"el ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra autoritatii supreme de la Stambul si sa creeze un adevarat "stat" independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda proprie" Cu totul inexact. Un caz contemporan si chiar mai remarcabil este albanezul Ali Pasa din Ianina, a carui "domnie independenta" se intinde intre 1787 si 1822, si el conectat intr-o anumita masura la istoria romanilor intrucat este cel care a pus punct prin violenta infloririi economice, politice si culturale a aromanilor din nordul Greciei, Epir si Macedonia in secolul al 18-lea, avand ca centrul principal orasul Moscopole.
În data de 20 decembrie 2009, 11:00, Vali <valin...@gmail.com> a scris: > > > *File de istorie mai putin cunoscute (de unde vine expresia:* *asta e de > pe vremea lui Pazvante Chioru'!)* > > * * > > *Pazvante Chioru'* > > > > Acum mai bine de 200 de ani, ispravile unui pasa rebel zguduiau provinciile > balcanice ale Imperiului Otoman. Ecouri ale acelor vremuri s-au pastrat pana > in zilele noastre sub forma unei expresii care ne trimite cu gandul la o > perioada istorica indepartata si anacronica. Putin se cunoaste in prezent > despre personajul istoric Pazvante. Viata si ispravile sale au fost insa > strans legate de suferintele romanilor de pe malurile Dunarii, iar sfarsitul > i-a fost pe masura vietii… > > Viata si ispravile celui care a dat limbii romane una dintre cele mai vechi > expresii, des uzitata si in prezent, sunt atipice pentru majoritatea > pasalelor care au servit de generatii intregi interesele Inaltei Porti. De > fapt, indrazneala de neconceput pentru un supus al sultanului din acele > timpuri l-a dus pe pasa Pazvante direct in cartile de istorie turcesti, el > ramanand pana astazi singurul pasa care a indraznit sa se revolte contra > autoritatii supreme de la Stambul si sa creeze un adevarat "stat" > independent, cu capitala la Vidin, relatii diplomatice private si moneda > proprie. Pentru istoricii pasionati, Pazvante este si astazi o personalitate > greu de etichetat. Diplomat, egocentrist, maniac, fanatic, lingusitor, > sadic, prieten fidel, nostalgic, invatat, vizionar, haimana, arivist, > complexat, depresiv, ambitios, misogin, razbunator, el intruchipeaza perfect > figura dusa pana la extrem a unui slujbas de rangul doi din Balcanii > inceputului de secol 19. > > *Baiatul din Balcani* > > > Undeva prin iarna anului 1758 se nastea, intr-un satuc din Bosnia, un copil > a carui faima de mai tarziu va straluci putin, dar intens, in noianul de > intrigi si taifasuri care zugraveste perfect imaginea unui Imperiu Otoman a > carui stea incepea sa apuna. Orfan de tata de la o varsta frageda, micutul > Osman duce in spate o zestre genetica diversa si un caracter pestrit si > maleabil cum numai Balcanii puteau da nastere in acele vremuri. Exista o > sursa conform careia Osman era fiul unei familii de romani din Valea > Timocului, trecuti la Islam din simplul motiv ca astfel erau scutiti de > taxele comerciale percepute de turci cetatenilor nonmusulmani din > provinciile stapanite de ei. Nu exista, insa, mai multe izvoare care sa > confirme ipoteza originii romanesti. Astfel, se pare ca bunicul sau facuse > parte din garzile de akingii bosniaci ale orasului Sofia. De aici rezulta, > de fapt, al doilea nume al tanarului Osman, Pazvantoglu, o derivatie a > poreclei Pasban-Oglu, adica fiul gardianului. Bunicul sau era nascut in > Bosnia din tata turc si mama croata. Mama sa avea radacini amestecate, > rudele dupa bunica fiind formate din albanezi, evrei, sarbi, bulgari si > turci. Tipic balcanic! > > Dupa moartea timpurie a tatalui, Osman ajunge in grija bunicului sau. > Alaturi de acesta deprinde arta armelor, isi insuseste primele notiuni de > politica si se apuca de camatarie. Cum pentru orice credincios musulman > camataria este o indeletnicire strict interzisa de perceptele religioase, > Osman se afla pentru prima data in viata in fata pericolului de a sfarsi in > streang. Prins de autoritatile turce, are de ales intre spanzuratoare si > exil. In urma interventiilor bunicului si datorita mitei avansate de acesta > judecatorilor, Osman scapa de la moarte si