Misiunea istoricã a Ungariei? Menirea poporului maghiar de apãrãtor al lumii creºtine de invazia Semilunei este una dintre ideile cel mai des revendicate în scrierile de orice fel maghiare, cu atât mai mult cu cât ei fac din aceastã misiune istoricã, predestinatã, un monopol. Mândria de a-ºi fi asumat o aºa sarcinã ingratã constituie unul din temeiurile principale ale existenþei lor politice. Revendicare exclusivã, ea corespunde atât de puþin cu realitatea faptelor! A trebuit sã vinã obiectivitatea istoricilor apuseni pentru a restabili în aceastã privinþã adevãrul. Un istoric francez care a judecat cu multã claritate problema afirma la un moment dat: Ne ocupãm prea mult de luptele sterile ale Franþei ºi Angliei în secolul al XIV-lea ºi al XV-lea. Ceea ce importã istoriei europene e împotrivirea în contra turcilor a grecilor, sârbilor, a muntenilor, moldovenilor, a ungurilor, a ruºilor, în fine, din veacul al XIII-lea pânã în al XVI-lea; mulþumitã sacrificiului <<balcanicilor>> ºi al slavilor din rãsãrit, civilizaþia occidentalã a putut continua ºi de aceasta Germanii, Italienii, Francezii etc. nu-ºi dau seama îndeajuns. Ideea misiunii istorice exclusive a poporului maghiar are o altã origine. Ea apare mai bine accentuatã din momentul în care pãtrunde ºi se dezvoltã ºi în aceastã parte a Europei conºtiinþa naþionalitãþii; odatã ce se contureazã opinii pesimiste asupra destinelor viitoare ale poporului maghiar apare ºi ideea misiunii sale istorice. Încã din secolul al XIX-lea marele scriitor german Herder a afirmat despre maghiari: Singurul popor de aceastã origine(fino-ugricã) care a intrat în rândul cuceritorilor sunt ungurii sau maghiarii Ei sunt acum, printre slavi, germani, valahi ºi alte popoare, cea mai micã parte a locuitorilor þãrii, iar în câteva secole nu se va mai gãsi poate nici o urmã a limbii lor. Asemenea observaþii nu puteau trecute uºor cu vederea ºi s-au întipãrit profund în conºtiinþa acestui popor izolat, puþin la numãr, dacã ne mãrginim numai la elementele cu adevãrat maghiare. Ludwig Spohr, profesor la Universitatea din Berlin, detalia în lucrarea sa privind Temeiurile spirituale ale naþionalismului în Ungaria : un popor care se ºtie puþin la numãr ºi ca rasã, fãrã altã rasã înruditã în Europa, se simte ameninþat; nu cã aceastã conºtiinþã ar rezulta numai din împrejurãri recente; teama de pierdere a substanþei poporului afalt în descreºtere a îndemnat la imperialismul naþional sub forma maghiarizãrii. Spaþiul actual al statului aminteºte ºi mai aspru aceastã durã realitate, cã poporul maghiar este puþin la numãr. Simbolul oricãrei activitãþi publice ºi private este cuprins într-un singur cuvânt: revizionism. Dacã însã intrãm mai adânc în analiza acestui termen, constatãm cã revizionismul nu reprezintã numai un program el priveºte toate temeiurile alcãtuirii sale de stat sau de popor . Cum s-a pus în aplicare programul anticipat de profesorul amintit este uºor de observat: în primul rând prin dovedirea cu orice preþ cã poporul maghiar este cel mai vechi ºi mai numeros din regiunea pe care o locuieºte. Nefiind suficient însã principiul naþionalitãþilor pentru a întemeia întreaga stãpânire a maghiarimii ºi a-i asigura viitorul la care aspirã, s-au cãutat în altã parte fundamentele alcãtuirii sale ca stat; astfel s-a ajuns la ideea unei misiuni pe care numai poporul maghiar ar fi putut-o îndeplini în aceastã parte a Europei. Prima metodã: dovedirea vechimii ºi a superioritãþii numerice. Formularea vestitei teorii a unei imigraþii în masã a poporului român în Ungaria nu a