Am primit un articol foarte fain.. si m-am gandit sa-l impartasesc cu voi.
*Cunoasterea si Caruselul.* Cunoasterea inseamna Putere. Fie ca te cunosti pe tine, fie ca il cunosti pe cel ce-ti sta alaturi, fie ca incerci cunoasterea celor din juru-ti. Cunoasterea inseamna sa stii. Cunoasterea inseamna sa asculti. Cunoasterea inseamna SA STII SA ASCULTI. Nu exista informatie mai buna decat cea venita din launtrul tau, din trecutul tau, din experientele tale, din durerile si bucuriile tale. Nu exista informatie mai pretioasa decat cea venita din ascultarea inspre celalalt. Si dinspre celalalalt. Vrei sa afli mai multe despre tine? Asculta-te. Si cand spun asta, ma refer la acea voce venita din fiinta ta interioara, acea vibratie, acel "a simti". Despre tot. Despre toate. E atat de simplu sa te asculti. Trebuie doar sa te opresti un pic. Din valtoarea gandurilor, din multitudinea emotiilor, din tot vartejul timpului, care te fura si te face sa alergi mereu inainte, uitand sa mai zabovesti o clipa. Dintotdeauna am simtit viata ca pe un imens carusel. Vazut de pe margine e o minune. Multitudine de sclipiri colorate, caluti confortabili tocmai buni de calarit, vartej ametitor, zambete luminoase, rasete si multa, multa bucurie. Mereu si mereu. Pana cand, uitand sa te opresti, ametesti. Si de acolo nu mai stii. Nici * cine* esti, nici *cat *esti, nici *cum* esti. Adica tu, adica altfel. De buna seama, noi ne alegem dintru inceput locul, bucuria plina de beatitudinea rotundului ce se invarte, noi alegem sa-i privim pe cei de pe margine, noi alegem sa fim priviti. Intrebarea este insa pentru cat timp? Din pacate, uitam sa ne oprim. Uitam sa sarim din cand in cand din cercul ametitor, care ne fura si ne fascineaza. Uneori chiar pentru totdeauna. Adica o viata intreaga. Ne urcam, pornim si ne invartim... Si ne tot invartim... Ei bine, opriti putin caruselul. Sau, daca nu se poate, sariti un pic din el. Nu aveti nimic de pierdut. Nicidecum. Doar de castigat. Si, odata ajunsi pe margine, priviti tot, ascultati tot, invatati tot. Aceste momente ne vin totdeauna in viata, trebuie sa fim plini de atentie ca sa le putem primi si plini de respect, ca sa stim sa le dam curs. Sunt momentele noastre si doar ale noastre, pe care trebuie sa le exploatam la maximum. Si abia mai apoi sa o luam de la capat. Si asta o putem face in primul rand incercand sa ne cunoastem, incercand sa ne ascultam, si mai apoi incercand sa dam curs acestei cunoasteri si ascultari. Incercati sa-l cunoasteti si pe cel ce il doriti alaturi, pe cel ce va sta alaturi. Ca si in cazul dumneavoastra, ascultati. Si cand credeti ca ati obosit, mai ascultati o data. Nu-mi ajung cuvintele sa va spun ca acesta, ca nici unul altul, este cel mai bun mod de a-l cunoaste pe celallalt. Cu atat mai mult cu cat suntem la inceputul unei relatii. Pana la urma, toti suntem aceeasi faptura. Tuturor ne place sa vorbim despre noi, ne place sa fim ascultati. Ne flateaza si ne incanta. Ce se va intampla cand veti face asta? Doua situatii. In primul rand, veti afla o gramada de informatii care va vor lamuri din timp daca sunteti langa persoana potrivita, daca este ceea ce va doriti alaturi, cu alte cuvinte *cunoasterea de celalalalt.* Pe de alta parte, faptul ca stiti sa ascultati va trimite semnale bune despre tine catre celalalt, despre rabdarea care o aveti, despre intelepciunea de a-l asculta, despre curiozitatea in a-l cunoaste pe celalalt. Asta il va face sa se simta bine, fooooarte bine. Cuvantul este magic. Cuvantul vorbit, cuvantul auzit, si mai ales cuvantul * ascultat.* Ascultati deci. Incepe-ti cu voi, apoi cu celalalt. Va promit, magia va aparea de-ndata..