fuge intr-o noapte din > inchisoarea din Sofia, unde, spre norocul sau, o parte dintre gardieni erau > vechi cunostinte ale bunicului. Cateva zile mai tarziu, Osman Pazvantoglu > strabate pe furis, intr-o barca, apele Dunarii si ajunge in Tara Romaneasca. > Aici, dupa multe peripetii, datorate caracterului sau bataios, si dupa > cateva scandaluri din cauza escrocarii unor boieri, Pazvantoglu ajunge sa > frecventeze cercul de apropiati ai domnitorului muntean de origine > fanariota, Nicolae Mavrogheni. > > *Politichie, smecherie, talharie…* > > > Aflat in element propriu printre demnitarii fanarioti care parazitau Tara > Romaneasca, Pazvantoglu este brusc inflacarat de ideea de a ajunge sef al > garzilor domnitorului. Pentru inceput, se angajeaza in paza palatului > domnesc din Bucuresti, oferindu-si serviciile ca simplu mercenar. Ajutat de > insistenta si ambitia nativa, dublate de numeroase pungi de galbeni, > Pazvantoglu avanseaza, ajungand in doar doi ani sef al garzilor personale de > arnauti, ale domnitorului Mavrogheni. Fire sensibila, simte o stranie > atractie pentru poezie si astfel ajunge sa il cunoasca si sa se > imprieteneasca cu renumitul poet revolutionar grec de origine aromana Rigas > Feraios. Atras de frumusetea domnitelor romance de la curte, Pazvante, dupa > cum l-au denumit romanii, este respins de o asa numita jupanita Anica. > Pazvante cade intr-o depresie care l-a tinut la pat timp de doua luni. > Ridicandu-se plin de razbunare, dezvolta o ura bolnava impotriva femeilor, > ura care va fi concretizata mai tarziu, in timpul raidurilor de jaf > efectuate in Valahia, cand personal indeamna hoardele de pazvangii sa > siluiasca orice femeie romanca intalnita in cale, indiferent de varsta sau > rang social. > > Pofta de glorie si de marire a lui Pazvante nu mai putea fi tinuta in frau, > astfel incat, in scurt timp, ajunge sa comploteze cu boierii fanarioti > mazilirea lui Mavrogheni. Acesta afla si, turbat de furie, ordona > decapitarea lui Pazvante pe o platforma construita undeva in apropiere de > strada Lipscani. Nesabuitul aventurier bosniac este salvat de la moarte, in > ultima instanta, de catre interventia lui Rigas Feraios, interventie dublata > de o suma consistenta de bani, platita in prealabil de acesta domnitorului > Mavrogheni. Pazvante trece inapoi Dunarea si organizeaza o banda de turci si > albanezi, cu care incepe sa jefuiasca sistematic Balcanii in lung si in lat. > Reuseste astfel sa stranga o suma considerabila de bani, pe care o va > trimite direct sultanului Selim, impreuna cu asigurarea ca, daca va fi pus > aga, va dubla peschesul trimis Inaltei Porti. Sultanul accepta momeala, iar > Pazvante devine aga. Nemultumit, doreste sa ajunga pasa in cel mai scurt > timp. Cum politica de la Stambul era indiferenta la insistentele lui, > strange o armata de mercenari adusi din toate colturile Europei si se > rascoala impotriva stapanirii turcesti a sultanului Selim al treilea. > > Pazvante nu mai poate fi oprit. In nebunia sa, creeaza un stat independent > cu capitala la Vidin si se autoproclama pasa. Fascinat de puterile > occidentale, dezvolta relatii diplomatice cu toate tarile din jur, ajungand > chiar sa-si deschida un consulat in Republica Franceza! In anul 1798, > Pazvante stapanea deja un teritoriu marginit de Dunare, Muntii Balcani, > cetatea Belgradului si orasul Varna. Dus de val, nu se lasa pana nu ajunge > sa bata moneda proprie, care pe o parte il infatisa, iar pe cealalta avea > gravata puscaria din Sofia. > > *Jaf si durere in Valahia* > > > Sultanul nu putea lasa nepedepsita indrazneala nebuna a lui Pazvante, > astfel incat, in anul 1798, trimite o expeditie militara de pedepsire, > compusa din 100 000 de oameni si condusa de aga Husein Kukuc. In mod bizar, > armata lui Kucuk nu reuseste sa cucereasca Vidinul si, implicit, sa-l > captureze pe Pazvante. Pus in fata acestei situatii, aga Kucuk da vina pe > domnitorul fanariot din Tara Romaneasca, Constantin Hangerli, pe care il > acuza ca nu i-a aprovizionat suficient armata. Hangerli trebuie sa plateasca > oalele sparte. In consecinta, sultanul emite un firman de mazilire si > executie a