Fraza de mai sus, pe care Emil Cioran o repeta adesea, cu amaraciune, isi
gaseste exemplificari aproape in orice minut si aproape in orice domeniu in
Romania noastra fabulospirituala si deloc surprinzatoare.  Iata un exemplu
in relatarea de mai jos.
 
----------------------------
 
Vali
"Noble blood is an accident of fortune; noble actions are the chief mark of
greatness."
"When the power of love overcomes the love of power, the world will know
peace."
Aboneaza-te la  <mailto:[EMAIL PROTECTED]> ngo_list: o
alternativa moderata (un pic) la [ngolist]
Please consider the environment - do you really need to print this email?
 
http://www.ziua.net/display.php?data=2008-07-26
<http://www.ziua.net/display.php?data=2008-07-26&id=240723> &id=240723
 
LOCURI IN INIMA
Muzeul pe care il vedem, si nu e!
 
Sa ne imaginam urmatoarele doua situatii: 
1. Un oarecare, eu sau unul dintre dvs., nu importa, doreste sa viziteze
Muzeul Comunitatii Armenesti din Bucuresti, situat in complexul mult mai
cunoscutei Biserici Armenesti. Afla adresa si porneste intr-acolo, intr-o
miercuri, sa zicem 23 iulie 2008. Ajunge destul de usor, la cateva minute
dupa ora 2 (dupa-amiaza, fireste). Patrunde prin portile deschise si se
indreapta care biserica. Dupa numai cativa pasi, un domn care nu se
recomanda si nici nu poarta vreo uniforma anume, se repede la acest
oarecare, inainte ca el sa se apropie de intrare, si il intreaba: "Ce
doriti? Biserica s-a inchis la ora doua." Potentialul vizitator raspunde:
"Buna ziua. As dori sa vizitez muzeul. Se poate?" Iar domnul cu identitate
necunoscuta raspunde: "Nu, e inchis. Muzeografa e plecata la reciclare trei
saptamani." Nedumerit, oarecarele dornic sa intre in muzeu, tot mai
incearca: "Deci peste cat timp sa revin?" Si i se raspunde: "A, nu stiu, ca
a plecat abia acum cateva zile." Ce-i ramane de facut? Cale intoarsa,
inainte sa fi apucat sa vada vreun program de functionare afisat.
 
2. Acelasi oarecare, cu o zi dupa, adica joi, in jurul ore 10:30, se
indreapta spre Muzeul Colectiilor de pe Calea Victoriei, nr. 111, adica
Palatul Romanit, deschis publicului intre orele 10 si 18, in intervalul
aprilie-octombrie, si intre 11 si 17 in celelalte luni. Doritor sa
reviziteze muzeul si stiindu-se in orar, ca sa zic asa, apasa clanta de la
poarta, dupa ce observa ca portile cele mari, cele prin care intra si
masinile, sunt ferecate. Si, da, ati ghicit, usa pe a carei clanta apasa nu
cedeaza. Si ea a ferecata. Iar prin ochiurile de fier ale gardului
imprejmuitor nu se zareste nici o miscare. Ce e de facut? Persona in chestie
se duce spre unul din muncitorii care lucreaza la numai cativa metri
distanta, tot in spatele unor porti, in fata unei aripi care face parte din
aceeasi cladire, adica Muzeul Colectiilor. Se ridica pe varfuri ca sa poata
vedea dincolo de poarta si intreaba unul dintre muncitori, sau mai exact
urla, caci fundalul sonor acopera totul: "Fiti amabil, stiti cumva, se poate
intra spre muzeu pe aici?" Iar domnul raspunde: "Nu. Incercati pe partea
cealalta." (adica pe la intrarea normala si oficiala, la care oarecarele a
esuat deja). Si asa-zisul vizitator, evident descumpanit, pentru ca nu
intelege ce se intampla, face o ultima incercare: "Stiti cumva, se poate
vizita, caci programul incepe la ora 10?" De primit, primeste un dat din
umeri de la domnul care si-a reluat munca si, oricum, nu-i mai arunca nici o
privire curiosului, care deja se indeparteaza, cu pasi sovaielnici. Afla, la
cateva ore dupa, ca, de fapt, ca nici un alt muzeul din Europa, Muzeul
Colectiilor, care nu are un website propriu, este inchis joia si vinerea!
 
Daca nu am vorbi despre Romania, tara europeana, aceste doua situatii ar fi
foarte ofertante pentru scenarii si exercitii de actorie, caci ar prespune
eforturi de imaginatie si intelegere. Dar, daca vorbim despre Romania, ele
nu sunt ofertante pentru ca sunt verosimile. Ba mai mult, sunt intamplari
adevarate, cum se spune. I s-au intamplat subsemnatei.
 
Ce sa faca turistul strain care, sa ne inchipuim, doreste sa intre la acest
al doilea muzeu, intr-o zi din mijlocul saptamanii, joi, de examplu, stiind
ca toate muzeele din statele UE sunt inchise lunea? De ce sa nu poata intra
intr-un muzeu bogat si interesant, situat ultracentral? Dar cel caruia i se
spune ca "muzeografa e la reciclare" ce sa faca? Vi s-a spus vreodata asa
ceva la vreum muzeu sau casa memoriala din capitala unei tari europene? Pare
de neinteles, nu?
 
Este de neinteles, dar este adevarat. Se intampla la Bucuresti, orasul
scapat de comunism care doreste sa atraga turisti.
 
Dana IONESCU
 
C 1998-2008 ziua  <http://www.ziua.net/> "ziua srl"

Raspunde prin e-mail lui