Unirea Romaniei cu Moldova ? Cred ca ar fi bine sa reorganizati acest titlu Vreti sa spuneti intregirea Romaniei sau daca vreti sa repectati actuala situatie de Stat recunoscut de ONU Unirea Republici Moldova cu Romania. Vasile Bouleanu . PS Atata timp cat acest titlu nu este schimbat in ordinea firasca refuz sa semnez un astfel de document desi sant pentru reintregitrea Romaniei prin reintoarcerea teritoriului romanesc actualmente numit Republica Moldova sub controlul total al Romaniei.
Dacian Adrianus <[EMAIL PROTECTED]> wrote: http://www.lumeam.ro/nr10_2004/romanii_de_pretutindeni.html De ce o unire? Unirea cu Moldova e, mai intai de toate, o datorie istorica, un pact intre trecut si viitor. Le-o datoram celor care timp de secole au murit pentru un pamant romanesc intreg: bunicii si strabunicii nostri de pe ambele maluri ale Prutului, si ei la vremea lor muritori de foame sau instariti, voievozi sau carturari. Ne condamna multi, din morminte prost ingrijite. Le-o datoram in egala masura urmasilor nostri: ei au dreptul sa traiasca intr-o tara care sa cuprinda intre frontierele ei, atat cat se mai poate, marile comunitati de romani. Geopoliticienii pot gasi si ei aspecte pozitive in abolirea granitei pe Prut. O Romanie cu 27 de milioane de locuitori va avea argumente mai convingatoare in jocul de putere cu Turcia si Ucraina, contracandidate la titlul de putere subregionala. Reprezentarea Romaniei in institutiile europene si capacitatea ei de a influenta jocul acestora vor creste proportional cu populatia tarii. In fine, desfiintarea unei insule de comunism arhaic, spatiu geografic in afara notiunii de drept, targ de sclavi, de arme si de droguri al Europei, nu poate decat sa corespunda intereselor de securitate si de stabilitate ale tarii noastre. Iluzoriei si foarte permeabilei granite pe Prut, trebuie sa-i preferam o granita solida cu Ucraina. Din punct de vedere economic, o piata de desfacere de 27 de milioane de locuitori va reprezenta un atu suplimentar pentru atragerea marilor companii internationale. Fondurile Uniunii Europene vor fi mai consistente si acordate pentru mai mult timp unei natiuni al carui PIB pe cap de locuitor se va diminua in urma unirii, fara sa influenteze negativ nivelul de trai de pe cele doua maluri ale Prutului. Cu o demografie in scadere, cu o mana de lucru expatriata, Romania va avea nevoie, in 7-10 ani, de o forta de munca suplimentara pentru a-si sustine cresterea economica. Sursa acestei imigratii vor fi fratii nostri de dincolo. Reintregirea Romaniei va permite ca acest exod sa nu determine cresterea mecanica a proportiei de etnici rusofoni in actuala Republica Modova. Si, pe aceasta cale, va opri accentuarea instrainarii ei. Cine se opune? Majoritatea romanilor se tem de consecintele economice, iar o buna parte dintre ei vorbesc despre obstacolele geopolitice. Pe de alta parte, insasi atitudinea moldovenilor constitue o piedica in fata unirii. Reale sau imaginare, aceste obstacole nu sunt insurmontabile, trebuie doar sa iesim din stereotipiile cu iz de proorociri fataliste propagate in ultimul deceniu. Cand se vorbeste de reunificarea a doua tari, referinta romanilor este Germania. Nimeni nu uita uriasele eforturi politice si economice ale acestei tari si, in imaginarul colectiv, avand in vedere experienta Germaniei, o unire cu Moldova ar fi o piatra de moara legata de gatul Romaniei. Diferenta este ca dimensiunile populatiei si teritoriului de integrat sunt mai mici in cazul nostru, iar pe de alta parte nimeni nu cere ca unirea sa se faca intr-o singura dupa-amiaza. Va fi mai degraba un proces indelungat, cu etape structurate intr-o evolutie de tipul cooperare stransa-federatie-autonomie, deciziile capitale urmand a fi luate prin referendum. Sensibilitatile politice, dificultatile administrative si diferenta de nivel de trai ar fi astfel absorbite in mod progresiv, limitand dezvoltarea tensiunilor centrifuge. Argumentul economic nu e numai