domnitorului fanariot, act dus la indeplinire de aga Kucuk, la > data de 18 februarie 1799. In vara aceluiasi an, sultanul decide sa-l ierte > pe Pazvante si se hotaraste sa-l numeasca, in sfarsit, pasa de Vidin, > impresionat de ambitia de neoprit a baiatului din Balcani. > > Stapanit de o sete nestinsa de bani si bunuri, Pazvante intreprinde unele > dintre cele mai crunte expeditii de jaf si distrugere din intreaga istorie a > Tarii Romanesti. Bolnav de ura, nu se multumeste cu jefuirea satelor si > targurilor, ci ordona incendierea acestora. Astfel de fapte, alaturi de > siluirea femeilor si uciderea barbatilor, duc la intarirea sentimentului > antiotoman printre romani, precum si la constituirea primelor cete de > haiduci, organizate pe sistem militar, din Tara Romaneasca. In anul 1800 > trupele sale, denumite pazvangii, jefuiesc si incendiaza Craiova, dintre > cele circa 7 000 de case de la acea vreme doar 300 fiind salvate. Acesta > situatie a dus la un fapt straniu: depasit total de realitate, domnitorul > fanariot Alexandru Moruzi isi cere singur automazilirea! In ianuarie 1802, > Bucurestii sunt terorizati la aflarea vestii ca Pazvante si-a trimis trupele > spre capitala. Domnitorul Mihail Sutu fuge si ordona garnizoanei de arnauti > albanezi sa apere orasul. Acestia se cearta intre ei, fiecare aga albanez > dorind sa detina comanda. Bucurestiul cade in anarhie, fiind stapanit de > bandele de pazvangii, care fraternizeaza cu vagabonzii si cersetorii locali. > Aceasta situatie dramatica ia sfarsit odata cu interventia brutala a > trupelor turcesti, care restabilesc ordinea. > > *Mort de mana Jianului? > * > Distrugerile aduse de Pazvante nu au ramas fara replica. Intr-un episod > remarcabil si, din nefericire, prea putin cunoscut al Istoriei Romanilor, > trupele de haiduci olteni, conduse de Iancu Jianu reusesc sa dea o replica > pe masura atacurilor pazvangiilor. Astfel, celebrul haiduc si erou national > Iancu Jianu organizeaza o serie de incursiuni de urmarire si pedepsire > dincolo de Dunare. Intr-una dintre inclestari, ajunge sa se lupte personal > cu iataganele cu Pazvante. Cuprins de setea razbunarii, Jianu-i scoate un > ochi cu iataganul temutului Pazvante, de unde acesta se alege cu porecla de > Pazvante Chioru'. Grav ranit de Jianu, el este salvat in ultima instanta de > garda sa personala. Supararea peste masura a Jianului este retinuta in unele > balade, celebre atat in Romania, cat si in Serbia si Bulgaria. Conform > versurilor, Jianu ar fi strigat: "Cu mana asta ti-am scos un ochi, tot cu > mana asta te omor, caine de pagan!". Marele nostru haiduc nu se opreste si, > alaturi de cetele de panduri olteni, continua sa treaca Dunarea. In anul > 1809, haiducii lui Iancu incendiaza Vidinul si Plevna, ucigand orice turc > intalnit in cale, in replica la actiunile lui Pazvante, care atacase Craiova > si incendiase satele din Oltenia. Trupele de panduri distrug din temelie > raiaua turceasca de la Turnu Magurele, care devenise baza favorita de > incursiuni a lui Pazvante. Iancu Jianu in persoana aprinde fitilul care va > arunca in aer moscheea din Turnu Magurele. In urma acestor lovituri, turcii > nu vor mai incerca niciodata construirea vreunui edificiu musulman in > Valahia. > > Sfarsitul lui Pazvante este neclar, existand doua surse care precizeaza > acest moment. Intr-una dintre variante, Pazvante moare la data de 27 > ianuarie 1807, otravit de catre medicul evreu al orasului Vidin, din ordinul > sultanului, varianta putin probabila din cauza faptului ca Pazvante era o > sursa importanta de stoarcere a birurilor din Balcani. Mai plauzibila ramane > varianta mortii sale in urma distrugerii Vidinului de catre Iancu Jianu, > care probabil ca si-a indeplinit dorinta de a-l ucide pe Pazvante. De > altfel, dupa episodul distrugerii Vidinului de catre panduri, nu mai apare > nicio referire la Pazvante Chioru', ci doar o simpla expresie, des folosita > si in zilele noastre… > > In orasul Vidin din Bulgaria mai pot fi vazute si astazi moscheea, > biblioteca si cazarma construite… “pe vremea lui Pazvante”. > > > > (C) *www.editura-foryou.ro* <http://www.editura-foryou.ro/> > >
