Boston Tea Party Pe 16 decembrie 1773, în portul Boston din statul Massachusetts, parte a coloniilor de nord ale Marii Britanii, un grup de cetăteni americani, parte din ei deghizati ca indieni Mohawk, au urcat pe trei nave britanice ancorate la chei si au aruncat în apele Atlanticului toată încărcătura acelor nave, constând din baloti de ceai. Ulterior, acest episod a căpătat numele de Boston Tea Party, adică Ceaiul (petrecerea) de la Boston si este unanim considerat ca momentul de initiere a miscării si, ulterior, a războiului pentru dobândirea independentei Statelor Unite ale Americii. Pentru un popor tânăr ca cel nord-american, fiecare moment din putina sa istorie capătă o însemnătate aparte si nu este de mirare că Boston Tea Party este încărcat de semnificatii si simboluri. Dintre acestea, cea mai importantă semnificatie este că petrecerea cu ceai s-a produs ca răspuns violent la negarea dreptului de reprezentare a cetătenilor din colonii în Parlamentul britanic. Desigur, acel Parlament a emis un act pentru impunerea unor taxe pe ceaiul ce era livrat din Marea Britanie în colonia America si, desigur, colonistii nu au vrut să plătească acele taxe, solicitând ca navele cu ceai să se întoarcă în Anglia, pentru a crea deliberat presiuni suplimentare economice pe Compania Indiilor de Est, deja aflată în dificultate financiară si, în cazul Boston-ului, s-au lovit de refuzul guvernatorului britanic de a trimite înapoi cele trei nave cu ceai sosite în port, lăsând deschisă numai optiunea actiunii violente. Dar esenta protestului era faptul că cetătenii americani nu erau reprezentati în Parlamentul care le decidea diferite aspecte ale vietii colective. Pe măsura edificării democratiei americane, Boston Tea Party a devenit spiritul sau simbolul actiunii populare împotriva unui guvern în care poporul nu este reprezentat si care refuză să guverneze în favoarea poporului. Si, ceea ce este foarte important, actiunea populară bazată pe manifestarea nemultumirii fată de lipsa de reprezentare este întotdeauna legitimă, în spiritul Ceaiului de la Boston. Miscarea Tea Party Weekend-ul trecut, adică 5 – 6 februarie 2010, în Nashville, capitala statului Tennessee, s-a desfăsurat Conventia Natională Tea Party, cu participarea a 600 de delegati din toate Statele Unite ale Americii. Acesti delegati au reprezentat milioane de cetăteni americani care se simt nereprezentati în puterile statului, taxati la sânge de guvernul federal, îngroziti de nivelul extraordinar de ridicat al cheltuielilor publice, care nu se reflectă în bunăstarea lor sau în nivelul lor de sigurantă si hotărâti să „ia America înapoi” în mâinile lor, asa cum au luat-o de la metropola britanică înaintasii lor, cu mai bine de două secole în urmă. Această conventie este apogeul de până acum al unei miscări ce are ceva mai mult de un an si care se desfăsoară în Statele Unite prin internet. Această miscare este una eminamente populară, adică nu are un leader sau un grup de conducere, iar toti participantii au voci egale, putând da glas nemultumirilor si propunerilor de remediere a situatiilor care au dus la acele nemultumiri. În acelasi timp, conventia natională a arătat că miscarea nu are nici un program sau o agendă unitare. De altfel, chiar conventia a fost gândită si organizată ca un forum de discutii, propuneri si initiative. Pe timpul acesteia, s-au conturat idei precum strângerea de fonduri pentru sprijinirea unor candidati în următoarele campanii electorale care să nu depindă de grupurile de interese ori de lobby-ul din capitala SUA, sau înfiintarea unui comitet de actiune politică care să sustină un număr de 20 parlamentari ce se angajează să reducă taxele, să întărească responsabilitatea fiscală a guvernantilor si să minimizeze implicarea statului în viata publică. Semnificatii pentru Clubul Cetătenilor Români Desi are o istorie de zece ori mai lungă decât cea a natiunii americane, poporul român nu se poate lăuda cu un moment simbolic similar cu cel al Ceaiului de la Boston. Cel mai apropriat eveniment, ca semnificatie, de Boston Tea Party este iesirea în stradă a cetătenilor în 20 decembrie 1989 la Timisoara, urmată de iesirea în stradă a bucurestenilor în 22 decembrie