Republica Francezã
  Ministerul Afacerilor Externe 
  Direcþia Afacerilor Politice ºi Comerciala 
  
  Notã pentru domnul Raiberti,
  Raportor al bugetului
  23.10.1918
  
  
   
  TRANSILVANIA
  
  Transilvania este leagãnul neamului românesc. Aici se afla odinioarã regatul 
dacilor ºi aici a instalat Traian colonii români dupã cucerire. Timp de douã 
secole Dacia a fãcut parte din Imperiu ºi s-a romanizat complet. Dupã 
retragerea legiunilor, Transilvania s-a fragmentat. Fugind din faþa invaziilor 
succesive, populaþia s-a refugiat mai întâi pe platouri, apoi în depresiunile 
înalte ale Carpaþilor, ºi întreaga viaþã publicã s-a redus la cadrul municipal. 
Spre sfârºitul evului mediu au apãrut în Transilvania ºi în Maramureº cnezate 
române ºi, în acelaºi timp, s-a accentuat migraþia românilor care au coborât în 
Câmpia Valahiei ºi în vãile Moldovei. Toþi au pãstart amintirea originii 
transilvãnene ºi, din acest moment, a apãrut la românii de la Dunãre dorinþa de 
a se reuni cu România de origine, de dincolo de munþi. Suzeranitatea otomanã, 
care nu s-a manifestat nici printr-o administraþie directã, nici prin ocupaþie 
efectivã, nu a pus nici un fel de obstacole ecastei
 tendinþe; sub aceastã suzeranitate, marii domni din secolul XVI, valahul Mihai 
Viteazul ºi moldoveanul Petru Rareº, au reuºit sã reuneascã sub domnia lor cea 
mai mare parte din Þãrile Române. Unitatea pe care au înfãptuit-o astfel nu a 
fost decât efemerã, dar ea a fost suficientã ca sã perpetueze amintirea ei în 
rândul populaþiilor române care o venereazã încã. Fiind primii eliberaþi de sub 
suzeranitatea otomanã, românii din Transilvania, din Banatul Timiºoarei, unde 
ocupã partea septentrionalã ºi orientalã, ºi din Maramureº, au cãzut sub 
dependenþa mai strictã ºi mai persistentã a dinastiei Habsburgilor. Recunoscând 
Transilvaniei o anumitã autonomie, Austria s-a strãduit sã combatã afinitãþile 
care o atrãgeau spre Principatele de câmpie. Ea a organizat coloniile sãseºti 
care subzistã ºi acum pe frontiera Valahiei, a încercat sã rupã unitatea 
religioasã a Þãrilor Române ºi, nereuºind sã converteascã Transilvania la 
catolicism, a instituit biserica mixtã a Transilvaniei. Cu
 toate acestea nu a reuºit sã-I facã sã-ºi piardã sentimentul naþionalitãþi 
lor, care s-a dovedit mai puternic ca oricând atunci când, cu ocazia 
instituirii regimului dualist, Transilvania a fost pur ºi simplu anexatã 
Ungariei ºi, în ciuda protestelor, în ciuda încercãrilor sale de a se revolta, 
a pierdut ultimele vestigii ale autonomiei sale. Românii, populaþie de 
meºteºugari ºi de þãrani, au fost lipsiþi de protectori puternici, majoritatea 
familiilor nobile adoptând, de mult timp, conform unui fenomen observat în 
multe alte regiuni din Europa Orientalã, naþionalitatea cuceritorilor: ei au 
fost, mai ales din 1867, supuºi unei adevãrate persecuþii. Legile ºcolare, 
rigorile administrative, divizarea electoralã, procesele politice, totul a fost 
pus în aplicare pentru a-i aduce la o maghiarizare progresivã. Geniul lor 
naþional a rezistat la toate. Numeroºi au fost cei care, începând cu 1914 au 
trecut în România; dupã intervenþia românã, dezertãrile românilor din armata 
ungarã
 ºi predãrile în masã s-au înmulþit ºi mulþi dintre cei care au abandonat 
astfel armatele opresorilor lor s-au înrolat în armata românã sau au format în 
Rusia acela corpuri de voluntari care nu au mai avut timp sã ia parte la noile 
lupte ºi ale cãror rãmãºiþe se regãsesc astãzi în Siberia, integrate în viteaza 
armatã cehoslovacã.
  Soarta românilor din Bucovina nu fost mai fericitã. Pânã în anul 1776 nu s-a 
putut vorbi deloc de Bucovina ca provincie; provincia care poartã astãzi acest 
nume a fost parte integrantã a Principatului Moldova. La aceastã datã, fãrã sã 
declare rãzboi ºi fãrã mãcar un pretext plauzibil, Austria ºi-a concentrat 
armatele pe teritoriul moldovean din care a ocupat zona nordicã; ea s-a 
instalat acolo, a obþinut sancþionarea acestei uzurpãri din partea Turciei 
neputincioase ºi de atunci i-a supus pe românii din noua sa provincie la un 
regim analog celui pe care îl îndurau deja de mult timp transilvãnenii.
  Când a izbucnit în anul 1914 rãzboiul, aceeaºi speranþã a umplut inimile 
populaþiilor române de pe ambele versante ale Carpaþilor. În timp ce 
