Eu vreau sa va spun o poveste. Se numeste ce-am facut eu in
vacanta de vara. E o poveste povestita de povestitor in care
lucrurile se petrec cu povestitorul si in jurul lui. Cineva ar putea
spune ca asta-i o chestie egocentrica, un psiholog spre exemplu, iar
un om cu bun simt ar putea sa spuna ca este un lucru firesc si ca
individul are constiinta propriei lui individualitati, si nu se
pierde in grupuri, categorii sociale, cautandu-si astfel linistea
identitatii.
Povestea mea, incepe asa. Prima data am fost in vama. In
vama veche, si mi-a placut foarte. Unii zic ca vama s-ar fi stricat,
dar eu le zic ca sunt momente in care vecehea vama reinvie, in
anumite intervale, in anumite contexte, totul depinzand de oameni,
caci vechea vama, spiritul ei, a fost redat de spiritul celor din
ea. Am stat 3 zile in vama. Iar in a 4-a zi mi s-a oferit
oportunitatea sa ajung intr-un loc unde visam sa ajung si unde,
datorita financiarului nu credeam sa mai ajung in acest an. La
portita. O zona unde dunarea se intalneste cu marea, o plaja intinsa
unde cerul noaptea e cel mai senin si stralucitor posibil, si poate
are vreo treaba cu stratul de ozon si tra la la. Tipa asta avea
masina + o gasca de austrieci, veniti aici intr-u schimb
intercultural, si tare minunati mai erau ei de romania. Fusesera
deja la munte, iar acum erau fascinati de mare. Si, dispunand de
benzina si masina moca, porniram spre portita. Iar acolo facuram
focul pe plaja, ne prapadiram de ras ca austriecii astia erau total
afoni si zici ca iesisera dintr-o cutie, si se uitau fascinati la
priceperea noastra de-a face focul, de-a pune porumbul in jurul
focului si de al coace si toaate cele, de ne zisera ca suntem chiar
tari, si prin limbajul nonverbal i-am simtit ca chiar erau
entuziasmati si sinceri.
Apoi eu am primit pe aspse, un mail, in care se vorbea despre
o tabara gratuita la racos, unde trebuia sa dereticam niste
rezervatii, ROA pe nume. Si am aplicat eu acolo, eu, povestitorul,
si in ceva timp am fost selectionat pentru aceasta tabara, ducandu-
ma acolo de unul singur fara sa cunosc pe nimeni. Iar acolo, a fost
fantastic! Copii din toata tara, liceeni, studenti, masteranzi, o
fost cum zise, un alt personaj pe care tre sa il introduc in curand,
o fost ca-n paradis ! Cea mai buna interactiune, mi se pare
interactiunea directa, fara cunoastere anterioara, neavand astfel
cum sa intervina etichetele, prejudecatile si tra la la. Evident ca
ele vor interveni oricum, insa intr-o alta masura, iar intr-o tabara
de 10 zile la racos, ai timp sa le spargi, sa le iei si sa le lasi
purtate de apa. Oamenii aceia au fost si sunt superbi.
Apoi, dupa toate acestea, eu, povestitorul, m-am dus la
festivalul de arta medievala din sighisoara, unde am plecat singur
de nebun pe tren, iar acolo, tot asa, am avut niste interactiuni
fantastice ! Si cum am ajuns in sighisoara am fost intampinat de
tipa care m-a dus si la portita si care inca era cu o parte din acei
mirati austrieci, care s-au bucurat sa ma vada si m-au imbratisat.
Oamenii ma iubesc, ce sa zic.
