--- In [EMAIL PROTECTED], "Alexandru Toniuc" <[EMAIL PROTECTED]> wrote: > O stire mica, aproape pierduta in fluxul informativ al zilei, face in mod magistral punctul tranzitiei romanesti intre statul mafiot, NATO si UE. > > Cica, magistratii francezi au cerut extradarea lui Sever Muresan in Franta pentru a servi putin sistemul penitenciar francez dupa ce a fraudat fiscul cu 1 milion de Euroi. Reporterul grabit al Antenei 1 a precizat insa ca SM nu poate fi extradat pentru ca Romania nu-si extradeaza cetatenii. Ce caldutz e la sanul patriei muma. > > Muma, desigur pentru unii. Pentru altii..... > > Dupa cum probabil va amintiti, compatriotul nostru, infractor francez dovedit, este in tara noastra un om mare. In Romania in sarcina sus numitului, atirna nu mai putin de 300 de milioane de Euro disparuti, parte din conturile Daciei Felix, parte din conturile Bancii Nationale a aceleiasi fericite tari. Cu 300 de milioane, desigur, altfel te misti in terenul propriu de joc. > > Cel mai greu trebuie sa-i fi fost fostului tenisman prin 98-99 cind, prins de vecinii maghiari la cererea Interpolului, a fost trimis in inchisorile elvetiene pentru inginerii financiare similare. Pierdute pe veci pareau vremurile (95-96) in care juca tenis (pe banii nostri deveniti ai lui) cu presedintii camerelor (Nastase si Vacaroiu) si ex-presedintele Bush. Dar, soarta ii ajuta pe cei indrazneti. In 2000, fostii parteneri de dublu ajung toti cum nu se poate mai bine. Care la Guvern, care la Senat ba unul si-a bagat feciorul cam tolomac chiar la Casa Alba. Asa se face ca, prin 2001, la cererea unei judecatorii de pe linga Gura Humorului, elvetienii iau de buna sustinerea partii romane cum ca ar vrea sa-l infunde pe tenisman pentru vreo 50 de ani si, intrucit la ei mai avea de stat numai inca vreo doi trei ani, il trimit, in catushe in tara. De atunci Sever este bine meci, liber si infloritor pe linga curtea lui Nastase si gasca. > > Asa ca francezii pot sa-l mai ceara Romaniei inca vreo citiva ani. Pina in 2007. De abia dupa, vor trebui sa-l caute prin America de Sud prin Israel sau prin alte state unde performerii de talia lui Muresan sunt apreciati la adevarata lor valoare. Contrele puse de asa-zisa justitie romana demersurilor partii franceze, vor fi, cu siguranta salutate de catre americani care vor aprecia inca o data atasamentul nostru pentru doctrina libertatii, viguros promovata in lume de administratia Bush. > > > > [Non-text portions of this message have been removed]
Asta parca ne aminteste de alta "afacere" mai veche a "baronilor" PSD cu francezul-israelian de origine romana Adrian Costea.Un articol semnat de scriitorul Radu Portocala: http://www.asymetria.org/reversancheta.html AFACEREA "ALBUMUL" Elementele unei anchete Ca urmare a cererii prezentate de justiñia francezå, o comisie conduså de Henri Pons, judecåtor de instrucñie la Tribunalul de Mare Instanñå din Paris, a sosit la Bucureçti pe 2 mai 2000 pentru a efectua un complement de anchetå în legåturå cu un foarte complex caz de deturnare de fonduri çi spålare de bani. Dosarul a fost deschis, în Franña, în urma unei sesizåri din 16 martie 1998 adresate Tribunalului de Mare Instanñå din Paris de cåtre Serviciul de prelucrare a informañiei çi de acñiune contra circuitelor financiare clandestine (TRACFIN), sesizare ce se referea la miçcårile de fonduri înregistrate în conturile societåñii "Groupe Saintonge Edition" , al cårei patron este Adrian Costea, cetåñean român çi israelian rezident în Franña. Din verificårile efectuate de TRACFIN a reieçit cå Adrian Costea, prin intermediul lui "Groupe Saintonge Edition" , încheiase un contract, în martie 1995, cu Departamentul de informañii al guvernului român de atunci (reprezentat de cåtre Viorel Hrebenciuc, secretar general al guvernului, Mihai Ungheanu, secretar general adjunct al guvernului çi Nicolae Dan Fruntelatå, secretar de stat al Informañiei publice) pentru editarea unui album de promovare a Romániei. Aceastå lucrare, intitulatå "Eternå çi fascinantå Românie", urma så fie