http://www.rezistenta.info/arhiva/nr23/declaratie_proteste_alegeri-2009_md.htm
Declaraţia Mişcării Politice „Rezistenţa Populară” în legătură cu situaţia din
ţară, ce s-a creat după alegerile parlamentare din 05.04.2009
Conform rezultatelor oficiale ale alegerilor parlamentare, ce s-au
desfăşurat pe data de 05.04.2009, partidul pseudocomunist PCRM, ce guvernează
Moldova, a obţinut 49,9% din voturile alegătorilor, ce-i permite acestuia de a
trece în Parlament 61 de deputaţi, voturile cărora sunt suficiente pentru
alegerea preşedintelui republicii (3/5 din numărul total de mandate). Necătînd
la faptul, că alegerile au fost recunoscute de către observatorii
internaţionali drept libere şi corecte, pe parcursul desfăşurării acestora au
fost depistate multiple încălcări. Alegătorii cu mirare găseau pe listele de
vot numele rudelor lor demult decedate, cîte cîteva persoane înregistrate în
apartamentele lor, care nu se ştie de pe unde au apărut, au avut loc cazuri,
cînd comisiile refuzau să elibereze alegătorului buletinul de vot - deoarece
pentru dumnealui cineva deja s-a semnat şi a votat.
Partidele de opoziţie au declarat protestul lor contra fraudării rezultatelor
alegerilor , şi au desfăşurat luni seara o acţiune paşnică de protest în faţa
Guvernului, la care s-au adunat circa 5 mii de persoane. Pe data de 7 aprilie
în centrul capitalei s-au adunat de la 20 pînă 30 de mii de persoane,
preponderent studenţi şi elevi, care au venit la apelul partidelor de opoziţie.
Principala lor revendicare a fost anularea rezultatelor scrutinului, ca fiind
falsificate, şi desfăşurarea alegerilor repetate. Foarte curînd liderii
opoziţiei au pierdut controlul asupra mulţimii. Autorităţile, care nu s-au
aşteptat la proteste atît de masive, au pus prea puţine forţe poliţieneşti
pentru apărarea clădirii Parlamentului şi Preşedinţiei,urmare la ce cordonul de
apărare n-a rezistat, fiind pur şi simplu măturat de mulţimea înfuriată.
Poliţia, care „eroic” împrăştia în 2008 acţiunile de protest ale pensionarilor,
nemulţumiţi de pensia mizeră (mai mică de nivelul de existenţă) s-a dovedit a
fi neputincioasă împotriva tineretului. Necătînd la unele încercări ale
reprezentanţilor opoziţiei de a preveni actele de vandalism, aceste apeluri au
fost pur şi simplu ignorate. Pogromiştii au spart toate geamurile la primele 2
etaje ale Parlamentului şi Preşedinţiei, au jefuit ambele clădiri, dădeau foc
la mobilă şi documente, 2 etaje ale Parlamentului au ars definitiv, au fost
arse 2 camioane ale poliţiei, pierderile constituind milioane de lei.
Principala forţă organizată în cadrul acestor proteste erau membrii partidelor
naţionaliste. Anume aceştia scandau „Jos comuniştii!” şi au arborat drapelele
României şi UE asupra clădirii Parlamentului.
Preşedintele Voronin s-a adresat către popor, caracterizînd ceea ce
se întîmplă drept o lovitură de stat şi a pus toată responsabilitatea pentru
aceste evenimente pe seama liderilor Partidului Liberal, Partidului
Liberal-Democrat şi Alianţei „Moldova Noastră”. În aceeaşi zi a avut loc o
întrevedere între reprezentatul PCRM Marian Lupu şi liderii acestor partide.
Într-o tonalitate neutral-prevenitoare el le-a propus să înceteze acţiunile de
protest şi să treacă la un dialog în cadrul legii. Liderii opoziţiei au repetat
revendicările lor privind desfăşurarea alegerilor repetate, şi au pus
responsabilitatea pentru cele ce s-au întîmplat pe seama puterii şi a poliţiei,
acţiunile cărora, din spusele lor, au şi provocat tulburările în masă.
În legătură cu situaţia ce s-a creat, „Rezistenţa Populară” declară
următoarele. Noi indiscutabil recunoaştem că rezultatele scrutinului au fost
falsificate de către partidul de guvernămînt, care pierde susţinerea în mase şi
tinde să compenseze aceasta pin fraude pentru a rămîne la guvernare (pentru
gruparea burgheză, care stă în spatele lui, aceasta este foarte important).
