In data de 21 septembrie 2004 a avut loc la Academia Romana, in 
amfiteatrul "Heliade Radulescu", un simpozion cu tema "250 de ani de 
la deschiderea primelor scoli sistematice romanesti",  simpozion in 
cadrul careia si PSS Virgil Bercea a tinut un discurs in care a 
facut o prezentare a Scolilor Blajului, evolutia acestora si a 
modului in care, de la Blaj, scoala romaneasca s-a raspandit in 
principatele romane. A continuat vorbind despre Scoala Ardeleana si 
despre rolul ei in cultura romaneasca, despre corifeii Scolii 
Ardelene, despre Biblia de la Blaj dar si despre martirii Bisericii 
Unite din sec. XX. 

Acum, prin bunavointa Preasfintiei Sale, va pun la dispozitie 
intregul material prezentat in cadrul acelui simpozion, material 


Aniversarea a 250 de ani

de la deschiderea Scolilor de la Blaj

 

 

 

 

Inalt Preasfintia Voastre,

Domnule Presedinte,

Domnule Ministru,

Domnilor academicieni,

Doamnelor, Domnilor

 

 

                        O aniversare este un moment de bucurie, un 
moment de bilant, un moment de multumire: 

- ne bucuram pentru ceea ce Blajul prin Biserica Romana Unita cu 
Roma, Greco-Catolica si Scolile întemeiate la confluenta Tarnavelor 
si a vremurilor a realizat prin timp pentru cultura si 
spiritualitatea poporului roman. Bucurie nevinovata si binecuvantata 
pentru ca pe „pamantul sfant al Blajului" au scris cu litere de 
sange un Sincai, un Samuil Micu, un Petru Maior dar si un Vasile 
Aftenie, un Ioan Suciu sau un Alexandru Todea. Primii au avut 
ragazul sa alcatuiasca teorii, sa întemeieze scoli sau sa traduca 
biblii spre folosul tuturor romanilor iar altii au avut taria 
martiriului prin temnite si gulaguri romanesti spre trainicia 
demnitatii si a libertatii aceluiasi popor.  

- la ceas aniversar, putem face un bilant al învataceilor si al 
dascalilor care s-au perindat prin aceste Scoli, respectiv a 
realizarilor pe care acesti elevi si profesori le-au daruit tarii, 
natiunii si lumii. Chiar daca prin colbul vremii memoria oboseste, 
prin tomuri, documente si arhive istoria nu uita pe marii barbati ai 
neamului care si-au tocit coatele si si-au ascutit inteligentele pe 
bancile scartaitoare sau prin biblioteci cu bolti arcuite ale unui 
Blaj legendare de acum. 

- si, tot la aniversarea Scolilor, trebuie sa multumim întai de 
toate Domnului care a binecuvantat aceste locuri cu atatea daruri, 
sa multumim acestor truditori într-ale cartii care au creat 
perspectivele Scolilor si sa multumim celor de astazi care mai stiu 
sa se adape înca de la „fantanile darurilor"cum le-a numit 
fondatorul, episcopul Petru Pavel Aron. 

 

1754 ramane pentru noi romanii, marele început - „de aici a rasarit 
soarele romanilor" afirma Ion Eliade Radulescu în 1848 în fata 
Catedralei si a Scolilor din Blaj; 1754 este marele început al 
dezvoltarii culturii romanesti. Introspectiile filosofico-istorico-
literare ale lui Varlaam, Dosoftei, Nicolae Milescu sau Antim 
Ivireanul facute cu un secol înainte, confirma valoarea Scolilor 
Blajului pentru cultura si spiritualitatea noastra. Nimeni si 
niciodata nu va putea suficient de mult elogia si cinsti acest 
început la Blaj si pe deschizîtorul „Scoalelor", episcopul Petru 
Pavel Aron.

 

Lui Inochentie Micu-Klein i se datoreaza întemeierea institutiilor 
culturale ale Blajului, în sensul concret si material. In aceste 
institutii se vor regasi, dupa ani îndelungi de însusire a unor 
cunostinte înalte în mari universitati europene de traditie, oameni 
ca Grigore Maior, Silvestru Caliani, Atanasie Rednic, Gherontie 
Cotorea, Gheorghe Sincai pe care, curand îi va chema destinul 
misionar al dascaliei romanesti de obste. Imaginea Maicii Roma, 
revelatia originii noastre din puternica ginta latina, constiinta 
latinitatii limbii si a continuitatii de drept istoric a romanilor 
pe teritoriul pe care îl populeaza au devenit bunuri personale ale 
unor ardeleni proveniti din poporul de rand, multi dintre ei fii de 
iobagi. Cu un secol în amonte, aceste cunostinte erau accesibile 
doar unor Principi luminati ca Petru Cercel si Dimitrie Cantemir, 
sau marilor boieri-cronicari ca Grigore Ureche, Miron Costin sau 
Constantin Cntacuzino.  Temelia ontologica a istoriei romanilor a 
fost, este si va fi, atasamentul înflacarat fata de limba lor, 
coboratoare din latina Romei. Marele istoric postrenascentist 
Antonio Bonfini scria, scrutand trecutul îndepartat al romanilor, ca 
acestia  "nu se lupta atat pentru viata, cat mai ales pentru 
salvarea limbii". Iar, Timotei Cipariu afirma: „poporul roman a 
tinut totdeauna mai mult la limba si istoria sa decat la viata…". 