nefondat (cat o sa ne coste unirea, cat de saraci o sa devenim in urma ei, ce avem de pierdut?), ci si extrem de egoist: teama de a nu pierde o ipotetica situatie privilegiata ne impinge sa renuntam la reintregirea tarii. Si daca Moldova ar fi fost mai bogata decat Romania? Daca Transilvania - oarecum mai dezvoltata din punct de vedere economic decat restul tarii - ar vrea sa renunte la tara-muma? Mester in ale geopoliticii, romanul va gasi alta chichita: degeaba ne-am dori noi unirea, caci rusii se vor impotrivi, Uniunea Europeana ne va da cu tifla si americanii se vor face ca ploua. E o treaba prea incurcata, cu multe minoritati la mijloc, nimeni n-o sa ne lase sa facem ce vrem etc. Iata insa ca rusii incep sa emita semnale ca nu s-ar opune unei uniri a Romaniei cu Moldova, e drept, cu niste conditii particulare in privinta Transnistriei. Pe de alta parte, atitudinea lor ar putea fi justificata de izolarea Kaliningradului in mijlocul Europei: un laisser-faire in Moldova ar putea fi compensat printr-o atitudine mai laxa a Uniunii Europene fata de enclava rusa. Angajandu-se in respectarea minoritatilor, Romania intregita ar poseda, in acelasi timp, o moneda de schimb - populatiile rusofone -, un argument in lupta pentru drepturile romanilor ramasi dincolo de noile frontiere, in Ucraina, in situatia in care acolo s-ar perpetua opresiunile antiromanesti. Uniunea Europeana ar prefera si ea ca Moldova sa fie alipita Romaniei, cu toate dificultatile pe care aceasta contopire le-ar provoca, decat sa aiba o frontiera comuna, extrem de permeabila, cu no man’s land-ul moldovean actual si, prin el, cu zbuciumatul spatiu ex-sovietic. Ucraina si Belarus trebuie sa ramana zone-tampon intre Rusia si Uniunea Europeana, Moldova insa are vocatie de a se integra in institutiile europene. Statele Unite ar fi in egala masura avantajate de largirea granitelor Romaniei spre est; zona lor de influenta si spatiul controlat de NATO in fostul imperiu sovietic s-ar extinde, fara angajamente si cheltuieli suplimentare, fara negocieri stranse cu rusii. Din punct de vedere geopolitic deci, conditiile unei uniri cu Moldova sunt mai degraba favorabile. Viitoarea intrare a Romaniei in Uniunea Europeana va actiona ca un magnet economic asupra populatiilor de dincolo de Prut, iar aceasta forta de atractie s-ar putea traduce printr-un vot care sa-i indeparteze definitiv de la putere pe comunisti, privilegiind fortele politice proromane. Pentru o mare parte dintre romani, moldovenii sunt cei care refuza unirea si care isi indreapta privirile mai degraba spre Moscova decat spre Bucuresti. Nu trebuie insa uitat faptul ca moldovenii sunt condusi si manipulati de niste elite rusofone si ultracomuniste si ca nu le putem imputa orbirea politica mai mult decat ne-am acuzat pe noi insine de a fi suportat teroarea comunista, fara sa cracnim, o jumatate de secol. Sentimente proromanesti exista dincolo de Prut atat in randul claselor politice si intelectuale, cat si in sanul poporului. E nevoie insa ca ele sa fie stimulate, hranite, canalizate si exploatate politic. Cei care afirma sus si tare ca Moldova trebuie sa ramana „independenta“ nu sunt decat o minoritate (rusofoni sau cozi de topor locale) care vrea sa profite in continuare de privilegiile impuse, la jumatatea secolului trecut, de tancurile sovietice. Milioanele de moldoveni pentru care Romania reprezinta insa mai mult decat o tara vecina trebuie sa fie sprijinite politic, economic si cultural. De pe aceste coordonate, o data cu trecerea timpului, Romania se va putea impune ca noua lor patrie, resimtita ca atare si din punct de vedere sentimental, nu numai gratie unei coperti de pasaport... In mod concret... Ar trebui ca Moldova si revenirea ei la sanul Romaniei sa devina o prioritate nationala, un obiectiv principal, dincolo de ambitiile personale, de disputele politice si de starile umorale ale populatiei. Nu pripa, nici hei-rupismul, cu atat mai putin discursurile