(autorul este un imigrant mexican in Suedia)... interesant !

        In curand se implinesc 18 ani de cand am inceput sa lucrez la Volvo, o
        intreprindere suedeza. A lucra cu ei este ceva foarte interesant.
        Orice proiect aici ia 2 ani pentru a se concretiza, oricat de
        ingenioasa sau simpla ar fi ideea. Este o regula..

        Procesele de globalizare cauzeaza in noi (brazilieni, argentinieni,
        columbieni, peruani, venezuelieni, mexicani, australieni, asiatici
        etc...) o anxietate generalizata in cautarea de rezultate imediate. In
        consecinta, stilul nostru rapid nu se incadreaza deloc cu termenele de
        scadenta intarziate ale suedezilor.

        Suedezii dezbat, si iar dezbat,organizeaza "n" sedinte, efectueaza
        evaluari, etc..., SI LUCREAZA ... dupa o schema mult mai incetinita.
        Ceea ce este uimitor, este ca acest stil tot timpul da rezultate, in
        timpul lor (al suedezilor), astfel ca punand
        impreuna maturitatea necesitatii cu tehnologia potrivita, nu prea
        inregistreaza pierderi.

        Pe scurt:
        1) Suedia este de marimea unui singur stat din Mexic;
        2) Nu are decat 2 milioane de locuitori;
        3) Cel mai mare oras, Stockolm, abia daca are 500 de mii de
        locuitori, asa ca o mica localitate din Mexic;
        4) Mari intreprinderi cu capital suedez: Volvo, Scania,
        Ericsson,Electrolux, ABB, Nokia, Nobel Biocare, etc.

        Nimic rau in asta, nu-i asa? Pentru a avea o idee de importanta lor,
        ajunge sa mentionez ca Volvo face motoarele propulsoare ale navetelor
        de la NASA.

        Poate se inseala suedezii, dar ei sunt cei care-mi dau mie salariul...
        Trebuie sa mentionez ca nu cunosc un alt popor care sa aiba o cultura
        colectiva ca a suedezilor.
        Va voi povesti o scurta istorie doar ca sa va faceti o idee:
        Prima data cand m-am dus in Suedia in 1990, unul dintre colegii mei
        suedezi ma aducea la serviciu in fiecare dimineata cu masina lui. Era
        in septembrie, era frig si fulguia. Ajungeam foarte repede la
        intreprindere si el parca masina tot timpul foarte departe de intrare.
        In fiecare dimineata vin in jur de 2 mii de angajati cu masina la
        serviciu...
        In prima zi nu am facut nici un comentariu, nici in a doua sau in
        a treia, dar in una din zilele ce au urmat, cu un pic mai multa
        incredere, l-am intrebat pe colegul meu:
        - Aveti locuri de parcare fixe aici? Am vazut ca parcarea este complet
        goala cand ajungem si totusi tu parchezi la mare distanta de
        intrare.....
        Iar el mi-a raspuns pur si simplu:
        - Nu, dar noi, care ajungem foarte devreme, avem tot timpul sa mergem
        pana la intrare, dar cei care ajung mai tarziu, au mai multa nevoie sa
        gaseasca locuri mai aproape de intrare, nu crezi?

        Imaginati-va ce fata am facut... Si acest lucru a fost suficient ca
        sa-mi schimb in profunzime mentalitatea.

        Mai nou, in Europa exista un curent denumit "Slow Food" (Slow Food
        International Association), Asociatia internationala a alimentatiei cu
        rabdare, al carei simbol este melcul, isi are centrul in Italia.
        Ceea ce predica aceasta miscare "slow food" este ca oamenii trebuie sa
        manance si sa bea lent, pentru a savura mancarea, pentru a se bucura
        de procesul de prepare al mancarii, impreuna cu familia, cu prietenii,
        fara graba si de calitate.