tipåritå în 97.000 de exemplare pe care "Groupe Saintonge Edition" trebuia så le distribuie în 90 de ñåri. Pentru aceastå operañiune, societatea lui Adrian Costea încasa suma de 5.797.740 de dolari! "Afacerea albumul", cum a fost numit acest montaj financiar realizat în timpul regimului Iliescu, a atras atenñia, dupå alegerile din 1996, noilor guvernanñi. În mai 1997, ñårånistul Remus Opriç , pe atunci Secretar general al guvernului, a cerut Departamentului de control al guvernului deschiderea unei anchete în legåturå cu acest dosar. Numai cå, în România, spre deosebire de Franña, lucrurile aveau så ia o întorsåturå ciudatå : în noiembrie 1997, cei trei anchetatori decideau cå cercetårile nu meritå så fie continuate, dupå care erau mutañi cu toñii în alte servicii! La Bucureçti se çtia înså cå "afacerea albumul" — çi nu numai — fusese finanñatå de Bancorex, celebra bancå al cårei faliment a fost pronunñat anul trecut çi care fusese conduså de Råzvan Temeçan, în momentul de fañå arestat în România. Investigañiile judecåtorului de instrucñie Henri Pons au condus la acelaçi rezultat, Înså ancheta francezå a dezvåluit cå, tot din banii Bancorex, pe conturile diverselor societåñi ale lui Adrian Costea au ajuns cel puñin 100 de milioane de dolari, reprezentînd o serie de alte afaceri ( Între altele, cu petrol), una mai dubioaså decît cealaltå. Descrierea tuturor contractelor prin intermediul cårora societåñile lui Costea au fost alimentate cu milioane de dolari provenind din România ar fi inutil de lungå çi de fastidioasá. Expunerea de motive prezentatå de judecåtorul de instrucñie Pons este un document de 9 pagini (!), conñinînd detalii financiare çi descrieri de societåñi a cåror reproducere nu ar putea reprezenta o lecturå pasionantå. Ajunge, înså, så spunem cå, dupå 1992, "omul de afaceri" Adrian Costea nu pare så fi avut alt partener decît Bancorex. Dar aceastå "tovaråçie" i-a fost suficientå çi lui çi partenerilor såi de la Bucureçti. Bånuielile pe care judecåtorul de instrucñie Henri Pons le prezintå în expunerea sa de motive sunt simple : Adrian Costea este cercetat pentru "abuz de bunuri sociale, tåinuire de abuz de bunuri sociale, spålarea banilor comiså în mod curent în bandå organizatå. La aceasta s-au adåugat, în urma unui rechizitoriu supletif, "escrocherie çi abuz de încredere". În clar, Henri Pons bånuieçte cå Adrian Costea a fost folosit, în timpul regimului Iliescu, pentru scoaterea din ñarå unor sume considerabile de bani, sume care, odatå "filtrate" prin conturile "omului de afaceri", reveneau în buzunarele conducerii PDSR. În acest sens, s-a aflat acum cîteva zile cå Adrian Costea a tipårit (probabil pe banii Bancorex, deci ai contribuabililor români) milioande de afiçe pentru campania electoralå din 1996 a lui Ion Iliescu (afiçe care, între altele, au fost importate în România fårå a se plåti taxele vamale, deci fraudulos). S-a aflat, de asemeni, cå o serie de responsabili ai PDSR au beneficiat de "generozitatea" lui Costea sub formå de cadouri, sau, mai ales, de costisitoate cålåtorii în Franña. "Omul de afaceri" Costea a plåtit, pentru prietenii såi politici din România, facturi de hotel la Paris, Deauville çi Toulouse în valoare de 957.613 F! El a plåtit, de asemeni, cheltuieli de spitalizare — tot pentru prieteni politici sau pentru rudele acestora — depçind 500.000 F. Cît despre castelul din Normandie çi bijuteriile de peste 3 milioane de franci, acestea au fost, probabil, un mod de a-çi råsplåti eforturile fåcute "pentru binele României"... Desigur, tot pe banii contribuabililor români çi prin intermediul gestionarilor PDSR. Meticulos, Henri Pons a întocmit o listå cuprinzînd toñi responsabilii PDSR care au contribuit la transferurile de bani dinspre România cåtre conturile lui Adrian Costea. El a cerut audierea acestora, dar çi a celor, numeroçi (printre ei Adrian Nåstase çi Teodor Meleçcanu), asupra cårora s-a revårsat "mana" lui Costea. În total, zeci de persoane care, profitînd de funcñiile pe care le-au avut, au condus o bancå la