Iar apoi, acest povestitor care povesteste s-a hotarat cu
bunul lui prieten si inca o prietena sa plece impreuna intro
calatorie la dunare la festivalul de film anonimul. Din delta
dunarii. Iar acolo, in ziua acea, chiar atunci cand am ajuns, nu a
mai circulat nici-un vapor din tulcea, iar noi cativa aerieni de
oameni, ne-am strans vreo 18 nebuni din toate colturile romaniei, si
am inceput sa negociem cu toti escrocii vapoareleor particulare,
care cereau sume exorbitante. Si pana la urma cu totii am plecat,
dand 625 de mii de caciula, pana la sf gheorhe. Si de acolo cel
putin a fost distractiv, dar va zic, tantarii ne-au halit foarte, si
eu va recomand daca la anul ajungeti si voi pe-acolo, neaparat un
spray de tantari ceva.
Iar dupa toate acestea, povestitorul a aflat o veste cand a
ajuns la bucuresti.
Inainte sa plece la festivalul de film anonimul, povestitorul a
uitat sa va zica ceva. Povestitorul a mai primit un mail de la aspse,
mancale-as gura lor, in care se vorbea despre o scoala de vara
organizata de mie ministerul integrarii europene- si care va dura
7 zile in delta dunarii, respectiv zona mahmudia. Si in aceste date
erau incluse conditiile, tre sa trimiti cv, scrisoare de intentie,
si un eseu pe tema "rolul romaniei intro europa in miscare".
Povestitorul, inainte sa plece la festivalul de film, a facut toate
acestea, insa cu o mica omisiune. Eseul trebuia sa fie constituit
din 2000 de cuvinte, iar povestitorul aerian cum e, a inteles ca tre
sa fie din 2000 de caractere, deci a scris un eseu de juma de
pagina, primul eseu din viata lui. Iar apoi povestitorul a plecat
linistit la anonimul.
Si cand s-a intors, ghiciti ce, l-au sunat de la minister si i-au
zis c-a fost selectat pentru scoala de vara de la mahmudia, delta
dunarii.
-Sunteti disponibil ?
-Da, da, sunt.
-Bine, o zi frumoasa va dorim ! Pe data de 27 ne intalnim in
fata ministerului integrarii europene.
-Stati, stati asa. Pai nu in ziua acea trebuie sa inceapa
scoala de vara?
-Ba da. De acolo plecam impreuna.
-Bine da' transportul, eu stiu ca de la tulcea trebuie sa
luam un vapor, cam cat o sa ne coste, de cati bani tre sa dispunem?
-Stati linistit, totul este asigurat de mie. Transport,
cazare, masa. Veti fi cazati la hotel.
Oi, cand aud, sa-mi pice receptorul pe genunchi si sa ma ranesc.
Ajung in tabara asta fantastica, adica scoala, si vad hotelul asta
de 4 stele, si tot asa sunt fascinat. Plus, sunt foarte mirat pentru
ca eu am scris un eseu de juma de pagina, si incep sa ma gandesc iar
ca am fost selectati asa, alan-dala, ca in tabara de la racos unde
au fost selectati practic toti solicitantii. Aflu de fapt ca au fost
180 de eseuri, si doar 50 selectate. Apoi aflu ca al meu o fost
considerat genial si ca urmeaza sa fie publicat in revista consiliul
european, apoi tipele astea de la mie vin si imi strang mana, anca
boagiu ministra imi acorda diploma, ma felicita, si totul e ireal.
Si cel mai mult ma bucur ca in revista va aparea, student pedagogie,
pentru ca trebuia sa apar student la psihologie, restul de oameni
habar nu au de sectia asta, si-acum va zic si voua, si da, ma laud,
insa consider ca nu-i rau a te lauda, raul aparand in functie de cu
ce te lauzi, deci dragilor, indrazniti, scolile de vara, taberele
astea sunt fantastice, va invit sa serviti, am scris toate acestea
gandindu-ma la voi, multumesc aspse.
ASPSE - Asociatia Studentilor la Psihologie si Stiintele Educatiei
http://www.aspse.ro
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/aspse/
<*> Your email settings:
Individual Email | Traditional
<*> To change settings online go to:
http://groups.yahoo.com/group/aspse/join
(Yahoo! ID required)
<*> To change settings via email:
mailto:[EMAIL PROTECTED]
mailto:[EMAIL PROTECTED]
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
