Zice ca ardeleanul coboara pe Feleac spre Cluj cu caruta cu nevasta si copilul. Ajungand in dreptul Teatrului, copilul intreaba: - Tata, da' casa aiasta mare cu doi catei pe ea ce-a fi? - Nu stiu, dragu' tatii. Apoi, in Piata Unirii: - Tata, da' omu aiesta de hier pe cal, cine-o fi? - Nu stiu, dragu' tatii. In fine, linga Parcul Mare: - Tata, da' la balta aiasta mica, oare cum i-a zice? - Nu stiu, dragu' tatii." Femeia, agasata de insistentele copilului, intervine: - Da' mai lasa-l in pace pe tata-to, ma copile, nu vezi ca-i trudit?! La care taranul raspunde cu bonomie ardeleneasca: - Lasa-l, femeie, pe copil sa intrebe, ca numa' asa invata!
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea. http://vnigama.blogspot.com/
