Mini curs de etimologie - tinut de
Radu Beligan
Radu Beligan
- Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodata despre
tine. Scrie!"
In
ciuda diferentei de varsta dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia
lui,
mai ales dupa ce
am jucat rolul vagabondului din "Omul care a vazut moartea". Faceam deseori
vacantele impreuna la mare si ne pierdeam in lungi discutii
peripatetice, el in plina faconda, eu fermecat de eruditia lui in multe domenii.
Eftimiu, care se nascuse in
Bobostita din Epirul albanez si n-a stiut, pana la sapte ani,
nici o boaba
romaneasca, era pasionat sa descopere originea unor cuvinte si detinea secretul
multor
etimologii neasteptate.
De pilda, imi
spunea el, cuvantul sandulie,
cu care oltenii
numesc covorasul de langa pat, vine de la frantuzescul "descente du
lit".. Cine si-ar fi inchipuit ca atat de
neaosul mujdei vine tot din franceza: mousse
d'ail (adica spuma de
usturoi)?
Cuvantul misto, revendicat de tigani, deriva,
dupa Eftimiu, de
la sintagma nemteasca "mit stock", adica "cu baston", ceea ce
inseamna cineva de conditie buna. Un tip cu baston e un tip misto!
Tot din germana
ne vine si cuvantul smecher.
Boierii olteni care aveau podgorii, imi explica Eftimiu, au
angajat specialisti in degustarea vinurilor. In germana, schmecken inseamna a
avea gust, a fi
bun la gust. Omul
care facea operatia era un smeker, adica un specialist pe care nu-l puteai
pacali cu un vin
prost. De aici, prin extensiune, un individ istet,imposibil de tras pe
sfoara.
Odata, la Constanta , ne-am oprit in fata unei
vitrine in care erau expuse vreo douazeci de busturi in
miniatura ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Niste orori din ghips,
trase in serie. Peste gramada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari
preciza: "OVIZI, 6 lei. Imi amintesc explozia de ras pe care ne-a starnit-o
acest plural
stupefiant si, de aici, consideratiile de ordin lingvistic. In fond, negustorul
facuse o analogie: GUVID-GUVIZI,
OVID-OVIZI...
Cu totul neasteptata este originea altor doua cuvinte
a caror
etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de patachina si joben.
Dictionarul ne spune ca patachina
e planta numita in latineste Rubia tinctorum, dar nu ne arata
ca tot patachina
se spune si unei femei de moravuri usoare. Care e radacina acestei patachine?
In Bucuresti, exista pe vremuri un
vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintai care a deschis
in Romania un
"santan" pe bulevardul Elisabeta, importand de la Viena niste fete vesele care
circulau seara pe bulevard in fata institutiei", ca sa atraga clientela.
Acestea erau "fetele
lui Patac", adica patachinele...
In ce priveste
cuvantul joben, multa lume se intreaba de ce acest soi de palarie e desemnata
in
toate limbile cu cuvinte care indica forma ei (in franceza
haut-de-forme, in engleza top hat, in germana zylinder, in italiana cilindro,
limba romana fiind singura in care numele inaltei palarii are cu totul alta
denumire,
afara de aceea populara de"tilindru". Explicatia este simpla: cel ce a introdus
in Bucuresti
prestigiosul acoperamant era un negustor francez care avea magazinul pe Calea
Victoriei si se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a
revelat ca, in limba engleza, animalele comestibile au doua nume, un nume cand
sunt moarte si un alt nume cand sunt vii. Boul se cheama OX cand e pe patru
picioare. Si cand e taiat
se cheama beef.. Vitelul viu se cheama calf, mort se cheama veal. Porcului i se
pune pig cand e viu si pork cand e mort. Oaia este sheep cand traieste, si,
cand
moare, devine mutton. De ce? Fiindca in Anglia , incepand
cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost intotdeauna
nemti: OX, sheep, calf, pig. In vreme ce bucatarii au fost totdeauna francezi:
veau
- veal; porc - pork; mouton -mutton; boeuf beef! andre
