ABSOLUT GENIAL!!!!!!

----- Original Message ----
From: Gal Razvan <[EMAIL PROTECTED]>
Sent: Tuesday, November 6, 2007 2:15:58 PM
Subject: [hazdenecaz] FW: Mult prea tare









  


    
            








  
 









Daca
ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi

acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei

vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun 

si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult

bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei

furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are 

mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa

fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,

drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica 

virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui

(putini).



L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma

de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar 

n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile

pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui

Nostradamus.



Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna sa 

stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o

duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti

porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, 

ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.

"Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?"
"De unde,

miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a 

fost!", ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa

orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.



Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. "Te pomenesti ca a ramas
inauntru, 

bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce

este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama".

"Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10 

minute", ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii
sale

intempestive.



Ce am aflat ulterior a fost o palma 
pe obrazul tuturor domnisoarelor de la

resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si 

nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,

doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,

Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai 

era!



Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa

(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4x4

si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum 

regeste pt munca "de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fie
recunoscator

ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme

profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.



Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci - zice Seful - munca de

rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa

fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe 

platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un

kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe

care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10 

minute. Si dus a fost.



Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent

si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu

ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te 

paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana

si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.



- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de

langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde. 

Nici colegii mei

- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu

usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a

rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la 

leafa bietului Paulica

- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu

imbunatatiri de mahon 
nobil

- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona

sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in


cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai
ia

- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie

cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare 

ii da frisoane

- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.

Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i

invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. 

Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi

au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt

sediu.

- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu 

atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa

al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice



Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul

acela de milion in plus? 
 




  
 



















No virus found in this incoming message.

Checked by AVG Free Edition.

Version: 7.5.503 / Virus Database: 269.15.22/1111 - Release Date: 11/5/2007 
4:36 AM

 


  



No virus found in this outgoing message.

Checked by AVG Free Edition.

Version: 7.5.503 / Virus Database: 269.15.22/1111 - Release Date: 11/5/2007 
4:36 AM

 


  


    
  

    
    




<!--

#ygrp-mkp{
border:1px solid #d8d8d8;font-family:Arial;margin:14px 0px;padding:0px 14px;}
#ygrp-mkp hr{
border:1px solid #d8d8d8;}
#ygrp-mkp #hd{
color:#628c2a;font-size:85%;font-weight:bold;line-height:122%;margin:10px 0px;}
#ygrp-mkp #ads{
margin-bottom:10px;}
#ygrp-mkp .ad{
padding:0 0;}
#ygrp-mkp .ad a{
color:#0000ff;text-decoration:none;}
-->



<!--

#ygrp-sponsor #ygrp-lc{
font-family:Arial;}
#ygrp-sponsor #ygrp-lc #hd{
margin:10px 0px;font-weight:bold;font-size:78%;line-height:122%;}
#ygrp-sponsor #ygrp-lc .ad{
margin-bottom:10px;padding:0 0;}
-->



<!--

#ygrp-mlmsg {font-size:13px;font-family:arial, helvetica, clean, sans-serif;}
#ygrp-mlmsg table {font-size:inherit;font:100%;}
#ygrp-mlmsg select, input, textarea {font:99% arial, helvetica, clean, 
sans-serif;}
#ygrp-mlmsg pre, code {font:115% monospace;}
#ygrp-mlmsg * {line-height:1.22em;}
#ygrp-text{
font-family:Georgia;
}
#ygrp-text p{
margin:0 0 1em 0;}
#ygrp-tpmsgs{
font-family:Arial;
clear:both;}
#ygrp-vitnav{
padding-top:10px;font-family:Verdana;font-size:77%;margin:0;}
#ygrp-vitnav a{
padding:0 1px;}
#ygrp-actbar{
clear:both;margin:25px 0;white-space:nowrap;color:#666;text-align:right;}
#ygrp-actbar .left{
float:left;white-space:nowrap;}
.bld{font-weight:bold;}
#ygrp-grft{
font-family:Verdana;font-size:77%;padding:15px 0;}
#ygrp-ft{
font-family:verdana;font-size:77%;border-top:1px solid #666;
padding:5px 0;
}
#ygrp-mlmsg #logo{
padding-bottom:10px;}

#ygrp-vital{
background-color:#e0ecee;margin-bottom:20px;padding:2px 0 8px 8px;}
#ygrp-vital #vithd{
font-size:77%;font-family:Verdana;font-weight:bold;color:#333;text-transform:uppercase;}
#ygrp-vital ul{
padding:0;margin:2px 0;}
#ygrp-vital ul li{
list-style-type:none;clear:both;border:1px solid #e0ecee;
}
#ygrp-vital ul li .ct{
font-weight:bold;color:#ff7900;float:right;width:2em;text-align:right;padding-right:.5em;}
#ygrp-vital ul li .cat{
font-weight:bold;}
#ygrp-vital a{
text-decoration:none;}

