apartamentul 17 - statement

Acum cateva zile am fost rugat sa raspund la niste intrebari legate de 
Apartamentul 17. Urmau sa fie publicate intr-un ziar, sub forma de interviu. 
Pentru ca respectiva publicatie nu a mai putut folosi materialul, am ales sa il 
postez aici, pe post de explicatie si statement.


Cine a fost cu ideea acestui proiect?

Ideea acestui proiect a luat nastere dintr-o oportunitate de ordin pragmatic: 
spatiul unei garsoniere era disponibil. Mai intai Vlad s-a gandit ca acolo s-ar 
putea face un atelier, un loc de intalnire si de discutie, sau o galerie 
independenta. Eu am aparut in initiativa asta ca unul dintre parteneri. Dupa o 
perioada mai lunga in care lucrurile au stagnat la apartamentul 17, timp in 
care eu am deschis galeria 29 la mine acasa si apoi, impreuna cu Vlad am mers 
la Chisinau, nevoia de a construi si de a pune in functiune acest spatiu a 
revenit. De data asta motivatia era legata de lucrarile pe care le facusem la 
Chisinau si pe care voiam sa le expunem in acel loc impreuna cu inca doi tineri 
artisti – Michele Bressan si Larisa Sitar. Odata ce ne-am mobilizat cu totii, 
spatiul a luat nastere din munca noastra.


Ce tip de arta v-ati propus sa promovati in spatiul asta? Alta decat putem 
vedea in galeriile bucurestene?

Ne intereseaza arta contemporana produsa de oameni tineri. Exista foarte multi 
oameni care nu isi gasesc inca drumul intr-un context institutional si credem 
ca e misiunea noastra sa le oferim un cadru in care acestia sa functioneze. Pe 
langa cei care asteapta ca statul, uniunea artistilor sau MNAC sa le ofere 
fonduri, expozitii, curatori si atentie, mai exista si artisti care lucreaza 
oricum, indiferent de circumstantele economice, sau legate de climatul si 
relatiile din interiorul lumii artei contemporane romanesti.

Cred ca ei sunt tinta noastra – cei care fac lucruri pentru ca au nevoie de ele 
si nu asteapta resurse, idei si sprijin emotional de la niste institutii si 
persoane incapabile sa le ofere in acest moment.

Arta contemporana e un limbaj si a spune ca apartamentul 17 o sa produca 
senzationalul sau nemaivazutul e o eroare. In contextul galeriilor bucurestene, 
apartamentul 17 are de oferit o oarecare intimitate legata de publicul 
restrans, disponibilitatea pentru dialog in jurul lucrarilor de pe perete, dar 
si o deschidere catre artisti tineri valorosi care sunt mai putin cunoscuti in 
circuitul oficial al artei contemporane locale. La nivel calitativ ne 
intereseaza prospetimea viziunii, inovatia si legatura cu problemele de nivel 
colectiv si individual cu care ne confruntam in prezent.


Cum se vor desfasura expozitiile: adica, va fi o expozitie pe luna, o data la 
nu stiu cate luni, etc?

Apartamentul 17 nu dispune de un program gandit dinainte. Nu ne-am propus sa 
avem o regularitate a evenimentelor, o anumita optiune conceptuala sau o anume 
abordare. Si asta tot din motive pragmatice – spatiul nu ne apartine si nu ne 
putem construi strategii de termen lung, pentru ca nu e cazul. Totusi, dorinta 
noastra e sa folosim spatiul atata timp cat ne sta la dispozitie.


Am inteles ca e un proiect nonprofit. Nu e dificil pentru voi, organizatorii? 
Puteti sa-mi explicati, in doua-trei cuvinte in ce consta munca voastra 
“manageriala”, ca sa zic asa? Cum alegeti artistii, lucrarile, etc?

E un proiect fara profit financiar, dar care creeaza profit cultural. Nu 
generam capital in bani, insa ne intereseaza sa producem semnificatii, obiecte, 
evenimente, intalniri. Pe de-o parte ne-am insusit etica do it yourself si 
astfel am indepartat nevoia de finantare/finantatori, contabili, raportari si 
dari de seama. Tot asa am scapat si de sub un eventual control curatorial.

Facem ce credem si expunem ce ni se pare important si ne putem asocia cu 
oamenii pe care ii admiram. Financiar vorbind, nu e neaparat dificil, cat 
foarte redus ca mijloace. Pentru a varui o camera de aproximativ douazeci de 
metri patrati iti trebuie o galeata de vinarom, niste trafaleti si niste 
prieteni, parteneri la proiect care sa te ajute. Trebuie schimbat becul si 
produse lucrarile (de printat fotografii si statements) si apoi exponatele 
trebuiesc puse pe perete. Pentru ca ne ocupam cu totii cu asta de ceva timp, nu 
ne deranjeaza sa ne platim singuri costurile sau sa impartim diversele 
cheltuieli.

