“ Domnului Profesor, cu Dragoste ! …” *
   
  Marian Staş
  Presedinte , Fundatia CODECS pt Leadership
  WWW.LMT.RO
   
  Motto : “ Refuzam sa mai invatam ca papagalii! … (Traian Bruma , Asociatia 
  Nationala a Organizatiilor Studentilor din Romania , ANOSR – coordonatorul
  Proiectului “Saptamana Bolognia in Universitati) 
   
   
  “ Noi NU SUNTEM in centrul universului lor. EI sunt in centrul universului 
LOR. Cu catedre, cu bani …. Cu TOT!”
  Gabriela este studenta in anul lll la Facultatea de Automatica , 
Universitatea “Politehnica” din Bucuresti. 8 , 9 si 10 la examene. Burriera. Om 
de mare caracter si de o seriozitate incontestabila – declar. Sustin si semnez, 
in virtutea unor ani buni de lucru nemijlocit impreuna. Paragraful anterior 
spune tot, fara echivoc : la ora actuala, studentii sunt dintr-un film,  iar 
dascalii si sistemul carora apartin – dintr-un cu totul altul, aproape fara 
nici o legatura cu cel al studentilor. Cuvantul Gabrielei este doar al unui 
singur student. Dar prin vocea lui Traian Bruma vorbeste intreaga studentime 
reprezentata de ANOSR – si nu sunt putini deloc! Cititi “Scrisoarea catre 
profesori”, de pe site-ul www.bolognia.ro si veti afla asteptarile discipolilor 
fata de cei inspre care se uita ca la magistri: “Ma astept ca relatia noastra 
in mediul academic sa fie bazat pe respect reciproc autentic si parteneriat … 
Ma astept sa utilizati corect creditele la cursul dumneavoastra … Imi
 doresc si eu sa invat de la cineva care inoinge frontiera cunoasterii umane 
intr-un anumit domeniu si nu doar reproduce ce altii au creat…Ma astept sa stiu 
ca nul acesta particip la un curs mia bun decat cel de anul trecut…”
  Mai zice Gabriela : “Ei s-au facut profesori sa ne educe pe noi. Si nu-i 
deloc asa – nu le pasa!... Din sase cursuri pe semestru nu m duc decat la unul, 
pentru ca mi se pare ca restul de cinci nu merita timpul – ii numeri pe degete 
pe oamenii care fac ca lucrul acesta sa merite un pic!... “ Partea fascinanta a 
conversatiei mele cu Gabi am trait-o , insa, cand tanara mea interlocutoare a 
evocat doua nume de prefesori de-ai ei, sinonime ale valorii in lumea 
politehnistilor: apé-ul si flondor. Asa cum cititi, cu minuscue! apé-ul 
inseamna, de fapt, prof. univ. dr. ing. Adrain Petrescu (A.P.) – domnia-sa a 
fost mentor de calculatoare inca ultor generatii inaintea generatiei varstei 
mele. Iar flondor inseamna prof. univ. dr. Dumitru Flondor – la fel, unul 
dintre dascalii de Analiza Matematica si pe ale carui cursuri si culegeri de 
probleme am invatat ca lumea si eu, si altii inaintea mea … Si … Gabi, la cei 
21 de ani ai ei! “Ce varsta au? Ce importanta are! Astia sunt profesori
 adevarati – din aia, pe care ii numeri pe degetele de la o mana!...” Deci, se 
si poate!...
  In opinia mea, aspectul cel mai sensibil al “incremenirii in proiect” al 
universitatilor noastre este tangent la modul hiper-acut chiar cu ceea ce ar 
trebui sa reprezinte “centrul universului lor”: studentii insisi. Feedback-ul 
studentilor traduce, de fapt, perceptia lor asupra unei reactii instinctive de 
autoaparare generate de tema de schimbare profunda, autentica. “Amwnintarea” 
schimbarii este resimtita si de oamenii si de sistem, deopotrivanepregatiti 
sa-i faca fata – de aici, reactia de rezistenta acerba, perceputa ca stagnare 
de sistem educational si  non sau  anti-combat  pedagogic. Numele 
“amenintarii-tsunami” : Bologna …. Procesul Bologna!... 
  In trei cuvinte, dusul rece : imparatul e gol!... Vesteaproasta, insa, abia 
urmeaza : “imparatul” (adca, sistemul educatiei universitare din Romania) nu se 
mai poate imbraca fuserit, la repezeala, de mantuiala nu-l mai lasa….  Procesul 
Bolognia, despre care a dat in scris ca-l va urma, in litera si spirit!... 
lasand deoparte metaforele, solutia la problema comuna a Gabrielei si a lui 
Traian este  transformarea profunda  a Scolii ca sistem,  avand cavectori de 
atac de grad zero doua proiecte fundamentale de dezvoltare a resursei umane:  
filierea didactica si  cariera didactica – adica, procesul prin care tinerii 
invata in universitati sa devina Oameni ai Catedrei si, respectiv, cresterea si 
dezvoltarea lor profesionala din prima zi ca dascali si pana la iesirea la 
pensie. Eu nu am auzit foasrte des studnetii sa puna  sub semnul intrebarii 
cata carte stiu cei care le predau cursurile. Nu lipsa CUNOSTINTELOR acestora 
este problema lor, ci arta si maiestriade a-I invata  sa
 faca si sa fie, adica statutul de Insotitori pe Calea DEPRINDERILOR si 
ATITUDINILOR. Verbele pe care dascalii au a le invata mult mai bine decat acum 
sunt a face  (cultivarea deprinderilor si celebrelor competente transferabile) 
si a fi (dezvoltarea atitudinilor proprii si ale celor tineri pentru cresterea 
carora sunt direct responsabili), si tocmai conjugarea lor schioapa ii doare 
cel mai tare pe studenti.
  Am decis ca in priam mea interventie publica despre invatamantul superior din 
Roamania sa scot in evidenta prima si cea mai relevanta dintre “durerile” 
universitatilor noastre, in opinia mea, prin prisma relatiei mele cu 
Universitatea Harvard : anume ,  procesul defectuos si ineficient de dezvoltare 
a resursei umane- acei dascali autentici, pentru care studentii sunt 
intr-adevar “centrul universului lor”. Acest statut prestigios nu rezoneaza 
nici cu aroganta ego-urilor scapate de sub control, nici cu indulgenta vinovata 
generata de lipsa de competenta si responsabilitate. Deloc!
  In semestrul I al anului universitar 1998-1999, in calitate de Teaching 
Felloe, am predat un curs de matematica unei grupe de studenti de anul II 
(“sophomores”) de la Harvard College, afalti la diverse specializari 
(literatura; istorie; guvernare etc.) – curs obligatoriu!... La final, am 
primit feedback-ul lor (toti profesorii primesc feedback de la toti studentii) 
Urmare a acelui feedback, Derek Bok Center for Teaching and Learning mi-a 
acordat o diploma pe care scrie : “Certificate of Distriction in Teaching – 
Marian Stas (Romania) has been recognized for excellene in teaching during the 
academic 1998-1999 ● This certificate acknowledges a special contribution 
to the teaching of undergraduates in Harvard and Radcliffe Colleges”  
Consecinta a fost ca, incepand din anul 2000, in fiecare vara predau doua 
cursuri  la Jhon F. Kennedy School of Government (www.ksg.harvard.edu). Nu 
putine au fost notele si cuvintele “sofomorilor”, care au facut sa ma numar 
printre cei
 recunoscuti de ei ca buni dascali (am primit si pastrez fisele lor de 
feedback). Un cuvant, insa, a “sarit din scara”, fiind apreciat de cunoscatorii 
locului drept rarism pe piata feedback-urilor studentilor despre profesori : 
“Awesome!...” Mai pe romaneste: “Super-marfa!...” Aceasta este realtia mea cu 
Universitatea Harvard.
  Am privilegiul sa traiesc o experienta pedagogica de exceptie , din care 
invat continuu lectia intensa a iubirii fata de Educatie, in care, impreuna cu 
mentorii si colegii mei conjugam in fapt, cu bucurie, un verb de capatai: a ne 
pasa. Noua ne pasa de discipolii pe care ii avem grija!... In engleza suna si 
mai superb: care – adica… tot grija, pura si simpla! Si atunci raspunsul nu se 
lasa deloc asteptat , la fel de intens si autentic. In fond, este echilibrul 
dinamic refacut dinspre conversatia toxica intre interlocutori pozitionati 
captiv in rolurile implicite de parinti, respectiv copii, catre aceiasi actori 
fundamentali ai Educatiei care au invatat sa-si asume fiecare, cu competenta si 
responsabilitate, rolurile de adulti: profesori-adulti si  studenti-adulti, 
co-semnatari ai unui contract psihologic centrat pe respect, onestitate si 
incredere reciproca. Este “invitatia la dans” cu care suntem datori toti cei 
care aspiram la acest elogiu formulat de studentii nostri
 in cuvinte putine si profunde : Domnului Profesor , cu dragoste!...Doamnei 
Profesoare, cu dragoste!...
   
