1848. Principatul Valahiei se afla in plina revolutie. De vreo doua decenii, natiunea romana reusise sa intre in pofida tuturor piedicilor si a intarzierilor din cauze multiple pe calea modernizarii si a afirmarii politice. Un moment cheie se afla acum in plina desfasurare. Un regim provizoriu reusise sa preia puterea prin forta, negase statutul de protectorat al Rusiei, si adopta primele masuri catre transformarea statului romanesc de la sud de Carpati intr-o democratie liberala. Insa, dupa aventura de cateva decenii a Frantei primei republici si a primului imperiu, marile puteri europene erau grupate intr-o asa-zisa Sfanta Alianta menita sa mentina status quo-ul politic si social pe batranul continent. Din cauza presiunilor membrilor Aliantei, si mai ales ale Rusiei, tentativele revolutionarilor valahi de compromis cu puterea suzerana, Turcia, esueaza, iar armatele otomane trec Dunarea. De la inceputul secolului al XVIII-lea insa, romanii nu mai luptasera decat ca recruti sau voluntari in armatele unor mari imperii sau ca rasculati si nu ca o armata regulata. Chiar si episodul din 1821 nu avusese mari semnificatii in planul strict militar. In aceste conditii, revolutionarii sovaie si se retrag din capitala Bucuresti. Cand insa armatele otomane ajung in preajma orasului, o rezistenta surprinzatoare este organizata de singura forta militarizata organizata si disciplinata ramasa in oras: pompierii. Batalia are loc pe Dealul Spirii, la 13 septembrie 1848. Aparatorii nu inving, dar luptand cu disperare impotriva trupelor invadatoare, salveaza inca o data, cu pretul vietilor lor tinere, onoarea poporului roman. Eroismul lor din acea toamna de acum exact 160 de ani prefigureaza marile batalii care, douazeci de ani mai tarziu, vor duce la obtinerea independentei Romaniei.
2008. Pe locul luptei din 1848 se intinde acum Calea 13 Septembrie si Piata Arsenalului. Locul este o parte aproape centrala a Bucurestiului. In fata luxosului Hotel Marriott, situat chiar in Piata Arsenalului, este ridicata o statuie in memoria pompierilor cazuti in apararea revolutiei. Mai sunt doar trei luni pana cand de la memorabila batalie se vor implini exact 160 de ani. Numai ca monumentul dedicat eroilor din 1848 nu mai poate fi vazut. Nu pentru ca nu s-ar afla acolo, ci pentru ca a fost inchis intr-un monstruos geamantan cacaniu, ce face reclama la recent deschisul magazin Louis Vuiton de la parterul Marriott-ului, o firma al carei unic merit istoric este sa vanda posete, genti si alte accesorii, nu neaparat de bun gust, pitipoancelor pline de arfe care-si fac veacul prin hotelul luxos dar kitschist. Aceasta jignire adusa memoriei unor eroi a fost probabil autorizata de acelasi idiot care a permis ca decoratiile instalate sa marcheze aderarea Romaniei la UE la 1 ianuarie 2007 sa fie modificate in sigle Microsoft ca sa marcheze vizita de cateva ore a lui Bill Gates. Un cretin tampit si imbecil (a nu se corecta, redundanta este intentionata!) care uita ca daca acei pompieri nu-si amestecau sangele cu tarana acum 160 de ani pentru a croi o noua soarta acestei natiuni, nu ar mai fi existat nici Romania, nici democratie si nici domnia sa nu s-ar fi aflat in pozitia sa dea autorizatii aiurea doar ca sa sarute pasional niste buci occidentale care nu-i vor da de fapt nimic moca si nu vor face nimic pentru el, ci pur si simplu isi vor vinde marfa. Asa cum respectivii domni isi vand marfa fara greturi si in China, chiar si dupa un TeinAnMen 1989 sau un Tibet 2008, care poate nu s-ar fi intamplat daca, la timpul potrivit, si China ar fi avut niste pompieri eroici pe un deal...
<<attachment: pompa.jpg>>
