Vreau sa explic mai jos, de ce redirectionez eu mesaje sau glume: 












Un om si un caine mergeau pe un drum. 
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt 
murise. 

Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, t

murise chiar cu mai multi ani in urma...  Se intreba "...oare unde duce drumul 
asta?" 
Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. 

Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. 

Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. 
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea 

parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci 
observa  

intr-o parte, un om sezand la un birou . 

Il intreba: 

- Scuzati-ma, unde ne aflam ? 

- Aici e Raiul - raspunse acesta. 

- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ? 

- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca 
niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.  

- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine. 

- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale. 
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise 

impreuna cu cainele sau. 
Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit 
de tara, 

dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, 
nici vorba.. 
Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte. 

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa? 

- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo. 

- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine. 

- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea. 
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele 
baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac. 

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul. 

- Asta este raiul. 

- Sant total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca 
raiul este acolo unde era el. 

- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul. 

- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!... 

- Din contra, santem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sant gata sa-si 
lase in urma 

prietenii cei mai buni. 

 

Deeeci... uneori ne miram de ce prietenii continua sa redirectioneze glume spre 
noi, fara a ne scrie un singur cuvant. Poate asta ar fi o explicatie: 

        Cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul cu prietenii, ce 
faci ? 

Redirectionezi mesajele primite si glumele care le-ar putea aduce un zambet ! 

            Nu ca nu as avea ce face, dar ma gandesc si la altii, de cite ori 
vad ceva frumos sau interesant. De asemenea ca sa stii ca nu esti uitat, ca ti 
se mai acorda inca importanta, ca esti iubit,  ce crezi ca-ti trebuie ?  Un 
mesaj sau o gluma redirectionata din partea prietenilor tai... 
Asa ca, data viitoare, cand vei primi un mesaj sau o gluma, nu te gandi la ea 
doar ca la "inca o gluma redirectionata ", ci la faptul ca cineva s-a gandit la 
tine astazi si ca prietenul tau de la capatul celalalt al computerului, a vrut 
sa-ti trimita un zambet ! 

            Sunteti cu toti bineveniti @ strachina mea oricand! 

P.S. Textul nu-mi apartine si nici nu stiu al cui este, dar este un minunat 
indemn la ... . . prietenie








      


      

Raspunde prin e-mail lui