http://www.jurnalul.ro/articol_39867/de_la_extractia_de_aur_la_culesul_fructelor_de_padure.html

Articol de Codrut SERES

Nu cred sa existe ceva mai postcomunist decat privelistea unui oras 
monoindustrial ravasit de "noul sistem capitalist". Un asemenea loc arata ca un 
om aflat la varsta a doua sau a treia, obisnuit sa lucreze la stat si care n-a 
stiut sa faca toata viata decat un singur lucru. Acum ii vine greu, ii este 
imposibil sa se recalifice. Tot ce spera este o pensie de boala. Oamenii 
locului nu percep nici acum de ce a trebuit sa li se intample tragedia de a 
ramane fara singura lor sursa de venit: un combinat sau o mina. Comunismul a 
oferit o singura solutie, iar cei care au impartasit-o au crezut ca nu se mai 
afla alta. Ne aducem aminte acele povesti in care se spunea ca nu exista nimic 
mai frumos si mai patriotic decat sa fii inginer la otelarie. Asa incat, dupa 
Revolutie, inginerul fara otelarie s-a trezit inutil si a aflat ca nu exista 
nimic mai necesar decat sa-si gaseasca o alta meserie. Dar era deja destul de 
tarziu sa inteleaga ca statutul sau de ieri nu reprezenta absolutul si ca a 
fost mintit. El s-a simtit ca si cum ar fi decazut. Daca otelarie nu e, nimic 
nu e. 

Intr-un proiect de dezvoltare a zonei Rosia Montana citesc: "Mineritul 
reprezinta principala ocupatie a locuitorilor, traditia care si-a pus amprenta 
asupra conceptiei si comportamentului acestora. Orice initiativa legata de 
revigorarea acestei indeletniciri gaseste aderenta si putere de sustinere din 
partea autoritatilor locale si a majoritatii populatiei. In consecinta, orice 
proiect de strategie de dezvoltare economica durabila ar trebui sa porneasca de 
la obiectivul de continuare a activitatii de extractie a minereurilor, cel 
putin pe termen scurt si mediu (pana la 10 ani)." Cateva randuri mai jos dau, 
insa, peste acest fragment: "De asemenea, in Rosia Montana pot fi dezvoltate 
activitati de achizitionare si valorificare a fructelor de padure si a 
plantelor medicinale". 

Indiferent cat de mult aur importam, stiu ca aducem in tara destul de mult 
ceai. Exista tari cu o lunga traditie in acest domeniu (China, India, Anglia 
etc.). Ceea ce vreau sa spun este ca acele fructe de padure, acele plante 
medicinale abia asteapta sa fie culese. Inginerul sau, de ce nu, muncitorul 
ramas fara mina nici nu stie poate ca lipsa de sens in care se complace este 
doar aparenta si ca exista ceva care ii face cu ochiul chiar in apropierea sa. 
Trebuie doar sa vrea, sa se informeze, sa se angajeze in altceva. 

Aici insa ne confruntam cu o mare prejudecata, cu un sentiment al decadentei de 
care cu greu vom putea scapa. Fiecare oras in care a existat, de pilda, un 
combinat priveste la perioada in care acesta functiona ca la epoca de aur. E ca 
si cum nimic nu ar putea reinvia in oras decat daca acel combinat reincepe sa 
functioneze. Cu minele de la Rosia Montana e la fel: "Orice initiativa legata 
de revigorarea acestei indeletniciri gaseste aderenta si putere de sustinere 
din partea autoritatilor locale si a majoritatii populatiei". Daca cineva vine 
si spune: "Faceti ceai, vindeti plante medicinale", raspunsul este: "Cum, noi 
sa facem asta, noi, care scoatem aurul tarii din munti?". 

Poate ca discrepanta simbolica dintre aur si ceai e prea mare si poate parea ca 
arunc inspre derizoriu perspectivele de viitor ale unor asemenea zone. Bine, 
atunci sa inlocuim ceaiul cu componente electronice care pot fi asamblate in 
fabrici cu 2-300 de angajati. Sau cu producerea micului mobilier de gradina. 
Solutia la monoindustrialism este multidezvoltarea. Cand apare, un combinat 
rezolva pe loc toate problemele. Cand dispare, le renaste pe toate, pe loc. 
Zeci de intreprinderi mici inseamna deja o formula de dezvoltare sanatoasa, 
care nu depinde fatal de nici una din componentele sale. Falimentul uneia din 
aceste intreprinderi nu afecteaza decat viata catorva zeci sau sute de 
locuitori, care se pot reorienta spre societatile care continua sa existe. 

Departe de mine gandul de a-i invinui cu ceva pe oamenii care traiesc in 
orasele monoindustriale. Ministerul pe care il conduc aplica deja proiecte 
privind infiintarea de parcuri industriale in asemenea zone. Se deruleaza, de 
asemenea, programe de recalificare. Stiu ca statul va avea un rol esential in 
refacerea acestor zone. Vreau insa sa subliniez ca mult mai importanta decat 
actiunea statului este schimbarea atitudinii generale a locuitorilor din aceste 
zone. 

--  
"Let me know, that at least, she will try
Then she'll be a true love of mine"
www.sustrain.info

[Non-text portions of this message have been removed]



------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
Get fast access to your favorite Yahoo! Groups. Make Yahoo! your home page
http://us.click.yahoo.com/dpRU5A/wUILAA/yQLSAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 


Raspunde prin e-mail lui