întemniþãrile ºi suspiciunile se înmulþeau în transilvani, cei mai ardenþi 
luptãtori pentru cauza românã treceau frontiera ºi veneau în România pentru a 
da glas apelului compatrioþilor lor. Ei au fost întâmpinaþi cu entuziasm: 
niciodatã un rãzboi n-a fost mai popular decât acesta, care i-a antrenat pe 
români împotriva duºmanilor lor seculari din Ungaria. Vechi þinut românesc, 
Fãgãraºul a vãzut trecând trupele Regatului liber; când ele au revenit, multe 
notabilitãþi ºi mulþi þãrani simpli le-au urmat.
  Un an ºi jumãtate românii au luptat cu dârzenie, înfruntând ºi groaznice 
încercãri pe care foametea ºi epidemiile le-au agravat ºi sperând pentru o 
clipã cã le aparþine victoria care pe drept li se cuvenea. Prin Misiunea sa 
Militarã, armata francezã s-a asociat eforturilor lor. Se ºtie în ce 
împrejurãri dificile a fost întreruptã lupta. Tratatul care a fost atunci impus 
aliaþilor noºtri a fost crud; el le-a rãpit teritorii bogate, le-a impus, prin 
clauzele sale politice ºi economice, cea mai asprã supunere. Dacã un asemenea 
tratat ar fi subzistat, România, pentru cã a vrut sã smulgã pãmânturile 
româneºti din sclavie, ar fi cãzut poate, la rândul sãu, sub aceeaºi dominaþie. 
Dar ea nu ºi-a pierdut deloc speranþa ºi apropiata victorie a Aliaþilor va 
justifica constanþa sentimentelor sale.
  În timp ce, pe malurile Dunãrii, o întreagã populaþie aºteaptã cu nerãbdare 
clipa când va putea sã se asocieze evenimentelor care îl vor nimici pe 
cotropitorul teritoriului sãu, o seamã dintre cei mai iluºtri români ºi 
transilvãneni au venit în Franþa, unde atâtea vechi afinitãþi le-au asigurat o 
primire fraternã ºi unde activitatea lor poate fi folositã în mod util pentru 
triumful cauzei lor naþionale ºi pentru victoria lor comunã. Foºti miniºtri, 
parlamentari aparþinând tuturor partidelor, universitari, luptãtori îndârjiþi 
din Transilvania, supravieþuitori ai temniþelor ungare au constituit, sub 
preºedinþia domnului Take Ionescu, Consiliul Naþional al Unitãþii Române, cu 
care guvernul francez a intrat de îndatã în relaþii oficiale.
  Acest Consiliu a solicitat recunoaºterea sa de cãtre guvernele britanic, 
american ºi italian; ei îºi propun sã coordoneze eforturile românilor în þãrile 
Antantei ºi sã trimitã delegaþii la Londra, Washington ºi Roma. Una dintre 
primele sarcini pe care ºi le-a asumat este de a colabora la formarea de 
legiuni transilvãnene române. Sub auspiciile senatorului Drãghicescu ºi ale 
transilvãnenilor care s-au stabilit în þara noastrã, s-a format un prim grup de 
voluntari, recrutaþi din rândul prizonierilor români din armata austro-ungarã 
care se aflau în Franþa. A fost emis un decret prin care se constituie în 
Franþa o Legiune Românã; Consiliul Naþional se preocupã sã înroleze pentru 
acest grup noi voluntari din numeroasa colonie transilvanã din Statele Unite. 
El a intrat totodatã în legãturã cu transilvãnenii foºti prizonieri de rãzboi 
care se regãsesc în numãr mare în Siberia. Pretutindeni, Consiliul Naþional îi 
cheamã pe români sã ia parte la lupta ale cãrei rezultate trebuie
 sã ducã la eliberarea de sub dominaþia strãinã a vechilor lor capitale, a 
oraºelor lor universitare, a metropolelor lor religioase care se aflã încã sub 
aceastã dominaþie.
  Franþa, care a secondat în secolul al XIX-lea primele eforturi pentru 
independenþa românã ºi care a favorizat unirea Principatelor Moldova ºi 
Valahia, va rãmâne fidelã prietenilor ºi principiilor sale, folosindu-se de 
acestea pentru a facilita înfãptuirea unitãþii române ºi pentru a smulge din 
braþele unei tiranii care, de la secol la secol, de la an la an, a devenit to 
mai crudã, un popor de care este legatã prin atâtea simpatii reciproce.
  
  Copie dupã Microfilm Franþa, r.184, c.602-605,
  Ministerul Afacerilor Externe, Arhive Diplomatice
  Seria Europa 1918-1929, vol.41, filele 11-14

 __________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 

[Non-text portions of this message have been removed]



------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
You can search right from your browser? It's easy and it's free.  See how.
http://us.click.yahoo.com/_7bhrC/NGxNAA/yQLSAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 



Raspunde prin e-mail lui