Editorial - Apel catre un prieten dobitoc
http://www.cotidianul.ro/index.php?a=7912&shift=1
Nu vreau sa te insult, incerc doar sa-ti atrag atentia. E bine ca acum, cind
nu se mai prinde nimeni si cind ai ajuns la aparenta unui om civilizat,
sa-ti reamintesti cit rau ti-ai facut singur, in urma cu multi ani.
Piata Universitatii a murit de batrinete, la un moment dat, prin anii '90.
S-a stins in uitare si indiferenta, parasita de copiii stabilit i acum in
SUA si Canada. Cind si cind, la aniversarea decesului, din 13-15 iunie in
13-15 iunie, memoria afectiva se prezinta la parastas cu lacrimile uscate si
cu aceeasi litanie resemnata mormaita pe la stiri. Cind spun Piata
Universitatii, eu nu ma refer deloc la violenta din final. Crimele cu voie
de la stapinire sint doar epilogul fenomenului, partea lui urita si
dispensabila. Minerii, scutierii, securistii revopsiti, bitele de lemn,
militienii-calauze, trutulestii, cama- rasestii, conversatia
Chitac-Diamandescu si multumirile lui Iliescu sint din alt film. Un thriller
descris cu acuratete, secventa cu secventa, de Codul penal.
Navalirea ortacilor si entuziasmul de dinainte al Pietei nu au nimic in
comun. De aceea, eu separ cu o linie convenabila cintecele de tirnacop. Sa
ne amintim: folk, poezie, disidenti, umor, aplauze, politica, sunet de chei,
solidaritate. Un grup de tineri a stricat pentru o luna socotelile unei
tari. O tara trezita din somn cu draperiile ridicate, frecindu-se speriata
la ochi de atita lumina. Pentru alegatorul buimac, sculat, dar nedesteptat
inca, versul inseamna galagie, aplauzele fac deranj, iar umorul aduce a
pericol. Putini, inteligenti si inconstienti, tinerii isi joaca viitorul pe
o rima. Ei stiu ca o vorba de duh face cit un cosmar si improvizeaza cu
indrazneala sub fereastra Puterii intimidate. Din formula euforiei e
izgonita orice forma de bilci. In spatele comediantului sta mereu ideea.
Minti si condeie de prima mina se pun in slujba serbarii. Politica e
articulata cu finete in discursul ludic. Putina multime a Pietei cere
Punctul Opt de la Timisoara: comunistii trebuie sa plece din structuri. E
cel mai radical program politic de la rezistenta in munti incoace. Profunde,
vizionare si pasnice, aceste voci pe care clasa muncitoare le viseaza urit
vor rapid democratie, nu vor sa ocoleasca pe drumul lui Brucan. Isi striga
idealul cu veselie, il cinta in fiecare seara, il glorifica in ceremo-nii
si-l transmit rudelor ursuze din provincie ca pe o epidemie luminoasa, dar
slaba, care nu se ia. Privita cu un ochi pervers, aceasta febrilitate
festiva aduce putin a Saturnalii, dar bacantele si satirii Pietei sint
destepti, inocenti, plasati de partea buna si, nu voi obosi s-o repet,
putini.
De cealalta parte sint cei multi. Cei multi pur si simplu, multimea
inertiala indobitocita de trecut, si ceilalti, putinii celor multi,
apropiatii domnului Iliescu cocotati, fiecare dupa lungimea ghearelor, pe
capra. Esential pentru aceasta fauna mi se pare nu orbirea sau ticalosia ei,
ci faptul elementar ca n-a avut dreptate. Ei, cei multi, prosti, orbi sau
nemernici, de-a valma cu stapinii emanati, s-au inselat. Pe cind ei, cei
putini, batutii, injuratii si scuipatii Pietei, demonizatii anilor ce vor
urma, vinovatii predilecti din cuvintarile Puterii, drogatii, legionarii si
spionii aciuati in Piata - ei au avut dreptate.
Sint cincisprezece ani de atunci. Tinerii sint acum maturi si au ramas si
mai putini. Oricit ai fi de dobitoc, oricit de mult i-ai fi urit la vremea
lor, n-ai cum sa nu le dai dreptate. Daca lucrurile ar fi mers dupa ei, cei
putini, ar fi fost mai bine. Daca fostii activis ti, securistii si
informatorii fostei Securitati erau blocati de lustratie, traiai intr-o tara
mai buna. Ti-era mai bine, mai repede. E limpede si usor de priceput, chiar
si pentru tine.
Despre Piata Universitatii nu poate vorbi destul nici macar procesul lui
Iliescu. Condamnarea unui ba- trin expirat n-ar rascumpara nimic. Nici
condamnarea tuturor complicilor n-ar ajunge. Ar fi o tardiva aplicare a
legii si atit.
Destinele pustanilor de-atunci, schimbate de unanima prostie, sint imposibil
de recuperat. Ofensa adusa spiritului liber - imposibil de sters. Insulta
numa rului mare a fost fatala numarului mic. Sau, ca sa-l parafrazez pe
Churchill: niciodata atit de multi romani n-au nedreptatit atit de mult pe
atit de putini.
Asa ca, draga dobitocule, prietene: daca vezi citiva exaltati cu plete,
ochelari si chitare uneltind undeva, intr-o zona simbolica a orasului, nu te
mai enerva. Abtine-te si treci pe trotuarul celalalt. Se pune la cale
viitorul tau si e mai bine sa nu-ti dai cu parerea.
Doru BUSCU
--
"Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine"
www.arin.ro
Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public!
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