        Ideea este de a se contrapune spiritului "Fast Food" si a tot ceea ce
        reprezinta el ca stil de viata. Surpriza este ca aceasta miscare Slow
        Food, serveste ca baza pentru o miscare mult mai ampla numita Slow
        Europe , dupa cum descrie revista Business Week in ultimele sale
        editii europene. Totul a pornit de la punerea in discutie a grabei si
        nebuniei generate de globalizare, de dorinta de a avea
        nivelul vietii in cantitate mare, opus la a avea calitate, (ma refer
        la calitate de viata, sau calitate umana).

        Conform revistei Business Week, muncitorii francezi, chiar daca
        lucreaza mai putin (35 de ore pe saptamana), sunt mai productivi decat
        colegii lor americani sau britanici. Si germanii, care in multe
        intreprinderi au implantat saptamana de 28,8 ore de munca, au vazut
        productivitatea crescand cu un laudabil 20%. Aceasta atitiudine,
        numita "slow attitude", atrage atentia pana si americanilor,
        discipolii lucrului rapid, imediat si in cantitate mare. Pe de alta
        parte, aceasta atitudine fara graba nu inseamna sa se faca mai putin,
        nici sa se obtina calitate si productivitate mai mici, ci mai multa
        perfectiune, atentie la detalii si mai putin stress.
        Practicand acest lucru in viata, inseamna o intoarcere la valorile
        familiei, ale prietenilor, ale timpului liber, ale bunei comoditati,
        ale vietii in micile comunitati. O intoarcere la AICI, prezent si
        concret, opus lui MONDIAL, indefinit si anonim, inseamna a relua
        valorile esentiale ale fiintei umane, a micilor placeri ale
        cotidianului, ale vietii simple si ale convietuirii, ale religiei si
        credintei.

        INSEAMNA UN MEDIU DE LUCRU MAI PUTIN COERCITIV, MAI VESEL, MAI CALM,
        SI TOTUSI MAI PRODUCTIV, MEDIU IN CARE TOTI OAMENII FAC CU PLACERE
        CEEA CE STIU EI MAI BINE SA FACA.

        E recomandabil sa ne gandim mai in amanunt la toate acestea. E posibil
        ca vechile proverbe: "Cu rabdarea trece marea" si "Graba strica
        treaba", sa merite din nou atentia noastra in aceste timpuri de
        nebunie. Nu ar fi bine ca intreprinderile din comunitatea, orasul,
        statul sau tara noastra sa inceapa a dezvolta programe serioase de
        calitate, fara graba, chiar pentru a mari productivitatea si calitatea
        produselor si serviciilor,fara a pierde calitatea umana?

        In filmul "Parfum de femeie" exista o scena de neuitat in care orbul
        (interpretat de Al Pacino) invita o fata la dans si ea ii raspunde:
        - Nu pot, logodnicul meu va sosi in curand. La care orbul ii raspunde:
        - Stii, viata se traieste intr-o clipa, si o ia la un tango. Cel mai
        bun moment al acestui film este aceasta scena de 2 sau 3 minute.

        Multi traiesc alergand dupa timp, si il ajung doar cand mor, fie de un
        infarct, fie de un accident pe autostrada pentru ca goneau prea tare
        pentru a ajunge la timp.
        Altii sunt prea nerabdatori sa traiasca in viitor, si uita sa traiasca
        in prezent, care este unicul timp care exista cu adevarat.

        Toti avem pe aceasta planeta acelasi timp, nici mai mult, nici mai
        putin de 24 de ore pe zi. Diferenta sta in utilizarea acestor ore de
        catre fiecare dintre noi. Trebuie sa invatam sa profitam de fiecare
        moment, pentru ca, dupa cum zice John Lennon: "Viata este ceea ce se
        intampla in timp ce planificam viitorul".

        Va felicit pentru ca ati reusit sa cititi acest mesaj pana la sfarsit.
        Multi l-ar fi citit doar pana la jumatate, ca sa nu piarda timpul....
        Atat de valoros in aceasta lume globalizata !

        ________________________________



     

Raspunde prin e-mail lui