abordand doar orizonturi nationaliste, ne vor ajuta pe drumul reintregirii. Luciditatea si simtul responsabilitatii in randul clasei politice, realismul si spiritul vizionar in tesutul economic al natiunii, impulsul doctrinar si propagarea adevarului istoric de catre intelectualitatea romaneasca de pretutindeni printr-un lobby eficace, acestea ar trebui sa fie armele necesare pe un drum atat de sinuos. Clasa politica romaneasca ramane inca fragila si nu pare in masura sa sustina un astfel de proiect. Lipsa de credibilitate atat pe plan intern cat si extern, constiinta propriilor slabiciuni, cat si frica atavica sa nu supere cumva pe cineva ii silesc pe liderii nostri sa-si tina coada intre picioare. Dar cresterea economica coerenta de cativa ani incoace, apartenenta la structurile NATO si negocierile avansate cu Uniunea Europeana ar trebui sa dea politicienilor nostri mai multa forta, puterea de a deschide gura in fata cui e necesar, unde si cand trebuie. In jocul subtil al relatiilor internationale nu se fac cadouri, reusitele politice se obtin prin negocieri, viclenii, aliante, se fura, se cumpara sau se obtin cu forta. Politicienii nostri trebuie sa fie pregatiti pentru toate aceste variante. Unirea in componenta ei economica ii are in prim-plan pe actorii majori ai economiei interne. E drept ca Moldova nu este un paradis al economiei de piata si nimeni nu cere investitorilor romani sa se ruineze numai pentru a permite reintregirea tarii. E insa de dorit ca teritoriul de dincolo de Prut sa devina un loc predilect de activitate pentru intreprinderile cu capital romanesc, fie si numai pentru a se ocupa si rezerva ceea ce ramane o pata alba pe harta economica a Europei. Romania trebuie sa devina deci un factor economic important dincolo de Prut; in caz contrar, acest rol va fi indeplinit de investitorii rusi (care si-au mutat deja pionii in zona), cu consecinte grave pentru viitorul economic si politic al Republicii Moldova. Este un proces ce se va derula, bineinteles, pe termen mediu si lung, dar colonizarea economica a Moldovei, pentru binele ei si profitul investitorilor romani, trebuie sa se realizeze inaintea unirii propriu-zise, pentru a o facilita pe aceasta. Intelectulitatea romaneasca, chiar imputinata si ingenuncheata in colbul tranzitiei, are un cuvant greu de spus in aceasta directie. Trezirea constiintei nationale (si nu nationaliste) trece prin filtrul intelectualitatii. Educarea noilor generatii, scotocirea in arhive si publicarea de articole care sa reactualizeze problema reintregirii, marile dezbateri la nivel (de ce nu?) academic, iata cateva potentiale mijloace de actiune ce ar putea fi puse in slujba reintregirii. Mai multe burse si initiative de sprijinire a studentilor moldoveni, precum si programe mai vaste de cooperare intre universitatile de pe ambele maluri ale Prutului pot completa aceasta lista de masuri. Mass-media autohtone detin si ele, fara indoiala, cateva dintre cheile succesului. Oglindirea corecta a problematicii reintregirii, fara a i se oculta greutatile dar intr-o abordare constructiva a lor, difuzarea mai insistenta de articole si reportaje pe aceasta tema, mijloacele presei scrise si audiovizuale sunt departe de a fi derizorii. Pe de alta parte, cele mai importante 10-15 jurnale romanesti s-ar putea concerta pentru a trimite zilnic fiecare cate 50-60 de exemplare, in mod gratuit, in cele mai importante universitati din Moldova. E valabil si pentru productiile cinematografice si teatrale romanesti sau pentru grupurile de muzica: sponsorizate sau prin generoase eforturi proprii, acestea ar putea contribui la umplerea unor canale de comunicare inca lacunare intre noi si moldoveni. Diaspora romaneasca ar putea si ea depasi vesnica-i dezbinare, adunandu-se in jurul acestui proiect: lobby pe langa marile instante mondiale de decizie, implicare politica, culturala si economica in realitatile de dincolo de Prut, popularizarea acestei cauze