Un text mishto al carui mesaj - cum ar spune filosoful - se mishca sanatos 
intre ideologic si idealism.

Tiberiu Vaida <[EMAIL PROTECTED]> wrote:

Bogdan Ghiu, Liternet, 5 noiembrie 2004:

http://www.liternet.ro





Cenzura delicata ”cu dreapta”, la Bucuresti



Daca nu te duci periodic (nu neaparat des) la doctor –
asa, degeaba, din senin –, risti, toata lumea
civilizata o stie, ca o simpla alunita sa-si urmeze
evolutia maligna pina la capat, putind sa devina
cancer cind ar fi putut ramine un simplu simptom de
avertisment. 

Nu ma pretind doctor, dar o astfel de
„alunita” pe fata spiritului public care, ramasa
netratata, neluminata, tocmai, public, ar putea evolua
monstruos mi s-a parut a fi semnalata in stirea (vezi
Evenimentul zilei de vineri, 5 noiembrie 2004) conform
careia Uniunea Cineastilor din România ar fi refuzat,
discret dar eficient, ca documentarul-pamflet
Fahrenheit 9/11 al lui Michael Moore sa ruleze la
cinematograful „Studio”, administrat de amintita
organizatie de producatori culturali. Cum ati
reactiona daca un butic ar refuza sa comercializeze,
sa zicem, dintr-un motiv sau altul, Coca-Cola sau
Pepsi? Ce cauta refuzul ideologic – mai bine spus:
cenzura – pe piata, cu atit mai mult pe cea culturala?
„Dreapta” mondiala de toate nuantele si de pe toate
palierele (economica, financiara, intelectuala) a
reactionat dur cind un José Bové, de pilda, a atacat,
in Franta, un McDonald’s. Dar cind unui produs
cultural calificat (si chiar revendicat) de „stinga”
ii este refuzata intrarea pe piata, cum ar trebui sa
reactionam? Nu este vorba tot de o impardonabila
imixtiune a ideologicului in libera concurenta, sau
mai exact – si mai grav – in spatiul public? Numai
filmele gros hollywoodiene sint permise, numai ele
trebuie sa faca obiect de discutii, fiind de fapt
simple relee ale consensului? 

Alunita, insa, poate trece drept grain de
beauté. Si mai ingrijorator, mai simptomatic (adica,
literal: semn de boala) mi s-a parut, conform
relatarii aceluiasi cotidian, refuzul celor de la
Dilema veche (exprimat prin vocea secretarului de
redactie): „Acest film nu ne intereseaza”, in
conditiile in care prestigiosul saptaminal este,
totusi, „unul dintre partenerii media obisnuiti ai
companiei Independenta”, distribuitorul sulfurosului
documentar. Eu, unul, nu cred. Sint convins ca
Evenimentul zilei inventeaza: Dilema (azi) veche este,
cum ii spune si i-a spus de la bun inceput numele,
publicatia-pilon a spatiului public in România,
campioana retinerii care macar lasa loc, cind nu da
loc discutiilor, controverselor, dezbaterilor. Sa nu
fi rezistat Dilema ispitei de a fi parte intr-un joc
caruia nu i s-a amenajat inca pina la capat nici macar
terenul, si ale carui reguli sint mai evanescente ca
niciodata? Ar fi pacat, caci ar insemna sa ne fi
resemnat prea devreme sa jucam pe terenuri vagi si cu
mingi de cirpa. 

