Povestea cu investitorul imi aminteste de cei care au vrut sa investeasca SI in altceva decat in minerit la Rosia Montana - si nu au fost lasati!
 
Codruta
 
 

Minele din Munţii Apuseni,  fie că sunt de aur, de cupru,  de fier, au fost ori închise, ori abia îşi mai trag zilele, aşteptând decembrie 2006, ultima lună de subvenţii. Singurele soluţii la plantatul panseluţelor şi al bordurilor - activităţi de bază pentru beneficiarii de venit minim garantat - sunt nişte fabrici de confecţii. În oraşele clădite prin anii 50-60 la gura minelor, acum femeia aduce banii în casă, iar bărbaţii cresc pruncii şi au grijă de gospodărie.


Femeile - singura speranţă în Baia de Arieş

Mina de la Baia de Arieş s-a  închis acum un an şi jumătate, „la cerere“. Minerii povestesc că, în ultimele luni de funcţionare,  ba li se tăia curentul şi se trezeau cu apa în puţuri, ba nu-şi primeau salariile. După ce au făcut grevă şi s-au blocat în subteran, au primit banii cu ţârâita, patru încasări într-o lună.
Şi ăia o mizerie - 40 la sută din salariu, pentru că, din cauza inundaţiei din mină, nu-şi făcuseră planul.
Într-o dimineaţă, s-au dus cu toţii să se ceară pe liste. Acum, le pare rău, mina ar fi putut să mai tragă până în 2006. Nici unul nu vorbeşte de viitor, ci numai de trecut. De un an jumate despică firul în patru: ce-ar fi fost dacă n-ar fi furat directorul care, de altfel, a şi intrat în puşcărie. Ce-ar fi fost dacă liderii de sindicat le-ar fi spus să rămână sau dacă, de la Bucureşti, nu li s-ar fi spus, de câte ori îşi cereau salariile: „Mergeţi la plăţi compensatorii, că nu se ştie cât se vor mai da!“ Acum trăiesc din plăţile compensatorii, mai au o jumătate de an. Câţiva or să iasă la pensie, după 20 de ani de subteran. Alţii şi-au luat lumea în cap şi-au plecat să-şi găsească de lucru prin Italia şi Spania. Au făcut-o târziu, când s-au înăsprit şi pe-acolo legile. Familiile stau cu inima strânsă şi aşteaptă veşti. Până astăzi n-a trimis nici unul nici un ban. Cei mai mulţi se bazează pe slujba femeilor, după ce or termina plăţile. E prea scump să plece în străinătate, în împrejurimi nu angajează nimeni bărbaţi, la Turda, cel mai apropiat oraş de Baia de Arieş, sunt şomeri cu carul, iar ca să plece la muncă, în Bucureşti sau la Cluj, le-ar trebui un ban pentru gazdă... Femeile muncesc, câte au avut noroc, la o fabrică de confecţii, singura care a răsărit în Baia. Dar şi norocul ăsta e cam acru. Muncesc câte zece ore pe zi pentru un milion şi ceva plus bonuri de masă. Dacă nu-şi fac planul, pierd bonurile.

Agroturism, informatică – statul bate câmpii

Bărbaţii fac cumpărăturile, meşteresc prin casă, fac lecţiile cu copiii... Odată, au fost chemaţi la primărie să li se explice cum e cu fondurile Sapard. Cică or să li se dea bani pentru agricultură. Oamenii cred că ăia au vrut să-şi bată joc de ei. Majoritatea au venit cu părinţii când s-a ridicat oraşul, de prin Moldova, Oltenia, şi n-au decât apartamentele de bloc. Cei câţiva, care au pământ în Baia, zic că acolo trebuie să legi dovleacul cu sfoară să nu plece la vale, iar roşiile se fac doar gogonele. Apoi au venit unii să îi înveţe agroturism. „Altă gogoriţă. Arieşul e poluat de nu creşte nici broasca, linia ferată nu mai este, şoseaua e măcinată şi nu cred s-o mai repare careva, dealurile sunt pline de galiţe (ape acide care ies din mine), o încântare pentru turişti“, zice Dumitru Arcană, unul din minerii disponibilizaţi în ultima tranşă.
Minerii au primit şi oferte de recalificare. Cei de la forţele de muncă au vrut să-i facă informaticieni. „La patruj de ani, după douăj de ani de subteran, mă face pe mine ca în Startrec. De parcă n-ar fi plină ţara de informaticieni cu facultate care stau şomeri“, oftează Dumitru. Au apărut apoi şi oferte mai pământene - zugravi, instalatori – dar, când au aflat că nu li se garantează şi locuri de muncă, nu s-au dus. Îi costa mult drumul şi ce să facă cu diploma, dacă jur - împrejur nu angajează nimeni.
Baia de Arieş arată ca un parc de coşmar. Printre blocurile din care au început să cadă bucăţi de tencuială se întind straturi de floricele proaspăt sădite şi îngrijite - munca în scop comunitar pe care sunt obligaţi s-o facă cei care au ajuns să trăiască din venitul minim garantat. În centrul oraşului, primarul dă indicaţii pentru rondurile din faţa alimentarei. N-a avut noroc. Când a fost PSD-ul la putere, el era liberal, când s-a înscris în PSD, au venit liberalii la guvernare. Acum numără zilele care au mai rămas până o să ajungă primar, peste un oraş care trăieşte din venitul minim garantat. Au fost doi investitori care au vrut să deschidă unul o fabrică de ciocolată, altul o fabrică de confecţii. I-au cerut sedii în fostele clădiri administrative ale minei. A fost plimbat de la conducerea companiei la prefectură, apoi la Bucureşti şi înapoi, până s-au plictisit investitorii şi s-au dus în altă parte.

Caterina NICOLAE

-- 
"Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine"
www.arin.ro


Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!



Yahoo! Groups Links

Raspunde prin e-mail lui