acelasi an. Acele iesiri în stradă au arătat că cetătenii români nu se simt reprezentati de guvernul comunist, oarecum la fel cu Ceaiul de la Boston, dar, spre deosebire de evenimentul american, care a fost continuat cu Declaratia de independentă, Constitutia si formarea Congresului în care cetătenii americani au dobândit reprezentare democratică, evenimentele din România lui decembrie 1989 au continuat cu o constitutie gândită si scrisă în lipsă de consideratie pentru cetătean, revizuită pe aceleasi coordonate si cu un Parlament în care cetăteanul nu este reprezentat direct, precum si cu un guvern si un sistem de justitie asupra cărora poporul român nu are nici un mijloc de control. Ideea înfiintării Clubului Cetătenilor Români nu a fost copiată după si nici măcar inspirată de miscarea recentă Tea Party din Statele Unite. Cu toate astea, sunt câteva similarităti care pot fi discutate, în ideea că Tea Party este mai veche si mai avansată în actiune decât initiativa românească, iar experienta dobândită de americani poate fi relevantă si pentru cetăteanul român. În primul rând, miscarea Tea Party arată că, într-o democratie, criteriul estential si primordial de evaluare a performantei guvernării este satisfacerea cetătenilor, iar acest criteriu este deasupra altora, cum sunt forma de organizare a statului, sau nivelul de reglementare a functionării puterilor în stat, sau chiar programele politice. Ideea Clubului Cetătenilor Români a luat fiintă tot ca urmare a sentimentului de lipsă de reprezentare a cetăteanului de rând în puterile statului si de dezamăgire fată de actul păgubos de guvernare în România. Această stare dezaprobatoare poate fi observată la mai toată lumea, iar clubul îsi doreste să ofere o platformă de exprimare a acestor insatisfactii si, mult mai important, de actiune pentru remedierea situatiei. În al doilea rând, miscarea din America ne convinge că este firească atitudinea cetătenilor care au o problemă de reprezentare democratică de a vocaliza această problemă si de a revendica dreptul lor de a se implica direct în treburile statului. Iar cea mai potrivită formă de manifestare este, în secolul 21, mediul virtual oferit de internet. În cazul românesc, primele două săptămâni ale initiativei pe internet, atât prin site-ul poporul.ro, cât si pe Facebook, au cunoscut o audientă la nivelul sutelor, desi era de asteptat să atingă foarte repede o audientă de zeci de mii. Aceasta deoarece, spre deosebire de fenomenul american, în care accentul a fost pus pe discutii si exprimarea nemultumirilor de orice fel, experimentul românesc s-a canalizat din primul moment pe propunerea unor actiuni concrete, de tipul initiativei legislative cetătenesti si chiar de revizuire a Constitutiei. Ori, discutiile sunt cele care atrag multimile, pe când actiunile sunt deliberări individuale. Aici este marea deosebire dintre cazul american si cel românesc. Primul are atât exercitiul dezbaterii urmate de actiuni, cât si al actiunii directe, în binecunoscutul spirit american de implicare a individului în viata si problemele colectivitătii. Al doilea are doar exercitiul supunerii fată de autoritate, cel putin pe fată, complementat de exercitiul cârtirii în ascuns sau anonimat si de cel de înselare sau smecherire a autoritătii. Ori, asemenea exercitii nu vor duce niciodată la actiuni deliberate si individualizate de reformare a statului îm favoarea cetăteanului. În al treilea rând, trebuie să remarcăm vizibilitatea redusă a miscări populare americane desfăsurate pe internet. Chiar dacă a atins câteva milioane de adepti, aceasta nu s-a bucurat de interesul mass mediei, sau de cel al guvernantilor. De aceea a fost nevoie de o conferintă natională, care a fost acoperită mediatic corespunzător. Probabil, principala cauză a dezinteresului fată de activitatea pe internet a fost lipsa unui obiectiv concret, altul decât cel al exprimării nemultumirilor la adresa puterilor statului, mai ales a celor legislativă si executivă. În cazul Clubului Cetăteanului Român, care are o agendă concretă, cred că o campanie mediatică justificată nu atât prin numărul adeptilor cât prin validitatea ideilor si ar avea efectul de strângere de membrii. www.poporul.ro