faliment çi au profitat de sume ce ar fi putut fi folosite în scopuri mai puñin condamnabile. O biografie în formå de labirint Adrian Costea, omul cåruia Iosif Boda îi admirå "discreñia", o calitate de altfel împinså pînå la obsesie — dacå nu cumva, pur çi simplu, impuså de nevoile meseriei —, a debarcat la Paris în 1980, dupå çapte ani petrecuñi în Israel. Cel puñin aça spune legenda, pentru cå nimeni nu a obñinut încå vreo probå formalå în legåturå cu aceste emigråri succesive, dupå cum nimeni, în importanta comunitate româneascå din Franña, nu pare så-l fi cunoscut sau, måcar, så fi auzit despre el. Parcurs interesant, ba chiar, sub anumite aspecte, ciudat. Între 1977 çi 1982, locuind la Atena, m-am ocupat de refugiañii români care tranzitau prin Grecia. Printre aceçtia, marea majoritate veneau din Israel, care, la plecarea din România, fusese prima lor destinañie çi pe care o påråseau fiindcå nu se putuserå acomoda. çtiu deci care erau, în acea perioadå, posibilitåñile çi condiñiile de emigrare. Çi ele nu erau uçoare. În primul rînd, plecarea definitivå din Israel era un proces complex care, deseori, se asemåna cu o fugå. Ceea ce e lesne de înñeles, în måsura în care çtim cå guvernul de la Tel Aviv plåtea ñårilor din Est (în special României) pentru fiecare evreu care primea un paçaport de emigrant. În al doilea rînd, pentru cå, odatå påråsit Israelul, alegerea destinañiilor finale era foarte restrînså. Canada, Statele Unite, Australia çi, în micå måsurå, Africa de Sud, erau singurele ñåri care acceptau imigranñi. Dintre toñi cei pe care, timp de cinci ani, i-am våzut perindîndu-se prin centrul de "triaj" din Atena — çi au fost mulñi! —, nici unul nu a putut emigra cåtre o ñarå europeanå. Aceastå posibilitate purçi simplu nu exista! Desigur, un cetåñean israelian care ar fi obñinut un contract de lucru — de pildå, în Franña, ar fi putut så transforme acest aranjament într-o emigrare deghizatå, dar aceste cazuri erau rare la vremea respectivå çi se aplicau în special unor specialiçti invitañi de diverse instituñii occidentale pentru competenñele lor. Adrian Costea nu pare, înså, a intra în aceastå categorie, iar stråmutarea lui din Israel la Paris este, în lumina celor de mai sus, o performanñå . A doua performanñå o reprezintå capitalul considerabil çi de provenienñå inexplicabilå cu care Adrian Costea începe activitatea de om de afaceri. Pe 25 noiembrie 1982, el înscrie în Registrul de Comerñ din Paris societatea "Covamaad Perspectives Internationales", cu un capital de 2.750.000 F çi avînd-o ca gerantå (Costea era, de pe- atunci, un om discret!) pe soñia sa, Valentina, nåscutå pe 5 noiembrie 1952 la Sibiu. Numele Covamaad ar putea fi un acronim : Co de la Costea, va de la Valentina, iar ad de la Adrian. În acest caz, råmîne de våzut cine era ma. Activitatea declaratå a societåñii era: "cabinet de arhitecturå, arta, decorañia, arhitectura interioarå, mobilierul, moda sub toate formele, renovarea oricårui imobil". Pe 4 decembrie 1989, societatea lui Costea este declaratå în încetare de plåñi, iar pe 18 decembrie este puså sub supraveghere judiciarå. Coincidenña e interesantå. De ce tocmai în decembrie 1989, momentul cînd, în Románia, regimul lui Ceauçescu çi serviciile lui secrete sunt date peste cap? Aparent, capitalul considerabil cu care a pornit la drum, i-a folosit lui Costea (çi, poate, çi altora) drept rezervå båneascå din care s-a aprovizionat de-a lungul anilor. Un procedeu folosit adesea de serviciile secrete. Dacå aceastå supoziñie este adevåratå, nu este exclus ca, în decembrie 1989, "rezerva" så nu mai fi fost alimentatå de la Bucureçti, ceea ce a dus la fragilizarea societåñii. În orice caz, Covamaad Perspectives Internationales este puså în lichidare judiciarå (adicå în faliment) pe 14 ianuarie 1992. Straniu, dacå ñinem cont de faptul cå la Paris, în acea perioadå, afacerile imobiliare erau în plinå înflorire çi produceau imens de mulñi bani! În açteptarea falimentului, Costea înscrie în 1990, tot pe numele soñiei sale, societatea Ora et