Însă influenţa PCRM încă este foarte mare şi o parte considerabilă de alegători
într-adevăr au votat pentru acest partid, deoarece alte partide reprezentau
interesele unor grupări burgheze şi mai odioase. Spre regret, alegătorii din
rîndurile muncitorilor şi păturilor defavorizate, care aşteaptă păstrarea
„stabilităţii” iluzorii, promise de PCRM, nu şi-au folosit şansa de a vota
pentru un candidat muncitoresc din partea „Rezistenţei Populare”, programul
căruia avea ca punct de bază organizarea muncitorilor la luptă pentru
drepturile lor şi schimbări sociale radicale (încetarea privatizării,
naţionalizarea principalelor mijloace de producţie, instaurarea controlului
muncitoresc, rezilierea tuturor acordurilor externe nefavorabile majorităţii
poporului, debirocratizarea).
Evenimentele, ce au loc la Chişinău nu sunt altceva, decît o luptă a grupărilor
principale ale burgheziei pentru reîmpărţirea proprietăţii şi pentru putere în
ţară. PCRM să sprijină pe aparatul de stat, care în această situaţie se şovăie
(activişti înflăcăraţi el demult nu mai are), iar opoziţia – pe tineretul (în
mare parte de naţionalitate moldovenească) nemulţumit de sistem. Programele
electorale ale acestor practic nu diferă cu nimic – atît PCRM, cît şi opoziâia
sunt pentru o integrare cît mai curînd posibil în Uniunea Europeană, pentru
continuarea liberalizării economiei. Victoria oricui din ei nimic nu dă
oamenilor muncii. Însă înfrîngerea PCRM va distruge acest partid, care pe
parcurs deja la 8 ani discreditează ideile comunismului. Tineretul cela, ce
strigă „Jos comuniştii!” foarte sincer consideră, că comunismul este regimul
lui Voronin, cănd clanului acestuia îi aparţin fabrici şi uzine, bănci,
companii de transport, IT şi de telecomunicaţii, iar în ţară este instaurat un
stat poliţienesc. Fiul preşedintelui Voronin, celui mai mare „comunist” al
întregii Moldovei, este unul din cei mai mari capitalişti ai republicii,
miliardar. Totodată ţara noastră este unul din cei mai săraci state ale Europei.
„Rezistenţa Populară” condamnă actele de vandalism, ce au cauzat
pierderi colosale proprietăţii publice, însă consideră, că de faptul, că
acestea au avut loc, sunt de vină atît liderii opoziţiei, care nu au asigurat
desfăşurarea paşnică a acţiunilor de protest, cît şi puterea, care nu a putut
asigura paza cuvenită a sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Cel mai
probabil, Voronin, nefiind încrezut pînă la urmă în devotamentul trupelor
poliţieneşti, pur şi simplu s-a temut să dea ordin de a recurge la acţiuni
hotărîte, tot aşa, cum a procedat 20 de ani în urmă, cînd a fost ministrul de
interne al RSSM.
Noi considerăm, că protestele au un anumit context social – o bună
parte a tineretului se simte aruncată în voia soartei, nefiind solicitată de
societate în „stabilitatea” creată de regim. În „interviul” acordat
jurnaliştilor canalului de televiziune PRO-TV de către un tînăr maroder în
sediul jefuit al Parlamentului acesta spunea: „Am 20 de ani. Ce voi avea în
ţara asta la 30 de ani? Nimic!”. Instituţiile de învăţămînt superior, de fapt,
pregătesc o generaţie nouă de gastarbaiteri cu diplome, care îi va înlocui pe
părinţii acestora la şantierele din Moscova şi Italia.
În situaţia ce s-a creat sarcina de bază a „Rezistenţei Populare”
constă în explicarea de pe poziţii de clasă că în principiu, PCRM şi opoziţia
cu nimic nu se deosebesc unul de altul, şi este necesar nu de a lupta pentru a
înlocui pe un burghezoi cu altul, dar pentru a se elibera de ei toţi. Anume
capitalismul este de vină pentru toate – el îi aruncă pe oameni la gunoi, el îi
lipseşte de lucru şi mijloace de existenţă sau îi transformă în dobitoace de
lucru. Soluţia constă în consolidarea muncitorilor în luptă pentru interesele
sale de clasă: pentru salarii, pensii şi stipendii decente, pentru stoparea
privatizării proprietăţii publice, pentru naţionalizarea mijloacelor principale
de producţie, sistemului bancar, şi în cele din urmă, în final – pentru
socialism!
Moldova, Chişinău
08.04.2009
_______________________________________________
oberlist mailing list
[email protected]
http://idash.org/mailman/listinfo/oberlist