N-am sa ma hazardez, dar nu pot sa nu
relatez, in cel mai pur stil „paranoic-critic” (cum
califica recent, la Cluj, Caius Dobrescu viziunile lui
Michel Foucault): România intelectuala pare iar avida,
nerabdatoare – sta cu tocul umed in aer – sa-si
semneze intrarea in diverse „Axe” care
scurtcircuiteaza deja orice incercare de constituire a
unui spatiu public mondial autentic. Si daca tot e
vorba de America, la al carei spectacol electoral
românii au fost indemnati mediatic, pe toate canalele
si canaliculele, sa „participe”, de parca, demisionari
istorici de profesie, acolo ni s-ar hotari soarta, imi
ingadui o intrebare enorma: la alegerea sefului
recunoscut al celui mai puternic stat de pe planeta,
care nu se sfieste sa intervina, „realist politic”,
oriunde in lume, in dispret fata de firavul drept
international (notiune in sine contradictorie: intre
natiuni nu ramine spatiu pentru drept, nu exista o
sfera publica a inter-nationalului, granitele continua
sa stea, intre natiuni, spate in spate – tocmai de
aici avangarda, prin ea insasi nesigura si
aventuroasa, pe care o reprezinta, in momentul de
fata, Europa), n-ar trebui sa aiba dreptul sa
participe toti cetatenii „mondializati” ai planetei?
Nu am dreptul, oriunde m-as afla pe Pamint, sa aleg
macar cine (daca nu se pune problema) imi poate
decide, direct sau indirect, insidios sau pe fata,
economic sau militar, dar monologic, din echilibrul
„democratic” al calitatilor si defectelor proprii,
soarta? Daca ar fi cu adevarat campionii unei
democratii, nu numai ai unei economii planetare,
americanii ar trebui sa fie primii care sa impuna un
asemenea vot. Ei, insa, prefera „aliantele” populiste,
aproape otomane, cu parteneri inegali – mindri ca pot
striga asudati: „Tropaim, tropaim!” – impotriva unor
adversari inegali, simple tinte (fie si, vai,
miscatoare).

Mi-a fost dat sa-mi pierd, in vremea din
urma, ceasuri bune de seara plictisindu-ma sa asist la
spectacolul incredibil al mindriei si sigurantei, al
superioritatii cu care anumiti intelectuali români
tineri si talentati tineau sa se prezinte ca fiind fie
„de dreapta” (mai ales: asta e moda, caci reprezinta
un pariu intelectual in sine), fie (mai rar, si atunci
timid si pur reactiv) „de stinga”, ca si cum
„declaratia publica de avere” ideologica ar reprezenta
prin ea insasi un progres. Cind un spatiu (visat)
public este acaparat de „polemica” infantil politizata
dintre „drepte”, cind o „dreapta” este cea care
critica o „extrema dreapta”, cind „vechii si purii”
(fie ei conservatori sau liberali, nu conteaza) se
cearta cu „neo-” (cum a fost si polemica recenta in
jurul „intelectualilor”), mi se pare ca asist la un
duel al muschilor intre soferi de TIR, in parcare:
care da mai tare cu dreapta. Salon sau saloon? Spatiu
public sau Lunapark? Hyde-park sau Hate-Park? Caci
parea ca ne inteleseseram... 

Incepem, deci, sa plesnim de sanatate
publica si ideologica. O sanatate de care se moare, si
de care am mai murit deja. Dupa ce decenii de-a rindul
am tot asteptat ca o „stinga intelectuala” sa se opuna
launtric-reformator, imunitar, „stingii” care-si zicea
Partidul Comunist, acum am tras pe dreapta si de aici
ne alegem „nuantele” intelectuale ale uniformelor.
Sinistru! 

Intolerabila insa ramine, oricare ne-ar fi
„culorile”, orice scapare din friie a pulsiunii de
interventie cenzoriala in spatiul public, fie ea de
„dreapta” sau de „stinga”. Iar in cazul interventiei
impotriva publicarii in România, in centrul Capitalei,
a unui film „anti-Bush” mi se pare ca trebuie sa
vorbim despre un simptom al unei boli care poate
deveni foarte grava. Este un gest cel putin rusinos
si, de fapt, anti-intelectual, nu numai
contra-democratic. Putina „auto-imunitate”, adica
rezistenta la noi insine, nu ne-ar strica. Fobia
identitara este aceeasi, si la fel calificabila,
indiferent ca e vorba de minoritati etnice, sexuale,
politice sau „universalist”-intelectuale. Sintem doar
parti, sa nu uitam, dintr-un intreg neinchis, infinit.




http://michaelmoore.meetup.com/431/



__________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 






EuroAtlantic Club: http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/ 

***
Birou de traduceri autorizate. Oana Gheorghiu - tel/fax: 252.8681 / [EMAIL 
PROTECTED]

Yahoo! Groups Links









                        
---------------------------------
Do you Yahoo!?
 Check out the new Yahoo! Front Page. www.yahoo.com

[Non-text portions of this message have been removed]



------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
Make a clean sweep of pop-up ads. Yahoo! Companion Toolbar.
Now with Pop-Up Blocker. Get it for free!
http://us.click.yahoo.com/L5YrjA/eSIIAA/yQLSAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 



Raspunde prin e-mail lui