#ygrp-vital a:hover{
text-decoration:underline;}

#ygrp-sponsor #hd{
color:#999;font-size:77%;}
#ygrp-sponsor #ov{
padding:6px 13px;background-color:#e0ecee;margin-bottom:20px;}
#ygrp-sponsor #ov ul{
padding:0 0 0 8px;margin:0;}
#ygrp-sponsor #ov li{
list-style-type:square;padding:6px 0;font-size:77%;}
#ygrp-sponsor #ov li a{
text-decoration:none;font-size:130%;}
#ygrp-sponsor #nc{
background-color:#eee;margin-bottom:20px;padding:0 8px;}
#ygrp-sponsor .ad{
padding:8px 0;}
#ygrp-sponsor .ad #hd1{
font-family:Arial;font-weight:bold;color:#628c2a;font-size:100%;line-height:122%;}
#ygrp-sponsor .ad a{
text-decoration:none;}
#ygrp-sponsor .ad a:hover{
text-decoration:underline;}
#ygrp-sponsor .ad p{
margin:0;}
o{font-size:0;}
.MsoNormal{
margin:0 0 0 0;}
#ygrp-text tt{
font-size:120%;}
blockquote{margin:0 0 0 4px;}
.replbq{margin:4;}
-->




-----Inline Attachment Follows-----












 





 




Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica 

si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion 

de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in 

comun 
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea 

prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe 

acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui 

are 
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca 

sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si 

indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme 

indoielnica 
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe 

banii lui
(putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu 

naduf ca lucram intr-o firma
de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa 

ne caram in lumea larga. Dar 
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai 

negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva 

ca abstractiunile lui
Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie 

oribil, cu o ploaie diluviana, numa' buna sa 
stai acasa, cu plapuma-n cap, 

necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese 

in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu 

ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie, 
ci mirosul acela lugubru, care 

parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
"Ce Dumnezeu o fi? A luat foc 

serverul? O fi vreun scurtcircuit?" "De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca 

s-o fi prins unul in fire si asta i-a 
fost!", ne dadeam noi cu parerea. 

Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici 

macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. "Te 

pomenesti ca a ramas inauntru, 
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se 

asfixiaza acolo si, aitist nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca 

arde sediul, singur nu-si da seama".
"Nu va duceti, ca muriti degeaba, 

Paulica a iesit val-vartej acum 10 
minute", ne-a spus o colega. Si dus a 

fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.

Ce am aflat 

ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la
resurse umane 

care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si 
nu se intreaba 

de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui 

de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, 

dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai 
era!

Dupa a 

douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(compania 

e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4x4
si pasase 

vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum 
regeste pt munca 

"de rahat" pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat 

sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme
profitor), Paulica a 

ajuns la concluzia ca-i bai.

Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar 

tu faci - zice Seful - munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o 

viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care 

Paulica si-a facut nevoile pe 
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat 

mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul 

scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit 

temporizatorul pt 10 
minute. Si dus a fost.

Domnisoarele de la 

resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 

300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi 

definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te 
paleste dintr-o data, ci lent, 

prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si 

intamplat.

- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe 

holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu 

microunde. 
Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat 

definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea 

ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat 

mult mai mult decat milionul in plus la 
leafa bietului Paulica
- a 

trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, 

cu
imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici 

pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. "Da' ce-ati facut, 

manca-v-as, v-ati uscat cainele in 
cuptor si l-ati uitat acolo?!", ne-au 

intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De 

greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice 

drum la toaleta pt cuvenita usurare 
ii da frisoane
- Seful a pierdut un 

contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la 

banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se 

intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri. 
Probleme de bonitate, daca 

nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul 

nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
- chiar daca 

lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu 
atat mai 

putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. 

Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice

Ziceti si voi, acum. Nu era 

mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus? 

Legal Disclaimer:

The information contained in this message may be privileged and confidential. 
It is intended to be read only by the individual or entity to whom it is 
addressed or by their designee. If the reader of this message is not the 
intended recipient, you are on notice that any distribution of this message, in 
any form, is strictly prohibited. If you have received this message in error, 
please immediately notify the sender and delete or destroy any copy of this 
message







__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 

Raspunde prin e-mail lui