Cu oarecarea intarziere, insa in nici un caz prea tarziu, inca o luare de 
pozitie pe marginea fenomenului.
 --------------------------------------------- 

Alina Mungiu si Fenomenul Pitesti 

Doamna Mungiu este indubitabil o persoana inteligenta, intrucat pentru 
comentariile sale politice de dupa 1989 a fost premiata de Societatea 
Timisoara, in 1994. Le-am citit de multe ori in trecut, admirandu-i 
acuratetea gandirii si eleganta exprimarii. Meritele aportului adus 
societatii civile din Romania este unanim recunoscut si luarile sale de 
pozitie apreciate. 

Inainte de 1989, Alina Mungiu era foarte tanara. Absolventa a Facultatii de 
Medicina din Iasi in 1988, doctor in psihologie sociala" in 1995, 
fondatoarea (in 1995) si presedinta Societatii Academice din Romania, 
jurnalist de exceptie si profesor la Scoala Nationala de Stiinte Politice si 
Administrative din Bucuresti, Doamna Mungiu nu este o persoana oarecare. 

Dar totusi, cu toate capacitatile sale intelectuale, putem deduce ca 
intoxicarea si pseudoeducatia primite in scolile comuniste si-au lasat atat 
de puternic amprenta, incat, in 1992, la scurt timp dupa asa-zisa Revolutie, 
Alina Mungiu a prezentat o piesa originala, desemnata drept cea mai buna 
piesa "romaneasca" a anului 1992 la concursul organizat de UNITER din anul 
urmator. Conceputa prin 1988, deci in perioada comunista, la varsta de 24 
ani, piesa "Evanghelistii" poate fi catalogata drept o piesa de tinerete, a 
unui autor care, ca mai toti tinerii, simte nevoia de teribilism si de 
anticonformism. In tinerete, aceasta se poate explica. Insa in 2005, in 
dulcele si rabdatorul targ al Iesilor, orasul sau natal, Doamna Mungiu tine 
sa experimenteze, ca doctor in psihologia sociala, imi inchipui, impactul pe 
care-l poate avea arta provocarii asupra blanzilor moldoveni, prezentandu-si 
piesa din tinerete pe scena Ateneului Tatarasi. Or, Doamna Mungiu are acum 
peste patruzeci de ani, este in plina maturitate intelectuala si de data 
aceasta nu mai poate fi vorba de teribilism juvenil. 

Vorbind de amprenta educatiei comuniste, Razvan Codrescu o prezinta pe Alina 
Mungiu ("Rost", numarul 35, ianuarie 2006) ca "…politruc al noii stangi 
intelectuale, cu zelul cu care ar fi facut-o, probabil, si in contextul 
vechiului regim comunist, cand a activat in U.T.C. si in U.A.S.C.R., neavand 
insa pe atunci timpul necesar de a-si indeplini vocatia de cerber 
ideologic". 

Daca actorii deja consacrati au refuzat, spre onoarea lor, cu dezgust, 
propunerile provocatoarei Mungiu, spectacolul a fost totusi montat la 
Ateneul Tatarasi, cu banii contribuabililor alocati din bugetul primariei, 
in regia lui Benoit Vitse, directorul Ateneului, cu actori debutanti. Despre 
acest sfidator kitsch anticultural si pseudoartistic s’a scris pana la 
epuizare, subliniindu-se lipsa de substanta teatrala si culturala a piesei, 
a profunzimii personajelor si dialogurilor, precum si a oricarui mesaj. 
Piesa a fost considerata eretica si  blasfematorie, datorita ridiculizarii 
constante a Domnului Iisus. 

Bineinteles ca nu toti oamenii pot fi crestini sau credinciosi. Am cunoscut 
atei de o moralitate infinit superioara multor asa-zisi crestini. Desi 
criteriile dupa care judecam aceasta moralitate sunt, de fapt, crestine. Dar 
atunci cand subiectul este sacru, se impune totusi o oarecare  decenta, 
intrucat chiar si un ateu (Doamna Mungiu se declara, prudent, doar 
agnostica) trebuie sa evite jignirea gratuita a celor care cred in ceea ce 
el nu crede. Si religia si homosexualitatea, subiecte inca tabu la noi, dar 
abordate de Alina Mungiu, ceea ce este dreptul Domniei sale, pot fi tratate 
in mod anticonventional, genul preferat al autoarei, insa evitand 
vulgaritatea si concupiscenta intelectuala. 

Fiind pentru libertatea cuvantului, Doamna Mungiu este atunci de acord si cu 
libera exprimare a celor care nu i-au apreciat piesa, intrucat si acestia 
au, in virtutea aceleiasi libertati, dreptul de a-si manifesta indignarea, 
asa cum inteleg ei sa o faca. Deci, sa nu ne plangem de unele atitudini, 
etichetandu-le cu usurinta drept "fundamentaliste", intrucat chiar si 
fundamentalistii au dreptul la libera exprimare. 