  * Versiunea roamneasca a titlului unui celebru film britanic despre educatie, 
“To Sir, with Love”, produs si regizat in 1967 de James Clavell; (de ex. 
http://en.wikipedia.org/wiki/To_Sir,_with_Love  )
   
  acesta este un articol scris de d-l Stas, m-a facut sa ma gandesc la cativa 
dintre profi nostri care vin si ne indoapa cu informatii pe care cu usurinta le 
putem gasi fie-n carti ori net si anume : d-l Nicolescu, d-l Tomsa, d-l Pun, 
d-l s.a, cat insa mi-au venit in minte si dascali care incearca sa 
revolutioneze cumva sistemul educational ori cel putin s incerce sa abordeze 
educatia prin lupa semnului de intrebare cat si prin metode "actuale" si 
interactive si aici amintesc d-na Barlogea, d-na Ulrich, d-l Neacsu asa cum 
spunea si Gabriela " ii-numeri pe degete" (si sunt convinsa ca aveti si voi in 
minte si ...si ...)
  va las sa reflectati si voi la acest subiect , si mai ales ca tine de noi sa 
predam  mai departe arta transmiterii educatiei
  cu drag, didi
   

 
---------------------------------
TV dinner still cooling?
Check out "Tonight's Picks" on Yahoo! TV.

Raspunde prin e-mail lui