avut succesul garantat, mai ales în condiþiile în care puternice argumente istorice, demografice ºi toponimice i-au demonstrat lipsa de adevãr. Dupã statistica maghiarã din 1920 se aflau în Ungaria de la Trianon 6.722.215 maghiari; zece ani mai târziu, numãrul lor a sporit la 8.001.112, deci cu aproape 20%. În acelaºi timp, numãrul nemaghiarilor a scãzut de la 816.203 la 634.384, deci cu mai mult de 28%. Straniu rezultat al statisticii oficiale, care ne trimite la concluzia cã este vorba de cifre mult exagerate care nu corespund realitãþii. Dacã avem în vedere cã de ceva vreme Ungaria se afla din punctul de vedere al progresului demografic într-o perioadã de cvasi-stagnare, mânuirea abilã a statisticilor nu a putut scãpa atenþiei analiºtilor strãini. Trebuia un alt temei pentru a-ºi afirma aspiraþiile politice, pentru a-ºi lãmuri pretenþiile de realizare a acestor aspiraþii în faþa Europei. Elementele care s-au constituit pãrþi ale teoriei istorice ºi politice legate de misiunea istoricã a maghiarilor au fost trei: 1) doctrina Coroanei Sf. ªtefan, care se aflã la fundamentul însuºi al existenþei regatului maghiar; 2) afirmarea tradiþiei Ungariei milenare, singura care a putut dãinui în aceste locuri ºi singura care a putut aduce aici o liniºte ºi o pace europeanã; 3) ideea cã regatul maghiar a însemnat pentru minoritãþi un regim ideal sau, mai mult, o vârstã de aur, dupã cum o caracterizeazã istoricul maghiar Szekfü. Sã analizãm pe rând elementele acestei teorii. ªi sã începem cu cel mai însemnat dintre ele: Coroana Sf. ªtefan. Cine nu are înaintea ochilor imaginea acestei coroane joase, cu crucea strâmbã, trimisã de Papa Silvestru al II-lea primului rege al Ungariei, împreunã cu o diplomã? Neiertãtoarele cercetãri istorice au scos însã la ivealã douã aspecte: în primul rând diploma a fost contestatã. Chiar istoricii unguri au constatat cã în secolul al XVII-lea, un cleric aflat la Roma, unde se iviserã unele controverse cu privire la drepturile bisericii din Ungaria, a înfãþiºat drepturile acestei biserici ca derivând dintr-o bulã pe care papa ar fi trimis-o în 1022 primului rege creºtin al Ungariei, ªtefan cel Sfânt, împreunã cu coroana ºi titlul de rege apostolic. Istoricul maghiar Karacsony precizeazã ºi data plãsmuirii 1635 iar în anul 1644 iezuitul Mathias Imhofer a publicat diploma în colecþia sa de acte, Annales Eclesiastici Regni Hungariae. Astfel, s-a înrãdãcinat în istoriografia maghiarã tradiþia diplomei de investire pontificalã a primului rege al Ungariei. În ceea ce priveºte coroana însãºi, trebuie precizat faptul cã multã vreme ea a fost feritã de privirile profane. Împãratul Iosif al II-lea a fost cel care a luat coroana de la Budapesta ºi a dus-o la Viena, unde a putut fi examinatã mai îndeaproape. S-a observat atunci cã ea se compune din douã rânduri de plãci smãlþuite care o înconjoarã; cel de sus e fãrã inscripþii, iar cel de jos prezintã o serie de icoane cu inscripþii greceºti. Nu mare a fost mirarea când s-a recunoscut chipul împãratului bizantin Mihail VII Dukas (1071-1078), iar pe altã placã pe cel al regelui Turciei (aºa cum îi numeau bizantinii pe maghiari, înrudindu-i cu alte neamuri turceºti) Gheovitza, probabil Gheza. Prin urmare, este vorba de un rând de plãci smãlþuite care împodobeau o diademã trimisã de la Constantinopol ºi nu de la Roma. În mod cert aceastã parte a coroanei nu are nici o legãturã cu o misiune încredinþatã de scaunul pontifical. Rãmân ce-i drept plãcile din partea superioarã, aceea fãrã inscripþii; un arheolog binevoitor a recunoscut în ele