Perphethy, cu un capital modest de 50.000 F, ceea ce tinde så dovedeascå : situañia materialå fragilå a "omului de afaceri". Societatea e specializatå tot în decorañiuni interioare çi comerñ cu anticariat — ca o prelungire a precedentei activitåñi, dar çi cu un inexplicabil comerñ en gros" de "bunuri de consum". Dar, aparent, tentativa de redresare nu este încununatå de succes. Înfloritoarea perioadå Iliescu Întîlnirea cu Ion Iliescu se înscrie çi ea printre ciudåñeniile acestei afaceri. În noiembrie 1991, lui Adrian Costea nu-i mergea bine din punct de vedere financiar. Societatea lui nu mai avea bani çi era în pragul catastrofei. În acel moment — cel puñin pe planul vizibil — el nu putea så se laude cu o reuçitå strålucitoare. E greu de înñeles, în aceste condiñii, de ce Ambasada Romániei la Paris, conduså atunci de Anton Våtåçescu, a ñinut neapårat så organizeze o întîlnire între necunoscutul çi falimentarul "om de afaceri" çi preçedintele Iliescu. Întîlnire care, dat fiind faptul cå îl implica pe çeful statului, nu se putea desfåçura decît fie la iniñiativa ambasadorului, fie cu binecuvîntarea lui. Este, de asemeni, greu de înñeles ce a putut så-l impresioneze în asemenea måsurå pe fostul preçedinte încît så-l invite imediat la Bucureçti pentru a-l implica în campania electoralå din 1992, iar apoi în treburile preçedinñiei. O implicare considerabilå, de altfel. Potrivit documentelor prin care se prezenta, Adrian Costea a fost, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Ion Iliescu: • consilier prezidenñial însårcinat cu afacerile economice internañionale • mandatar negociator al guvernului román pentru afacerile economice, comerciale çi financiare internañionale • mandatar negociator al ministerului afacerilor externe pentru dezvoltarea çi promovarea relañiilor economice, comerciale çi financiare între România çi state sau guverne terñe. Ceea ce nu e puñin lucru pentru un singur om! În orice caz, aceastå intruziune în politica románeascå pare så-i poarte noroc în domeniul afacerilor. La numai cîteva såptåmîni dupå întîlnirea cu Iliescu, Costea înregistreazå, pe 30 ianuarie 1992, societatea Comexrom Import-Export Holding, cu un capital de 1.500.000 F, geratå tot de Valentina Costea. Activitatea declaratå: tranzac ii imobiliare (domeniu în care importul i exportul sunt, tou i, greu de conceput). Compozanta rom din numele societ ii indicå faptul cå ea a fost, de la bun început, conceputå pentru afaceri cu Románia. i, din nou, ne putem întreba cum i-a fost posibil lui Costea så gåseascå o asemenea sumå doar la 15 zile dupå falimentul primei sale societ i. Pe 21 februarie 1992 — deci într-un ritm uimitor — el înscrie o altå societate: Le Bocage, de data aceasta cu un capital modest (50.000 F), geratå de Valentina Costea i avînd ca activitate declaratå: "pensiune pentru cai, studii, pregåtire, realizare i exploatare a oricåror societ i proiecte financiare, industrial e, agricole". Societatea dispune de domeniul Endreville Auvillars, în Normandia, la numai c iva kilometri de Deauville, sta iunea pe unde aveau så treacå at i oameni politici románi, în calitate de invita i ai lui Costea ( i pe banii Bancorex). Vecinåtate interesantå... Pe 20 octombrie 1994, Adrian Costea înregistreazå Holding Invest, geratå de Monique Holtmann. Aceastå societate avea så cumpere, pe 6 decembrie 1994, societatea románå Star Trade Invest (fondatå cu doar cîteva zile în urmå de cåtre Ion Cazacu, omul de încredere al lui Costea). Acest montaj avea så serveascå drept cadru pentru påguboasele tranzac ii petroliere dintre guvernul Romániei i Adrian Costea. Pe 25 martie 1997, Holding Invest avea så fie cumpåratå integral de cåtre societatea luxemburghezå Deutsche Finanzgesellschaft, care, pe 16 aprilie 1997, o vindea sociat ii SC De La Cruz, situatå în insulele Virgine Britanice. Un periplu ce pare a indica voin a de a terge urmele unor contracte nu tocmai în regulå. Pe 11 aprilie 1995 este în registrat faimosul "Groupe Saintonge Edition" , cu un capital de 50.000 F çi gerat tot de