Cred că răspunsul stă într-unul din "cei 4 P" ai mixului de marketing, promovarea. Ce anume diferenţiază un produs de celălalt. O poşetă de 20.000 de euro de o pungă cu 2 lei ceauşişti, de exemplu. Un Motorola de un telefon Nokia etc. Felul în care poţi fi şi eşti convins că obiectul respectiv, unul anume, este o nevoie. O nevoie atât de mare încât scoţi banii si-l cumperi. Desigur, de cele mai multe ori este vorba de ceea ce reprezintă obiectul, dar se înscrie pe treptele maslowiene. Nu firesc, ci pentru că îi atribuim o caracteristică mai mult sau mai puţin vitală.
Ceea ce nu realizăm e faptul că exact în acelaşi fel ni s-a indus convingerea că avem nevoie de orice considerăm în momentul ăsta a fi o nevoie, absolut tot. OK, aerul, apa şi ceva nutrimente solide. Esenţiale vieţii. Dar restul? Cine "ni le-a indus"? Noi, ca societate, în procesele de autoreglare tot mai complicate. Maslow nu a făcut decât să le observe, profii să ne înveţe cum să profităm de ele, să speculăm anumite temeri ale omului pentru a creşte profitul. Dar asta nu înseamnă că sunt înscrise în ADN-ul nostru, poate însemna numai că le dobândim, conformându-ne societăţii. Asta ar cam fi. O detaliere vezi mai jos - cu aia am început, dar, la un moment-dat, mi-am dat seama că nu era... nevoie [image: http://l.yimg.com/us.yimg.com/i/mesg/emoticons7/102.gif] Doar vorbărie complet plictisitoare şi cu arome marxist-comuniste... Maslow was wrong [image: things-you-need.jpg] Hmmm... mă cam bucur acum c-am spus "s-a înşelat în privinţa *esenţei*umane". Fiindcă eu cred, în continuare, că nu asta e esenţa omului. Să vedem contextul în care a apărut teoria dlui Maslow: - Statele Unite, 1954; - redescoperirea "pragmatismului" propus de Charles Sanders Peirce, William James şi John Dewey prin Clarence Irving Lewis (care, deşi critic la adresa fondatorilor, a reuşit oarecum să instituie "neopragmatismul", simultan cu popularizarea "epistemologiei", la rang de religie printre americani; cu sprijinul altui tip, Richard Rorty, desigur), după mai bine de două decenii de "pozitivism logic" post-criza anilor '20; - începutul deceniului al şaselea coincide, la americani, cu debutul unei aşa-zise "culturi narcisiste" (vezi "auto-"-ul din vârful piramidei). Deci avem: "ştiinţa cunoaşterii" (epistemologia; în realitate, cunoaşterea empirică, bazată pe cele cinci simţuri, în special pe "ce se vede") la braţ cu "ceva devine adevărat atunci când este verificat", "ţinut în mână", "avut" (pragmatismul). Cum să dai greş cu asemenea ipoteze lansate ca axiome? Dar astea au fost numai împrejurările. Împrejurările naşterii "consumerismului", aşa cum îl practicăm şi noi, românii, azi. Dacă toţi studenţii de la Ştiinţe Economice au auzit de Maslow, prea puţini au auzit şi de Erik Erikson, un alt psiholog al dezvoltării ego-ului, pe care unii autori îl oferă ca "variantă" la teoria primului. Dl Erikson a propus o schemă cu 8 trepte: speranţă, voinţă, scop, competenţă, iubire, fidelitate, hmmm... încă ceva şi înţelepciune. Nu prea pe placul nimănui (recte americani, principalul public), din moment ce aceste mai degrabă virtuţi nu se pot cumpăra, oricum nu sunt vizibile decât la nivel de efecte şi nu pot fi uşor măsurate. Nu sunt practice, cu alte cuvinte. În momentul în care fiinţa umană e "deposedată" de toate elementele descrise în piramida lui Maslow (tragedie, dezastru şi atunci când se află în pragul morţii), sesizează că toate aceste elemente i-au fost, în cel mai bun caz, inutile. Apare o singură nevoie, cea spirituală, pe care dl Abraham Maslow nu pune accentul (deşi unii spun că ar fi prezentă, la vârful piramidei). Problema nu e însă neapărat asta. Problema cea mare a teoriei este * limitarea* omului, a potenţialului uman. Cea de-a doua mare problemă e * adicţia*, şi abia de aici începem, de fapt, discuţia. Cum criticii îi reproşează în principal lipsa de rigurozitate ştiinţifică, afirmând că teoria lui se bazează numai pe un număr redus de studii de caz, am să dau, la rândul meu, 3 exemple. Primele două sunt similare iar al treilea este oarecum contra-exemplul, al meu, personal. Toate trei vorbesc de la sine, "analiza" nemaifiind necesară. 1. Soţia unui fost primar de Capitală are o poşetă de 20.000 euro (se poate să mă înşel, cred că am auzit "17.000 euro" şi am rotunjit-o subconştient; oricum, o sumă aberantă). 2. Un fost elev de-ai mei are un lanţ de aur (oribil, după gusturile mele) nefiresc de masiv. M-a vizitat de curând (suntem prieteni); a cutreierat Europa, a agonisit ceva bani şi maşina la care a visat de când era pici. Într-o discuţie pseudo-savantă, în care încercam să-i demonstrez că ţintele trebuie numai fixate şi, invariabil, ele se ating, l-am momit să-mi spună "cea mai mare dorinţă", obiectivul lui imediat. Mi l-a spus: un ALT lanţ de aur, pentru care trebuie să scoată 55 de milioane plus lanţul lui vechi (n-am înţeles caracteristicile, motivul preţului, dar am citit pe faţa lui că e un obiect deosebit). 3. Eu. Nu-mi trebuie poşete în general şi nu am nevoie de lanţuri sau lănţişoare de aur. Prefer, pentru deplasare, o maşină unei căruţe datorită vitezei şi confortului, dar am o obsesie (pe care eu însumi nu o înţeleg şi care sper că nu-mi distruge propria teorie) cu Passat-uri argintii. Abia aştept să apară şi să-mi iau CC-ul. Cu toată subiectivitatea inerentă, afirm totuşi că nu reprezintă în concepţia mea "o îmbunătăţire a statutului" în ochii celorlalţi sau "mai multă încredere" în mine - băiatul de la punctul 2. chiar a strâmbat din nas, spunând că "îs peste tot, lumea e sătulă de faveuri şi de atâta gri metalizat", "maşinile faine îs altele". Iar faptul că o conştientizez ca fiind o falsă-nevoie cred că e un mare plus. 2008/7/28 Muresan Gheorghe <[EMAIL PROTECTED]> > Pot sa indreaznesc sa iti cer explicatii suplimentare cum ar fi de ce s-a > inselat Maslow? > Eu ma regasesc in modelul lui si mi se pare de bun simt. Nu prea poti > accede la dezvoltare personala, in zona autorealizarii daca nu mai poti de > foame si daca nu stii ca maine o sa mai traiesti au ba ...Evident iti iese > din minte cam ce tablou ai vrut sa-ti cumperi ieri cand erai in varful > piramidei si te-o calcat trenu intre timp si banca unde iti tineai > economiile a zbarcit-o. > Din ce am invatat io de la exact profii de economie/management/marketing a > fost ca explica in buna parte comportamentul de cumparare, ceea ce este > foarte important pentru un vanzator ce are ceva de vandut pe scara larga... > > amical > > Gh Muresan >