factura secolului al X-lea. Aceasta ar fi coroana trimisã în 1022 de Papa Silvestru al II-lea. Unii istorici au presupus, pornind de la cele douã rânduri de plãci existenþa a douã coroane: una de la Roma ºi una de la Constantinopol. Nici în prezent nu se ºtie care dintre ele este cea sfântã, poate au fost amândouã. Este posibil însã ca în luptele interne care s-au desfãºurat în regatul Ungariei în secolele XI-XII fiecare coroanã sã fi fost simbolul unei tabere, pentru ca în final, ajungându-se la împãcare, ele sã se uneascã, rezultând Coroana autenticã, una singurã ºi sfântã a Regatului maghiar. Sã fim însã generoºi. Dacã facem abstracþie de toate aceste argumente care totuºi se sprijinã pe incontestabile realitãþi ºi presupunem cã într-adevãr partea superioarã a coroanei a venit de la Roma împreunã cu bula papalã, ce relevanþã istoricã poate avea o asemenea constatare? Înseamnã cã s-a conferit regelui maghiar o misiune naþionalã, unicã în aceastã parte a Europei? Nu este altceva decât acea misiune tradiþionalã de cruciadã datã de papi tuturor suveranilor, tuturor seniorilor aflaþi la marginile creºtinãtãþii, la fel ca ºi Cavalerilor Teutoni în Prusia sau stãpânitorilor latini din Siria ºi Grecia. Misiunea de cruciadã, de convertire a pãgânilor, misiune prin definiþia ºi esenþa ei internaþionalã, pentru cã se aplica acelei creºtinãtãþi al cãrei cap era pontiful, ºeful spiritual al luptei creºtinilor împotriva pãgânimii. Prin urmare, chiar ºi admiþând ca realã vechimea coroanei ºi a diplomei, nu poate sã rezulte interpretarea unei misiuni istorice naþionale pornind de la aceste considerente. Cel de-al doilea element pe care se sprijinã teoria istoricã a maghiarilor este ideea Ungariei milenare. Ca formã de stat, ca regat, Ungaria s-a întemeiat în jurul anului 1000 odatã cu trecerea la creºtinism a regelui ªtefan. Dar Ungaria nu a cuprins în întregime ºi deodatã marginile ei; veacurile X ºi XII ne aratã pe maghiari luptând încã pe plaiurile Transilvaniei, deci aceºtia nu au atins atât de repede ºi de uºor hotarele veºnice ale coroanei Sf. ªtefan. Regatul ºi-a urmat existenþa sub dinastii strãine, cum a fost Casa de Anjou ºi a continuat apoi sub regi de neam polon sau din alte neamuri, chiar ºi din cel al românilor, cum a fost neamul Corvineºtilor de care se leagã culmea gloriei maghiare. A intervenit însã dezastrul de la Mohacs (1526) unde a murit ultimul rege al Ungariei în mlaºtinile Tisei ºi unde o numeroasã armatã ºi-a gãsit sfârºitul. Se ºtie cã de pe urma acestui dezastru Ungaria nu a mai cunoscut nici mãcar statutul de autonomie, fiind transformatã în paºalâc ºi fiind condusã de un paºã instalat în castelul de la Buda. O parte a Ungariei a fost alipitã în 1540 posesiunilor Casei de Habsburg, iar Transilvania s-a bucurat de autonomie, având în frunte un principe confirmat de sultan. Ajungem astfel la concluzia cã în intervalul 1526-1688, data recuceririi acestor þãri de armatele imperiale, nu a mai existat o Ungarie, ci trei fãrâme ale ei. Iar dupã 1688, timp de aproape douã secole nu a mai fost o Ungarie independentã, ci o Ungarie integratã Coroanei Habsburgice ºi o Transilvanie peste care împãratul stãpânea direct. Unirea acestor pãrþi s-a fãcut abia la 1867 ºi a þinut doar o jumãtate de secol. Se poate spune deci cã avem de-a face cu o Ungarie milenarã care nu a durat nici jumãtate de mileniu, pentru a se reconstitui numai o jumãtate de secol. Trecem acum la ultimul element constitutiv al misiunii istorice a Ungariei: regimul ideal al minoritãþilor. Potrivit maghiarilor, ei au reprezentat