Un subiect care atinge pragul cel mai de jos al decadentei, este piesa 
âThe Crying Bodyâ, reprezentata cu succes la Paris, in debutul acestei 
stagiuni teatrale. Pana la ce nivel de abjectie si nulitate va cobori arta 
moderna, in cazul de fata teatrul? Un articol de Guillaume Faye, publicat in 
âFrance-echosâ 

ARTISTUL FLAMAND Jan Fabre a scris, regizat si pus in scena o 
âcoregrafieâ (bineinteles subventionata de Stat si de municipalitatea 
Paris), âThe Cying Bodyâ (âTrupul care tipaâ), prezantand-o in 
debutul stagiunii 2004-2005 la Teatrul Orasenesc, in fata ministrului 
Culturii, Renaud Donnedieu de Vabres. 

Cei noua interpreti se dezbraca, urineaza pe scena, se scuipa, se bat, 
insulta grosolan publicul si sfarsesc prin a se masturba. Urmeaza scene de 
blasfemie, unde un arhiepiscop este deghizat in Mos Craciun, iar un Christos 
complet nud isi agita sexul urland. Un preot se excita ascultand confesiunea 
lipsita de pudoare a unei pescarite, isi da sutana jos etalandu-si organele 
genitale, contorsionandu-se ca un nebun. Apoi, trei femei isi dezbraca 
robele pentru a urina, cu sexul la vedere si picioarele in aer in stilul 
canin. 

Un actor soseste si urineaza si el, iar un altul isi bea propria urina. 
Intervine apoi o scena de masturbare colectiva, timp de zece minute, dupa 
care spectatorii sunt injurati, iar cei din primele randuri sunt improscati 
cu urina. 

Totusi - inspaimantatoare amprenta a vremurilor pe care le traim - fata de 
acest monument de porno-scatologie degradanta, doar in jur de 40 de persoane 
din miile de spectatori au parasit sala, in timp ce cei ramasi au aplaudat 
cu frenezie, tipand: âBravo! Bravo!â, in timp ce actorii continuau sa-i 
injure. 

Imbecilul ministru al Culturii a ramas impasibil pe scaunul sau, 
oficializand prin prezenta sa un acord tacit asupra naufragiului acestei 
âculturiâ, confirmand continuitatea implicarii Statului in aceste 
josnicii in numele âavangardeiâ. âCoregrafulâ Jan Fabre si trupa sa 
vor fi prezenti (si platiti bine) la Festivalul de la Avignon. 

Pe de alta parte, sa ne imaginam o secunda ca islamul ar fi fost tratat in 
aceasta piesa ca si crestinismul; poate ca Jan Fabre si actorii sai ar dormi 
azi la puscarie, sau in orice caz ar fi supusi actiunilor judiciare. 
Ierarhia catolica nu a emis nici un protest, ca de obicei. Cu ministrul 
Culturii ca garant, reprezentatia va continua sa aiba loc. Aceasta afacere 
spune multe despre gradul de nihilism si descompunere la care a ajuns, nu 
doar âartaâ contemporana, ci si insusi spiritul public. 

In ceea ce priveste arta plastica subventionata de catre Stat, prezentata in 
muzee, acest gust pentru oroare si scatologie si absenta totala a talentului 
sunt chestiuni curente. Acelasi lucru il remarcam la romanul francez, unde 
sordidul este o regula generala. Mai grav, exista creatii artistice de 
calitate, dar Statul le ignora, expozitiile sunt refuzate. Unul din cei mai 
mari sculptori francezi contemporani, Serge Mangin, acuzat de curand de 
âfascismâ din cauza ca lucrarile sale au defectul de a fi frumoase, s-a 
autoexilat in Germania unde lucreaza doar pentru comenzi private. 

Afacerea acestei âcoregrafiiâ a lui Jan Fabre, se repeta in mai multe 
reprize cu artisti oficiali angajati si sub comanda Statului sau a 
municipalitatii. Exista o clasa de falsi artisti care sunt specializati in 
cautarea uratului si a provocarii. Ei sunt intretinuti, protejati de catre 
stat. In fiecare an la Paris, este trata cu mare pompa este FIAC (Targul 
Intrenational al Artei Contemporane), care este un veritabil muzeu al 
ororilor, unde se pot âcontemplaâ fel de fel de âopereâ: carpe de 
sters pe jos aruncate intr-o galeata, parti umane congelate etc. 

Aceasta comunitate de artisti impostori, retribuiti cu bani publici, 
formeaza ceea ce ei numesc mediu âculturalâ. Cu totii, fara exceptie, 
sunt de extrema stanga si monopolizeaza expozitiile, festivalurile, 
comenzile publice. Ii caracterizeaza o imensa rapacitate financiara. Recent, 
municipalitatea Parisului a achizitionat de la un âartistâ german una 
dintre âsculpturileâacestuia: un papagal intr-o colivie, pe mai multe 
milioane de euro. 

Ceea ce este extraordinar este naivitatea completa a publicului care se lasa 
prins in aceasta impostura, precum publicul care aplauda reprezentatia 
piesei âCrying Bodyâ. Dar aceasta stare de fapt dureaza de mult; insusi 
Picasso, la sfarsitul vietii, si-a pacalit publicul care i-a cumparat la 
preturi uriase ceea ce Dali numea âmazgalituriâ. Nu trebuie decat sa 
vizitezi galeriile de pictura din New York sau Paris pentru a constata ca 
âmazgalituraâ domneste absolut, combinand nihilismul cu uratul. Arta 
este reflectia spiritului public, este cartierul general al unei 
civilizatii. 

http://ro.altermedia.info/index.php?p=2143 

=========================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
email: [EMAIL PROTECTED]
tel. 0722.190.685


------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
Help save the life of a child.  Support St. Jude Children's Research Hospital's
'Thanks & Giving.'
http://us.click.yahoo.com/mGEjbB/5WnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 



Raspunde prin e-mail lui