Profund indignat, chiar si patriarhul Teoctist a catalogat spectacolul drept 
"o jignire adusa Bisericii Ortodoxe Romane", desi atunci cand Ceausescu 
Apostatul ii convertea pe preotii parohi in delatori la Securitate ai 
secretului confesional, cand darama bisericile sau ordona reprimarea 
timisorenilor revolutionari, tov. Arapasu, secretar al organizatiei de baza 
a B.O.R., il aplauda sau ii adresa telegrame de felicitare. Asa ca 
indignarea Sfintiei sale are exact valoarea pe care o are si respectivul 
prelat. 

Acum, din invataturile si sublimul mesaj de iubire al Domnului Iisus, 
fiecare intelege ce poate. In cazul Alinei Mungiu, acestea se rezuma la 
batjocorirea fara limite a tot ce este sacru pentru credinciosii crestini, 
folosind parodierea, insinuarea perfida si blasfemia. "Nimic nu trebuie sa 
fie tabu", afirma Benoit Vitse ("Suplimentul de cultura", 17-23 decembrie 
2005, interviu cu Alex Savitescu). Adica, in viziunea Alinei Mungiu, ne 
putem bate joc de orice valori si elogia orice nonvalori. 

Vulgaritatea erotica ostentativ afisata tradeaza cu siguranta frustrarile 
Doamnei Mungiu in acest domeniu, dar acest lucru nu priveste pe nimeni decat 
pe Domnia sa. Fiecare are viata sexuala pe care o poate avea sau pe care 
si-o doreste. A face insa din Sfanta Evanghelie un spectacol 
cvasipornografic, prin desacralizarea Domnului Iisus pentru a sacraliza 
Vulgaritatea, este oare o dovada de curaj din partea autoarei acestei 
nedemne "opere de arta" teatrala? Cert, nu, curajul sau este foarte limitat, 
nedepasind cadrul religiei care intoarce si obrazul celalalt spre a fi 
palmuita si batjocorita. Spre deosebire de atitudinea antievreiasca sau 
antimusulmana, cea anticrestina nu prezinta astazi niciun risc, permitand 
frustratei autoare o gama cat mai larga de blasfemii, inspirate de cele 
proferate de tortionarii din puscariile comuniste. 

Dumitru Bacu amintea, in lucrarea sa despre Pitesti ("Pitesti", Ed. 
Atlantida, Bucuresti, 1991, pag. 94-95), cum "demascarea" detinutilor sub 
tortura avea si o faza religioasa, care includea lepadarea de credinta, 
terfelirea numelui Mantuitorului si, in final, negarea Sa de catre detinutul 
"reeducat". Textele din Evanghelie referitoare la Maria Magdalena erau 
interpretate pentru a demonstra o relatie carnala patimasa, iar Fecioara 
Maria era tratata drept adultera si prostituata, studentii teologi fiind 
siliti sa modifice textele rugaciunilor, folosind expresii cat mai triviale. 
Bacu a asistat, de Pastele anului 1950, la o scena petrecuta intr’o celula 
de la sectia condamnatilor la munca silnica, pe care o relateaza: 

"Din cateva cearsafuri sau camasi albe s’a improvizat "camasa lui 
Hristos", cum spuneau studentii. Din sapunul cu care se scriau declaratiile 
s’a confectionat un organ genital masculin pe care un student teolog, ales 
ca personajul care trebuia sa interpreteze pe Iisus, fu obligat sa-l poarte 
la gat cu o sfoara. Plimbat prin camera, sub lovituri reale de cozi de 
matura simbolizand drumul spre Golgota, fu oprit in cele din urma langa 
fereastra. Acolo, toti studentii fura obligati, la randul lor, sa treaca 
prin fata lui si sa se inchine sarutand bucata de sapun si exprimandu-se: Ma 
inchin atotputernicei tale p…, singurul, adevaratul stapan al celor care 
cred… etc., etc." 