singura stãpânire care a putut asigura liniºtea între diferitele popoare care convieþuiesc în aceastã regiune; o stãpânire raþionalã, luminatã, tolerantã, singura în mãsurã sã asigure pacea ºi ordinea în regiunea dunãreanã. Admiþând cã pânã în secolul al XV-lea ar fi existat un regim ideal al minoritãþilor, ceea ce este puþin probabil, un astfel de regim, de obicei, se aplicã pãrþii mai puþin numeroase a locuitorilor unei þãri. În cazul acesta însã avem de-a face cu partea cea mai numeroasã a populaþiei! Dacã adunãm laolaltã diferitele popoare de sub stãpânirea maghiarã numãrul lor îl depãºea cu mult pe cel al ungurilor. Sã admitem totuºi cã în acea vreme, ºi mai ales în timpul dinastiei Arpadiene, regimul din Ungaria a fost unul tolerant. Este posibil, pentru cã regii acelor vremuri nu aveau o concepþie naþionalã, considerând cã îndeplinesc o misiune de ordin internaþional creºtin. În secolul al XV-lea însã, în locul acelei misiuni de apãrare creºtinã la marginile creºtinãtãþii se substituie în Ungaria ideea unui stat întemeiat pe stãri privilegiate. Consolidat pe egoismul acestor stãri care nu vor ezita sã se împace chiar ºi cu stãpânirea turceascã, în secolul al XVI-lea se ajunge la o situaþie descrisã în cele mai negre culori de cãtre un contemporan: dacã ai încerca sã strângi de la unguri trei taleri pentru apãrarea þãrii lor, nu ai reuºi!. Dacã recurgem ºi la alte mãrturii ale strãinilor aflaþi în trecere prin zonã aflãm cu adevãrat care erau realitãþile vremii. Un astfel de exemplu este cel al pastorului Konrad Iacob Hildebrand, care a însoþit trei ambasadori suedezi în drumul lor spre Constantinopol. El se aratã izbit în 1656 de numãrul mare al românilor din Transilvania, care îl depãºea pe cel al ungurilor ºi saºilor la un loc. Acest neam, pe care-l considera coborâtor direct al acelor vestiþi ostaºi grãniceri ai Romanilor , constituie populaþia cea mai veche a provinciei. Totodatã, el adaugã cã aceºti valahi nu fac parte din stãrile de drept privilegiate ºi îndurã un tratament foarte aspru, aºa de aspru, cã în loc sã fie traºi în þeapã, pedeapsã groaznicã ce li se aplicã de obicei, ei considerã ca o favoare sã fie trimiºi la spânzurãtoare. Iatã o mãrturie precisã ºi care nu ne aratã un regim tocmai ideal al aºa-ziselor minoritãþi. Acestea sunt elementele pe care se întemeiazã ideea atât de trâmbiþatã a misiunii istorice a regatului maghiar, vãzute prin prisma realitãþii istorice. Puterea propagandei, dusã cu atâta râvnã pentru apãrarea ei, a fost uneori atât de mare încât regãsim în istorie momente care ne aratã o Ungarie ce a reuºit sã redobândeascã o bunã parte din teritoriile supuse odinioarã coroanei Sf. ªtefan. Oricâte cuceriri ar face ea, nu se poate ascunde contrastul adânc dintre aspiraþiile sale ºi realitatea etnicã ºi istoricã. Este vorba, deci, de o ficþiune istoricã, de o Ungarie imaginarã, de o Ungarie care nu existã decât în mintea propagandiºtilor de ieri ºi de astãzi, în mintea acelora care îi dezvoltã aspiraþii ºi urmãresc cu atâta tenacitate realizarea lor.
__________________________________________________ Do You Yahoo!? Tired of spam? Yahoo! Mail has the best spam protection around http://mail.yahoo.com [Non-text portions of this message have been removed] ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Get to your groups with one click. Know instantly when new email arrives http://us.click.yahoo.com/.7bhrC/MGxNAA/yQLSAA/DXOolB/TM --------------------------------------------------------------------~-> Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