in randul opiniei publice si cercurilor intelectuale de pe mapamond. Ultimul element, si poate cel mai important: opinia publica romaneasca trebuie sa faca efortul de a participa constructiv la aceste dezbateri. Fara a se rataci in pasiuni inutile, gandind cu creierul si simtind cu inima, nu cu stomacul si portofelul, romanul de rand poate fi actorul principal al acestei reintregiri istorice. Un program de primire si gazduire a tinerilor moldoveni care vor sa-si petreaca o parte din vacanta in Romania ar permite un schimb de idei mai eficace decat orice dialog politic. Amatorii de excursii in Grecia sau Turcia pot incerca sa mearga timp de o saptamana si in Republica Moldova, pentru a lasa acolo cativa dolari, dar si pentru a avea un schimb de experienta si de idei cu oameni ce vorbesc aceeasi limba. Proverbiala ingeniozitate a romanului poate gasi aici un teren de manifestare fara limite. Totul este posibil, conditia este sa ne deschidem ochii si inimile. Si sa vrem. In fata istoriei Astazi, Republica Moldova reprezinta pentru noi un taram nesigur, unde criminalitatea si comunismul au instaurat cea mai deplina saracie din Europa. Sate intregi in care oamenii isi vand organele pentru a supravietui, tinere vandute si batjocorite in toata Europa (inclusiv in Romania), pretul lor fiind mai mic decat cel al biletelor de transport cu care sunt trimise in lume. Aceasta este tara langa care traim si de care ne facem ca nu ne pasa. Daca macar jumatate din energia psihonervoasa cheltuita la nivel national in jurul unui meci de fotbal, in urma caruia, furati de arbitri, nu ne-am calificat nu stiu unde, ar fi pusa in slujba acestei cauze, lucrurile ar avansa mult mai repede. Ar fi mai ales ocazia de a urca cu un rol de prim-plan pe scena lumii, cu toate reflectoarele atintite asupra noastra. Am putea sa ne recitam poezia cu intonatia necesara, sa induiosam publicul mondial cu povestea regasirii unui popor, care, dincolo de aspectul mediatic extrem de profitabil, ne va da ocazia sa iesim din nou, dupa mult timp, din micimea in care ne-au inghesuit istoria si propria nepasare si in care ne complacem fara macar sa ne simtim vinovati. Alaturi de paralela 38 care separa Peninsula Coreeana si de linia de demarcatie care taie in doua Ciprul, Prutul este una dintre ultimele granite care ranesc pamantul. Ce-ar fi daca ne-am aduna din cosmarul in care traim de atata timp si am da o mana de ajutor istoriei? Decizia de a actiona cand Romania va fi mai bogata sau mai stabila din punct de vedere geopolitic revine la a delega aceasta misiune urmasilor urmasilor nostri, urmasilor lui Stefan la urma urmei, caci fiecare generatie va estima ca nu este suficient de pregatita pentru procesul de reintregire si ca eforturile vor trebui facute de generatiile urmatoare. S-ar putea insa ca „mai tarziu“ sa fie prea tarziu. Asteptam ca Moldova sa ne pice in palma ca o para coapta si ne indignam intre timp de tratamentul suferit de romanii din Transnistria. Dar e singurul lucru pe care il facem: ne indignam. Si ignoram adevarata problema: Moldova. E nevoie sa demaram acum in cursa pentru demnitate si unitate. Avem 10-15 ani la dispozitie, dar trebuie sa incepem imediat, in aceasta secunda. Fiecare dintre noi. Mihail Joita Corespondenta din Paris, 10 septembrie 2004 --------------------------------- Discover Yahoo! Get on-the-go sports scores, stock quotes, news & more. Check it out! [Non-text portions of this message have been removed] --------------------------------- Yahoo! Groups Links To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/societatea_civila/ To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service. [Non-text portions of this message have been removed] ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Does he tell you he loves you when he's hitting you? Abuse. Narrated by Halle Berry. http://us.click.yahoo.com/aFQ_rC/isnJAA/E2hLAA/DXOolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