 

Daca vom înlatura ceata vremii, nu este greu sa refacem scena acelei 
toamne de neuitat, cand pruncii romanilor au nazuit din satele lor 
sarace spre o cetate de lumina, proaspat aprinsa la confluenta 
Tarnavelor,  asezata în centrul aproape geometric al lumii 
romanesti, spre Blaj. Neuitatul episcop Petru Pavel Aron a deschis 
atunci, dintr-o data, trei scoli cu tot atatea trepte de învatatura. 
Una a fost „scoala de obste", în care copiii învatau, dupa o 
traditie veche, scrisul, cititul si cunostintele religioase de baza, 
toate în limba romana. O putem numi cu termenul actual de scoala 
primara.  A doua treapta, cu caracter de gimnaziu, se numea "scoala 
latineasca", în concordanta cu întreaga pedagogie a Europei aflate 
înca în imperiul limbii latine, pentru noi limba stramosilor. Cu 
toate acestea, elevii gimnaziului erau obligati sa urmeze si 
cursurile "scolii romanesti" sau primare, pana la însusirea optima a 
limbii romane literare din vremea aceea. A treia treapta a fost 
deschisa ca liceu teologic superior, din care în deceniile urmatoare 
se va dezvolta, treptat, facultatea teologica de la Blaj. Nu este 
greu de vazut în aceasta structurare o constructie pedagogica 
aproape perfecta, care asigura succesiunea promotiilor de învatacei 
în flux constant, spre treapta superioara de studiu a vremii.

 

Evolutia în timp a acestei structuri de început s-a datorat urcarii 
în scaunul vladicesc de la Blaj a episcopului Grigorie Maior care a 
reorganizat învatamantul teologic la nivel superior, apoi lui Ioan 
Lemeni care a ridicat studiile de teologie si filosofie la rang 
universitar, mai apoi sub Alexandru Sterca Sulutiu scoala secundara 
s-a transformat în liceu cu 8 clase pentru ca sub Vasile Suciu, 
Blajul sa devina un adevarat oras al scolarilor.

 

Este impresionant sa urmaresti itinerariile copiilor de tarani 
veniti din toate colturile tarii sa ia lumina de la Blaj, în vremuri 
cand un drum din Chioar, Maramures sau Salaj dura zile obositoare în 
sir. S-au creat si s-au batatorit astfel drumuri cu un dublu sens, 
spre si dinspre Blaj, pe sleaul carora veneau taranusi încaltati în 
opinci si se întorceau, dupa ani de studii, carturari iubitori de 
limba, de cultura si de neam.

 

Din Scolile Blajului si prin ele s-au ridicat si afirmat marii 
creatori ai Scolii Ardelene, un Samuil Micu, cel care a dat tuturor 
romanilor Biblia de la 1795, un scriitor de „cronici" si „aspru 
muncitor fanatic" (N. Iorga) precum Gheorghe Sincai sau un genial 
propagator de idei nationale ca Petru Maior. Un flux al pioseniei si 
dragostei de neam a facut ca o generatie dupa alta de absolventi ai 
marilor universitati europene, Roma, Viena, Paris sa revina la 
modestele catedre din Blaj, încarcati cu cunostinte cum nu se mai 
cunoscusera la romani. „Faclia aprinsa la Blaj, …, nu se va stinge 
vreodata. Episcopul Inochentie Micu n-a trecut-o numai în mainile 
vrednicului sau urmas, Petru Pavel Aron; el a încredintat-o sutelor 
si miilor de tineri ardeleni care au învatat de-atunci în Scoalele 
Blajului" spune Mircea Eliade. 

 

Faclia aprinsa la Blaj a fost purtata de un Gheorghe Lazar la 
Bucuresti unde a deschis prima scoala romaneasca; de un Ion 
Maiorescu care a plecat la Craiova sa raspandeasca lumina primita în 
Blajul greco-catolic; primul sentiment de traire national romaneasca 
la Cernauti l-a implementat Aron Pumnul, dascalul de romana al lui 
Eminescu, plecat tot de pe bancile Scolilor din Blajul. „Limba, 
literatura si cultura romaneasca moderna poarta pecetea faurita la 
Blaj – cu cate lacrimi, cu cat sange si cu cat geniu o stie numai 
istoricul care si-a închinat viata cercetand aceasta epoca eroica" 
conchide Mircea Eliade.

 

Prin Scolile deschise de Biserica Unita la Blaj, prin 
aceste „fantani ale darurilor, … a tuturor de toata varsta", cum le 
chema Petru Pavel Aron, romanii au pus un picior în Europa luminilor 
care putem spune a prefigurat Europa popoarelor unite de astazi.

Sincopa de aproape 50 de ani prin care a trecut Blajul nu a reusit 
sa nimiceasca marile idealuri, în ciuda atator forte potrivnice, iar 
speranta în adevarul si dreptatea cauzei se confirma „într-o noua 
primavara" cum spune Sfantul Parinte Papa Ioan Paul al II-lea, chiar 
daca aceasta primavara este înca destul de capricioasa, spunem noi. 
Primavara Bisericii Greco-Catolice si a Scolilor Blajului tine de 
speranta în lucrarea proniei lui Dumnezeu care este si primul si 
ultimul care ocroteste si iubeste cu adevarat Blajul.

Multumesc Academiei Romane, presedintelui ei, Domnului Profesor 
Eugen Simion ca a promovat aceasta Sesiune Solemna pentru a aniversa 
cei 250 de ani de la Deschiderea primelor Scoli sistematice la Blaj.

 

21. IX. 2004

                                                                     
    + Virgil Bercea




------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
Make a clean sweep of pop-up ads. Yahoo! Companion Toolbar.
Now with Pop-Up Blocker. Get it for free!
http://us.click.yahoo.com/L5YrjA/eSIIAA/yQLSAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 

Raspunde prin e-mail lui