Monique Holtmann. Potrivit Registrului de Comerñ, societatea se ocupå cu : "editarea, comercializarea, vînzarea oricåror cårñi, cårñi de artå çi broç uri de orice fel; publicitatea pentru orice produse comercializabile; comerñul, cumpårarea, vînzarea, importul çi exportul oricåror produse, în special petroliere çi/sau agroalimentare; crearea, comercializarea, vînzarea, exploatarea oricåror mårci, imagini de marcå, brevete de orice fel; cumpårarea, vînzarea, închirierea oricåror bunuri imobiliare; comerñul, cumpårarea, vînzarea, importul çi exportul oricåror materiale ñinînd de securitatea bunurilorçi a persoanelor." Aceastå înçiruire heteroclitå de activitåñi, atît de puñin compatibile cu nevoile unei edituri, dovedeçte cå Adrian Costea se pregåtea så foloseascå Groupe Saintonge pentru numeroase tranzacñii çi asocieri. Astfel, precizarea în legåturå cu comerñul de petrol evocå, fårå îndoialå, contractele cu Ministerul român al Agriculturii. Referirea la crearea de mårci ar putea avea o legåturå cu sigla ApR, pentru care Costea a facturat o sumå cam de zece ori mai mare decît tariful practicat pe piaña a parizianå pentru astfel de prestañii. În sfîrçit, prevederile despre materialele ñinînd de securitatea bunurilor çi a persoanelor sunt, probabil, o anticipare a societñii de pazå pe care Costea a avut intenñia s-o creeze, în 1997, cu generalul Dumitru Iliescu. Pe 27 noiembrie 1996, Adrian Costea înregistreazå societatea Concorde Edition, geratå de Valentina Costea, avînd un capital de 250.000 F, çi specializatå în publicitate. În aceeaçi zi — adevåratå performanñå el declarå çi societatea Brocard & Washington, cu un capital de 175.000 F, geratå de Monique Holtmann çi descriså ca fiind o editurå. Menirea ei era så publice (cu bani provenind tot de la Bancorex) o carte despre copiii din România. În legåturå cu toate societåñile lui Adrian Costea, Registrul de Comer nu deñine decît datele furnizate la înscriere. Dincolo de aceste cîteva elemente, "discreñia sau, în acest caz, opacitatea — este totalå: nici un bilan contabil, nici un element privind evoluñia sau activitatea societåñilor nu au fost comunicate. Un alt detaliu (în afarå de numele adesea ciudate pe care Costea le-a dat societåñilor sale) atrage atenñia : fiecare dintre ele se aflå la o altå adreså. Pentru un simplu om de afaceri, aceastå situañie ar fi mai degrabå incomodå. În cazul complicatelor montaje ale lui Adrian Costea, o astfel de dispersare, evident voitå, pare a prezenta unele avantaje. Unul dintre ele ar putea fi acela de a încurca pe curioçi. Numeroaselor întrebåri ce se pot pune în legåturå cu acest dosar li se adaugå douå, nu lipsite de interes: Oare, în toatå aceastå încrengåturå de societåñi, Valentina Costea nu a jucat decît rolul pasiv al gerantului "de paie" (în fond, în aceastå calitate, Costea a fåcut-o responsabilå pentru contractele semnate, punîndu-i în pericol libertatea)? Oare e o simplå coincidenñå faptul cå afacerile lui Adrian Costea s-au aflat într-un punct mort exact în perioada (ianuarie 1990-decembrie 1991) în care SIE a fost condus de Mihai Caraman? Între arhitectura de interior, comerñul cu petrol, publicitatea, editarea de albume çi activitatea de consilier prezidenñial, eclectismul extrem manifestat de Adrian Costea nu dovedeçte cå am avea de-a face cu un geniu al finanñelor sau al politicii. Discursurile lipsite de substanñå pe care le ñine de cîteva såptåmîni sunt cele ale unui om care încearcå så parå ceea ce nu poate fi. Costea a încercat se prezinte ca un "personaj din umbrå . Activitåñile lui îl desemneazå mai degrabå ca umbra unor personaje infinit mai importante, el însuçi om de paie într-un enorm montaj çi, poate, la un moment dat, ñap ispåçitor. De la o putere la alta Iosif Boda, ambasador în Elveñia pînå în 1996 çi director al campaniei electorale a lui Ion Iliescu, scrie în cartea sa "Cinci ani la Cotroceni": "Acest om [Adrian Costea] a pus la dispoziñia lui Ion Iliescu pentru o perioadå de cinci ani de zile întreaga sa experienñå personalå çi profesionalå