Virgil Ierunca, care nu a fost la Pitesti, dar care-l citeaza abundent pe 
Bacu ("Fenomenul Pitesti", Ed. Humanitas, 1990, pag. 38-39), aminteste, 
intr’o versiune asemanatoare, cum studentii in teologie erau obligati sa 
oficieze "slujbele negre" ordonate de tortionarul Eugen Turcanu, cu 
predilectie de Invierea Domnului: 

"Textul liturghiei lui Turcanu era, bineinteles, pornografic, parafrazand, 
in mod demoniac, textul original. Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu era 
numita "Marea Curva", Iisus "idiotul care a murit pe cruce". Studentul in 
teologie caruia ii revenea rolul preotului era dezbracat in pielea goala, 
apoi acoperit cu un cearceaf manjit cu fecale, de gat i se atarna un falus 
facut din D.D.T., paine si sapun. In noaptea Invierii din 1950, detinutii in 
faza de reeducare de la Pitesti au fost obligati sa treaca prin fata unui 
atare "preot", sa sarute falusul si sa spuna "Hristos a inviat!" 

Dar sa vedem insa ce aduce nou Alina Mungiu in aceste practici de 
desacralizare. Distrugerea credintei se poate practica nu numai prin 
tortura, ci si prin sadirea indoielii in cugetul credinciosului, metoda mult 
mai pervesa, fiind practicata in libertate si cu consimtamantul acestuia. Se 
spune ca cea mai mare siretenie a Diavolului este sa te faca sa crezi ca 
nici nu exista. Sub masca libertatii de expresie, a libertatii cuvantului, 
Doamna Mungiu ucide de fapt expresia si asasineaza cuvantul. Excesul de 
nuditate gratuita, mergand dela vulgaritate pana la obscen, nu este nou. 
Fecioara Maria apare goala pe scena, in chip de tarfa, iar evanghelistul 
Ioan, prezentat ca un homosexual potential, isi tot expune fesele dezgolite 
publicului. Dar toate acestea s’au vazut si la Pitesti. 

Nici relatia dintre Maria Magdalena, personificata in piesa de curtezana 
Elena (preoteasa-prostituata, ibovnica lui Cherintos), si Domnul Iisus, nu 
este noua. Aceasta culmineaza cu sugerarea unei felatiuni, urmata de 
comentarii de genul: "- Ai simtit natura divina din madularul lui 
dumnezeiesc?", sau "- Dimpotriva… e un amant cu totul incapabil…" . 
Iarasi nimic inedit fata de versiunea Pitesti. 

Domnul Iisus, Caruia Alina Mungiu Ii ortografiaza numele Isus, cu un singur 
i, cedand ispitei de a face bascalie ("isus", in ebraica, desemneaza un 
magar), nu moare pe cruce pentru pacatele noastre (si ale sale), ci este 
inlocuit cu Baraba, crucificat in locul Sau, in timp ce El, avertizat de 
Iuda, ia cei treizeci de arginti si fuge ca un las pentru a scapa de 
rastignire. Iata in sfarsit o idee noua: inchinandu-ne Domnului Iisus ne 
inchinam, de fapt, fara sa stim, talharului Baraba! Iuda nu-L tradeaza pe 
Iisus, ci din contra, Il salveaza, dandu-I chiar si  bani de buzunar! 

Iisus fals profet, incapabil de a face minuni, incapabil de a invia mortii 
sau de a merge pe apa decat doar in mod trucat, Iisus mistificator, ideea 
iarasi nu este inedita. "Tovarasii" spuneau si la Pitesti ca Mantuitorul 
fusese de fapt un fachir si un sarlatan. In schimb, apostolii otraviti de 
Sfantul Pavel in timpul Cinei cele de Taina, prezentata drept o betie 
ordinara, si Iisus injunghiat in final, iata o idee de geniu! Si daca mai 
adaugam, pentru efectul bascaliei ieftine, o inviere a Domnului Iisus, 
mergand, ca in filmele de groaza cu vampiri, cu cutitul infipt in spate, 
catre cadavrul Mariei Magdalena, participanta otravita si ea la aceasta 
parodiere a Cinei, careia-i sopteste duios si sugestiv, imbratisand-o: "Nu 
te teme. Asta seara vei fi cu mine in Rai!", efectul de sacralizare a 
vulgaritatii Doamnei Mungiu este pe de-a-ntregul asigurat. Si totul, in 
plus, pe fond muzical de acordeon, poate chiar si de manele, daca tot 
iubeste dansa atat de mult vulgaritatea. 

Intreba-se-va oare spectatorul mai candid: si daca chiar asa a fost? Da, se 
prea poate ca unii sa-si fi pus aceasta intrebare, muscati de sarpele 
indoielii. Depinde cat de puternica le era credinta. Dar cum Alina Mungiu 
este departe de a face aici arta pentru arta, ne intrebam si noi: Cui 
prodest? Cui foloseste si in ce scop, aceasta josnica provocare? Ce s’a 
urmarit de fapt si cine este comanditarul acestei noi experiente? 


Radu Negrescu – Sutu
Altermedia
=========================
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
email: [EMAIL PROTECTED]
tel. 0722.190.685


Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 


Raspunde prin e-mail lui