" Un om nu poate fi constrans, in mod legitim, sa faca un anumit lucru sau sa se abtina de a-l face pentru ca ar fi mai bine pentru el sa se comporte astfel, pentru ca acest lucru l-ar face sa fie mai fericit sau pentru ca, in opinia altora, este intelept sau este drept ca el sa se comporte astfel. Toate acestea sunt bune temeiuri pentru a discuta cu el, pentru a-l mustra sau a-l implora, dar nu si pentru a-l constrange sau a-i face ceva rau daca se comporta altfel. Pentru a justifica asemenea lucruri, conduita pe care dorim s-o descurajam trebuie sa fie de asa natura incat sa dauneze altuia. Singurul aspect al conduitei unui om pentru care el poate fi tras la raspundere de catre societate este cel privitor la ceilalti. Sub aspectele care il privesc doar pe el insusi, independenta lui este, de drept, absoluta. Asupra lui insusi, asupra propriului trup si spirit, individul este suveran "
John Stuart Mill (despr elibertate) " Chiar daca intreaga omenire, cu o singura exceptie, ar fi de aceeasi parere, si doar o singura persoana ar fi de parerea contrara, omenirea n-ar mai fi indreptatita sa reduca la tacere acea unica persoana decat ar fi indreptatia aceasta din urma sa reduca la tacere intreaga omenire. Daca o parere n-ar fi decat un bun personal, avand valoare exclusiv pentru cel in cauza, si daca a impiedica pe cineva sa-si pastreze opinia ar constitui doar un prejudiciu personal, atunci faptul ca prejudiciul a fost adus numai catorva sau mai multor persoane ar conta intru catva. Insa raul facut prin impiedicarea exprimarii unei opinii este ceva deosebit : prin el, intreaga specie umana este pradata, atat posteritatea, cat si generatia actuala, iar cei ce nu sunt de acord cu opinia in cauza sunt chiar mai mult pradati decat cei ce o sustin. Daca acea opinie este corecta, atunci lor li s-a rapit ocazia de a trece de la eroare la adevar; daca ea este gresita, ei pierd ceva la fel de profitabil, si anume imaginea mai clara si senzatia mai vie a adevarului, produsa prin coeziunea acestuia cu eroarea. ... Nu putem fi niciodata siguri ca opinia pe care ne straduim sa o inabusim este gresita ; iar daca am fi siguri ca este gresita, inabusirea ei ar fi tot un rau. " John Stuart Mill (despre libertate) Mai intai opinia pe care autoritatea incearca sa o suprime ar putea fi adevarata. Cei ce doresc sa o suprime contesta, desigur, adevarul ei; dar ei nu sunt infailibili. Ei nu au dreptul de a decide chestiunea pentru intreaga omenire, lipsind astfel pe toti ceilalti de posibilitatea de a judeca singuri. Cei ce refuza sa asculte o opinie deoarece sunt siguri ca ea este gresita presupun ca certitudinea lor este unul si acelasi lucru cu certitudinea absoluta. Orice inabusire a unei dezbateri ascunde o presupunere de infaibilitate. Din nefericire pentru bunul simt al oamenilor, faptul ca si ei sunt supusi greselii este departe de a avea, in judecatile lor practice, greutatea ce i se recunoaste in teorie; caci desi fiecare stie ca el insusi este supus greselii, prea putini considera necesar sa ia anumite precautii impotriva acestui risc de a gresi sau sa admita presupunerea ca orice opinie, privitor la care au un sentiment de certitudine, poate constitui un exemplu din acea categorie de greseli pe care ei insisi au recunoscut ca le pot comite. Monarhii absoluti sau alte persoane obisnuite sa li se acorde un respect netarmuit au de obicei o asemenea incredere completa in opiniile proprii, si aceasta aproape in toate domeniile. Oamenii care se afla intr-o situatie mai fericita, avand uneori ocazia sa-si vada opiniile combatute, si care nu sunt complet neobisnuiti sa fie corectati atunci cand gresesc acorda aceeasi incredere netarmuita numai acelora dintre opiniile lor care sunt impartasite de catre toti cei carora le poarta in general respect; caci, in masura in care omului ii lipseste increderea in capacitatea de a judeca de unul singur, el se bizuie de obicei orbeste pe infailibilitatea 'lumii' in genere. Si acum, pentru fiecare individ, lumea nu inseamna decat acea parte a ei cu care vine el in contact - partidul, grupul, biserica sau clasa careia ii apartine, acela pentru care 'lumea' inseamna ceva atat de cuprinzator cum ar fi tara sau epoca sa poate fi considerat, comparativ vorbind, ca fiind aproape un liberal si un om cu vederi largi. Nici ce este zdruncinata vreun pic credinta sa in autoritatea colectiva de constiinta faptului ca alte epoci, tari, grupuri, biserici, clase si partide au gandit, ba chiar gandesc si azi, in modul exact opus. Responsabilitatea pentur faptul de a se afla in directa opozitie cu 'lumile' avand pareri diferite, ale altor oameni, el o trece asupra lumii sale; si niciodata nu-l tulbura faptul ca numai un simplu accident a hotarat care dintre aceste numeroase lumi sa faca obiectul increderii sale si ca aceleasi cauze care au facut ca el sa fie un anglican din Londra ar fi putut sa-l faca sa fie un budist sau un confucianist din Beijing. Si totusi, este in sine tot atat de evident pe cat ar putea-o dovedi argumente nenumarate ca epocile nu sunt cu nimic mmai ferite de greseala decat indivizii, in fiecare epoca fiind sustinute opinii care, in epocile urmatoare, au fost socotite nu doar gresite, ci chiar absurde; si este la fel de sigur ca multe opinii astazi unanime vor fi respinse in epocile urmatoare, pe cat este ca multe altele, candva unanime, sunt azi respinse. " John Stuart Mill (despre libertate) "Multe dintre argumentele formulate de Mill au devenit locuri comune in orice istorie intelectuala a liberalismului. Pledoaria sa din Despre libertate in favoarea libertatii de exprimare ramane un exemplu de claritate conceptuala si forta argumentativa. De asemenea, avertismentul lui Mill ca democratia, conceputa ca presupunand o forma de suveranitate nelimitata a majoritatii, se poate transforma intr-o "tiranie a majoritatilor" (cel putin la fel de arbitrara si repugnanta ca si tirania exercitata de un singur om), ar trebui sa dea in continuare destule motive de reflectie teoreticienilor secolului XXI. " - Emi Socaciu