çi nu numai..." Ce înseamnå acest misterios çi nu numai"? Ce altceva a pus Costea la dispoziñia fostului preçedinte? Nu bani, pentru cå aceçtia par cå-i veneau tocmai de la Iliescu. Poate çtiinña de a-i face så "se piardå în naturå". În 1996, Adrian Costea "s-a reimplicat masiv în campania electoral , scrie Iosif Boda. Într-adevår, zecile de tone de afiçe plåtite de Costea (dar din banii Bancorex!) dovedesc aceastå implicare. Un alt detaliu interesant: deçi a colaborat în mod atît de strîns cu echipa prezidenñialå çi deçi i s-au acordat atîtea titluri sforåitoare, Costea a primit un paçaport diplomatic românesc abia în ultimele luni ale regimului Iliescu. E limpede cå nu poate fi vorba despre o uitare. De ce, atunci, aceastå tîrzie favoare? Favoare care, de altfel, nu i-a fost retraså decît la începutul lui mai 2000! La începutul lui 1997, dezamågit de înfrîngerea lui Iliescu, Costea contribuie în mod substan ial la apari ia Alian ei pentru Románia (ApR), partid ul lui Teodor Mele canu. Prin aceastå acñiune, ca çi prin strînsa colaborare cu regimul PDSR, Costea se defineçte implicit ca un om de stînga, care, în mod logic, pentru alegerile din 2000, ar fi trebuit så parieze pe victoria partidului la a cårui constituire a participat. Cu atît mai ciudatå apare, deci, colaborarea lui cu actuala echipå prezidenñialå. Nu çtim nici cine, nici cînd l-a prezentat preçedintelui Constantinescu (Costea pretinde, pur çi simplu, cå i-a scris o scrisoare atît de percutantå noului preçedinte, încît acesta l-a convocat imediat). Çtim înså cå în octombrie i noiembrie 1999, puñin dupå vizita de stat în Franña a lui Emil Constantinescu, Adrian Costea expediazå sute de exemplare ale faimoasei cårñi "Eternå çi fascinantå Românie". Destinatarii sunt oameni politici francezi, parlamentari, oameni de afaceri. Cårñ ile sunt însoñite de lungi scrisori ce poartå antetul : "Adrian Costea - Ambasador itinerant al preçedintelui Republicii România, Consilier extraordinar al preçedintelui Republicii România, afaceri economice çi financiare, pol exterior". O calitate care nu i-a fost contestatå de nici o instituñie româneascå. Abia pe 4 mai 2000, purtåtorul de cuvînt al preçedinñiei, Råsvan Popescu, declara: "Singura legåturå între actuala preçedinñie çi domnul Adrian Costea a constat, practic, în prelungirea mandatului de bune oficii încredinñat domnului Costea de cåtre fostul preçedinte." Or, Adrian Costea s-a acreditat în faña interlocutorilor såi francezi printr-o Scrisoare-mandat, din 5 mai 1999, semnatå de preçedintele Emil Constantinescu. În aceastå scrisoare, çeful statului, dupå ce explicå poziñia României fañå de planul de reconstrucñie a Iugoslaviei çi de dezvoltare a sud-estului european, afirmå: "L-am însårcinat personal pe Domnul Adrian Costea så ia contact cu Dumneavoastrå pentru a stabili, organiza, negocia, dezvolta, facilita toate proiectele industriale, economice, financiare i de partenariat necesare çi favorabile începerii çi executårii acestui plan de dezvoltare care priveçte România, precum çi participarea ei la dezvoltarea durabilå a sud-estului european. Misiunea Domnului Adrian Costea, care este de interes nañional çi regional, este aceea a unui ambasador în sensul larg, a unui ambasador "at large" (itinerant, n. red.). Prin urmare, i-am dat domnului Adrian Costea misiunea de: - a cåuta çi gåsi orice colaborare, orice finanñare çi orice investiñie destinate så sprijine sau så favorizeze dezvoltarea planului menñionat - a organiza çi participa la toate contactele între participanñii externi çi instituñiile abilitate ale statului román. Mandatul domnului Adrian Costea este valabil pînå pe 13 mai 2000, datå la care el va expira." În primul rînd — detaliu ciudat çi, poate, semnificativ — acest mandat a fost eliberat la numai douå zile dupå punerea în urmårire penalå a lui Adrian Costea de cåtre justiñia francezå! Rechizitoriul introductiv împotriva acestuia a fost pronunñat de cåtre judecåtorul de instrucñie Henri Pons pe 3 mai 1999, iar pe 5 mai Costea devenea ambasador!... Se