Munca manageriala consta mai mult intr-o munca de secretariat, in care 
evenimentul trebuie comunicat publicului. Pentru ca nu exista pentru moment o 
viziune de termen lung asupra Apartamentului 17, din cauza spatiului care nu ne 
apartine, evenimentele viitoare vor fi organizate in urma descoperirilor facute 
de fiecare. Selectia lucrarilor se face prin consultarea celor care au luat 
parte la repunerea in folosinta a spatiului. In general ne intereseaza ceea ce 
in engleza se numesc emerging artists – artisti tineri care au o activitate 
sustinuta si de o anume calitate.


Putem vorbi de un fenomen home gallery in Romania? Cum este privit de cei care 
stiu ce inseamna asta?

Ca sa vorbim de un fenomen home gallery in Romania, ar trebui mai intai ca 
acesta sa existe. Cuvantul ‘fenomen’ trimite la ceva de nivel colectiv, asa, ca 
un val, o miscare din fata careia nu prea te poti sustrage. Suntem departe de 
asa ceva. Am putea vorbi mai degraba de niste initiative de a crea home 
galleries in Romania, care pot fi numarate si plasate in timp si spatiu. Stefan 
Cosma parca isi facuse un home gallery, apoi si Vlad Nanca a avut o initiativa 
similara (care a fost pentru mine un exemplu, dandu-mi ideea de a face acelasi 
lucru).

Cred ca au mai fost mai multe alte initiative pe care nu mi le amintesc, sau de 
care nu stiu, dar acestea sunt sporadice si sunt departe de a construi o 
miscare in Romania. Cei care stiu ce e o galerie de apartament sunt in general 
specialistii, artistii si publicul de arta contemporana din Romania. Fiind un 
lucru pe care il cunosc de la Bucuresti, Berlin sau din alta parte, ideea de 
home gallery nu fascineaza pe nimeni ca o idee in sine. Relevanta unui asemenea 
demers e masurata mai degraba de eficienta cu care reuseste sa creeze o serie 
de evenimente culturale importante in contextul local, sau sa ajute o generatie 
noua de artisti sa se autopromoveze.


Cum rezista, de regula, la noi galeriile independente, cum este aceasta?

Spre deosebire de galeriile comerciale care traiesc atata timp cat fac bani, 
sau cele ale uniunii / muzeelor, care traiesc atata timp cat primesc bani de la 
stat, o galerie de apartament dispare imediat ce nu mai are evenimente de 
prezentat publicului, sau artisti de promovat. Motorul intregii initiative 
fiind prezentarea unui continut cultural nou unui public cat mai larg, odata ce 
productia de continut e pe sfarsite si finalul respectivei galerii este aproape.

Vehiculand noutatea si entuziasmul artistilor fata de lucrurile pe care le fac, 
galeriile de apartament nu pot recicla gloriile trecutului, fie in cheie 
comerciala sau muzeala, fiind nevoite sa isi lase spatiile sa se retraga in 
domeniul vietii de zi cu zi din care au fost sustrase odata ce artistii expusi 
nu mai produc.


E nevoie de astfel de spatii alternative la noi? De ce?

Pentru mine si pentru inca vreo cativa artisti tineri asemenea spatii sunt 
necesare. In absenta unui curator si a oricarui alt control asupra productiei 
artistice eu personal simt ca ma pot dezvolta nestingherit, urmarindu-mi 
interesele cu oarecare dezimvoltura, nefiind obligat sa lucrez la comanda, sa 
abordez un subiect care nu imi spune nimic, sau sa fac niste gesturi 
institutionale care ma deranjeaza si care imi ocupa prea mult timp.

Un asemenea demers presupune ca in timp sa devii propriul curator, manager 
cultural, administrator, contabil, secretar si asistent de proiect. Aceasta 
poate fi o experienta importanta despre propria persoana. Intr-un context 
problematic e important de stiut ca exista si posibilitatea, solitara dar 
eficienta, a lucrului de unul singur, fara a te bizui niste promisiuni vagi a 
caror materializare nu o poti controla prin propria munca.




  

-- 
Gheorghe ZUGRAVU
Coordonator [Oberlist]
--
Asociatia Tinerilor Plasticieni din Moldova "Oberliht"
Moldova Young Artists Association "Oberliht"
tel: + (373) 68289364
email: [email protected]
http://www.oberliht.org.md
.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .
http://idash.org/mailman/listinfo/oberlist
portal informational pentru arta si cultura din Moldova
information gateway for arts and culture from Moldova

_______________________________________________
oberlist mailing list
[email protected]
http://idash.org/mailman/listinfo/oberlist

Reply via email to