A propos de toate demolarile acestea demente din Bucuresti si de aparitia unor blocuri banale de sticla acolo unde nu te astepti.
Am fost de curand la Lisabona: n-am vazut demolari prin centru si nici macar prin Alfama, cartier stravechi, cu ulicioare inguste, cu case vetuste care inconjura monumente vechi si frumoase, castelul orasului, Catedrala, Panteonul, biserici somptuoase etc. Cartierele istorice ale orasului sunt neclintite. In schimb, la marginea orasului s-a ridicat un cartier nou, cu o arhitectura inspirata, creativa, inovatoare, in acelasi timp ultramoderna si de o estetica fara cusur. Nu numai frumusete si eleganta, ci si o atentie fata de nevoile omului pe care am observat-o numai in cele mai civilizate orase din Europa. Nu mai vorbesc de spatiile verzi, care abunda in tot orasul. In cartierul nou - Parcul Natiunilor - sunt blocuri de locuinte, o gara splendida, cu forme inspirate din goticul prezent in istoria locurilor (arhitectul care a desenat-o a primit un premiu prestigios), Oceanariul - cel mai mare din Europa, Muzeul Cunoasterii, peluze valurite special pentru jocurile celor mici, un mare magazin cu arhitectura coordonata cu aceea a ansamblului, gondola cu multe cabine, turnul Vasco da Gama, spatii pentru desfasurarea vietii sociale si, pe exteriorul cartierului, un pod elegant, imens de lung, care traverseaza estuarul fluviului. Totul dovedind o preocupare perseverenta, coerenta si culta pentru o urbanistica adecvata vremurilor si nivelului de civilizatie al omului acestor vremuri. Iar Portugalia este una dintre cele mai sarace tari din UE. Nu va pot descrie sentimentul de neputinta, senzatiile de amaraciune si de inferioritate care m-au incercat cand, involuntar dar inevitabil, am facut comparatia cu capitala tarii noastre. Incerc sa atasez cateva fotografii, pe care le-am micsorat si pe care sper sa le puteti vedea macar pe site-ul Bucuresti. Sper sa nu incarce prea mult mesajul. Silvia Colfescu