cåuta oare, la Bucureçti o formulå de protecñie pentru "omul de afaceri"? În al doilea rînd, e lesne de remarcat cå între textul de mai sus çi declarañia lui Råsvan Popescu existå un decalaj considerabil. Purtåtorul de cuvînt al preçedinñiei evocå "prelungirea unui mandat de bune oficii", în timp ce prin aceastå scrisoare-mandat i se conferå lui Adrian Costea un nou titlu, pe care nu-l avusese înainte de 1996! Cu alte cuvinte, dl Popescu fie nu çtie ce spune, fie deturneazå adevårul. Pe 9 mai (probabil ca urmare a difuzårii de cåtre autorul acestor rînduri a documentului în cauzå la postul de radio BBC), preçedinñia se simte obligatå så revinå cu un alt comunicat, redactat în termeni vagi çi evitînd så precizeze anumite date : "Domnul Adrian Costea a avut mandat de bune oficii valabil pînå în acest an. Constatînd cå tirajul albumului realizat la comanda guvernului Våcåroiu în anii 1995-1996 nu fusese difuzat integral, s-a impus prelungirea acestui mandat, care presupunea informarea çi popularizarea oportunitåñilor pe care România le oferå pentru dezvoltarea relañiilor în domeniul economic, turistic, cultural etc. Informañiile apårute pînå la momentul respectiv nu erau în måsurå så impunå încålcarea prezumñiei de nevinovåñie de care trebuie så beneficieze orice cetåñean. Doar justiñia, care trebuie så-çi urmeze cursul, poate dovedi sau infirma implicarea cuiva într-o afacere oneroaså . Desigur, prezumñia de nevinovåñie este un principiu fundamental al justiñiei. Dar dacå ne amintim cå secretarul general al guvernului român, dl Remus Opriç , a cerut încå din mai 1997 deschiderea unei anchete în legåturå cu "afacerea albumul" (în care Adrian Costea era implicat direct) çi, de asemeni, cå justiñia francezå a contactat justiñia românå acum doi ani în legåturå cu aceastå operañie, mandatul acordat de Emil Constantinescu este mai mult decît ciudat. Nici un preçedinte nu då un mandat de ambasador itinerant unui om implicat într-o anchetå penalå. Indiferent de prezumñia de nevinovñie! În plus, acest comunicat se îndepårteazå de adevår, ca çi cel care l-a precedat, cåci el se referå exclusiv la necesitatea distribuirii faimosului album, în timp ce scrisoarea semnatå de Emil Constantinescu nici måcar nu pomeneçte despre acest subiect! Dacå mandatul din 5 mai 1999 apare, în lumina cercetårilor întreprinse în "cazul Costea", ca o inexplicabilå absurditate, înnoirea lui, pe data de 13 martie 2000 (!), cade în domeniul grotescului. "Vå confirm prin prezenta prelungirea pînå la 30 nov. 2000 a misiunii dvs., conform cu mandatul din 5 mai 1999", scrie Emil Constantinescu. De data aceasta, destinatarul "amabilitåñii prezidenñiale este un om pe care, în toamna lui 1999, justiñia francezå l-a arestat çi reñinut vreme de trei såptåmîni. În legåturå cu care, Parchetul general al României a cerut, pe 27 ianuarie 2000, deschiderea unei anchete internañionale. Cîteva întrebåri Låsînd la o parte faptul cå "scrisoarea-mandat" semnatå de Emil Constantinescu con ñine greçeli de francezå çi de dactilografie — ceea ce este extrem de penibil pentru un act de importanñå diplomaticå emis de preçedinñia unei ñåri —, nu ar fi inutil så cercetåm cîteva alte detalii legate de aceastå numire. În primul rînd, så examinåm modul în care este formulatå numirea lui Adrian Costea. "La mission de Monsieur Adrian Costea [...] est celle d'un ambassadeur au sens large, celui d'un AMBASSADEUR "AT LARGE"" (Misiunea Domnului Adrian Costea [...] este cea a unui ambasador în sensul larg, cea a unui ambasador "at large"). Cu excepñia greçelii de gramaticå (celui în loc de celle), aceastå frazå denotå faptul cå la Cotroceni nu se cunosc nici måcar bazele dreptului internañional çi ale dreptului diplomatic. Oare ce o fi însemnînd, în viziunea "experñilor" preçedinñiei, un "ambasador în sensul larg"? Trebuie så înñelegem de aici cå ar exista çi ambasadori în sens restrîns"? Sau, poate, cå Adrian Costea putea face, în numele preçedintelui, orice îi trecea prin cap... çi cum s-a ajuns la absurda confuzie între ambasador "at large" (care, în limba englezå, defineçte, pur çi simplu, ambasadorul itinerant) çi "ambasador în sensul larg"? Cåci, în mod indiscutabil, este vorba despre o confuzie. Chiar nu existå nimeni la preçedinñie care så-çi fi dat seama cå, pornindu-se de la un termen prost înñeles, s-a ajuns la o formulare care nu are sens?... În ce priveçte funcñia de ambasador itinerant, ea este, în zilele noastre, foarte puñin utilizatå. Începînd din secolul XVII, în locul ambasadorilor care cålåtoreau de-a lungul çi de-a latul lumii apar treptat misiuni permanente acreditate pe lîngå diverçii suverani. Din acel moment, statele întreñinînd, adesea cu cheltuieli importante, reprezentanñe diplomatice abilitate så le reprezinte interesele, ambasadorii itineranñi nu mai au nici o rañiune de a fi. Desigur, existå în continuare emisari speciali, negociatori cårora li se încredinñeazå o misiune extrem de preciså çi pe o duratå foarte scurtå. Nu este cazul mandatului acordat lui Adrian Costea, mandat redactat în termeni vagi întins pe o perioadå de un an çi jumåtate. În plus, misiunea încredinñatå lui Costea se suprapune în mod inutil peste atribuñiile obiçnuite ale Ambasadei României la Paris. Dacå adåugåm la aceasta faptul cå ambasadorul Dumitru Ciauçu declarå cå nu l-a întîlnit niciodatå pe ambasadorul Costea — deçi amîndoi sunt acreditañi n Franña de cåtre acelaçi preçedinte al României — intråm de-a dreptul în domeniul ridicolului. Moda consilierilor personali çi a trimiçilor extraordinari a fost lansatå, în România, de Ion Iliescu. În afarå de Adrian Costea (proclamat, în 1993, "consilier în domeniul relañiilor economice externe al preçedintelui României"), el numise cinci consilieri printre românii din stråinåtate, iar la sfîrçitul mandatului såu a acordat un titlu onorific unui cunoscut çi foarte controversat scriitor care tråia în Franña. Pentru Iliescu, era, fårå îndoialå, un mod de a- i plåti anumite poliñe, dar çi o încercare de a dovedi cå întreñine relañii privilegiate cu personalitåñi culturale de peste hotare. Dupå 1996, Emil Constantinescu a preluat moda consilierilor oficiali, personali, speciali, etc. (dintre care mulñi nu par a-i servi la mare lucru) çi a trimiçilor extraordinari. O situañie mai degrabå inofensivå pînå la apariñia lui Adrian Costea. Numirea acestuia stîrneçte, înså, o serie de întrebåri. În ce circumstanñe çi sub ce auspicii s-a petrecut întîlnirea Constantinescu – Costea? De ce — dacå luåm de bun comunicatul preçedinñiei din 4 mai 2000 — s-a considerat cå este nevoie de un ambasador pentru a distribui niçte biete cårñi? Sau — dacå ne bizuim pe textul "scrisorii-mandat" din 5 mai 1999 — de ce a fost nevoie de Adrian Costea pentru a face treaba Ambasadei? Ce l-a determinat pe Emil Constantinescu så prelungeascå mandatul lui Costea dupå ce acesta fusese arestat în Franña çi dupå ce justiñia românå ceruse deschiderea unei anchete în privinña lui? Dincolo de orice prezumñie de nevinovñie, chiar nu i-a dat seama preçedintele — atît de "sensibil" la imaginea României — cå face o gafå monumentalå çi fårå precedent dînd un mandat de ambasador unui personaj cercetat în douå ñåri pentru fraudå çi spålare de bani? Iar gafa pe care o reprezintå acest mandat nu se transformå oare în obstinañie inexplicabilå prin prelungirea lui în plinå anchetå penalå împotriva lui Costea? Ambiguitatea celor douå comunicate ale preçedin iei — din care nu rezultå cå mandatul lui Adrian Costea ar fi fost anulat! — nu se adaugå oare, în mod jenant, acestei stranii obstinañii? Din toate acestea, se desprinde o impresie extrem de neplåcutå de manipulåri, interese oculte çi obligañii misterioase. Dar cine çtie dacå vom afla vreodatå adevårata naturå a relañiilor dintre cei doi preçedinñi ai României post-ceauçiste çi omul din umbrå Adrian Costea... Radu PORTOCALÅ ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> $9.95 domain names from Yahoo!. Register anything. http://us.click.yahoo.com/J8kdrA/y20IAA/yQLSAA/DXOolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
