Fragmente din istoria românilor -
Tezaur religios românesc din Serbia ”  
  Fundatia Europeana „Mihai Eminescu” din Craiova si Editura „Sitech” ne-au 
bucurat recent cu o aparitie editoriala inedita, dar necesara în acelasi timp.
Este vorba de primul volum al colectiei „Marile valori ale românilor de 
pretutindeni”, alcatuit din doua parti: Fragmente din istoria românilor, de 
Eudoxiu Cavaler de Hurmuzaki, în traducerea lui Mihai Eminescu (cu o prefata de 
acad. Eugen Simion), care ni-l înfatiseaza pe poetul nepereche într-o ipostaza 
cunoscuta îndeosebi de specialisti, aceea de istoric, si Tezaurul religios 
rom├ónesc din Serbia ┬ľ un ┬äinventar┬ö al lacaselor de cult, documentelor, 
obiectelor, înscrisurilor, cam tot ce a apartinut cândva românilor din tara 
vecina sau au fost faurite de acestia, de a caror soarta nu prea se mai stie 
mare lucru sau daca se stie, nimeni nu se zbate sa le recupereze. Cel putin 
pâna în prezent!
  „Eminescu a avut dintotdeauna constiinta vie a necesitatii absolute a 
cunoasterii istoriei poporului român din întunecatele vremuri pâna în prezentul 
trait de el însusi” asa cum suntem „avertizati” din introducerea la prima 
parte. În Caietele sale a lasat numeroase însemnari care dovedesc o buna 
cunoastere a scolii istorice a universitatilor de la Viena si Berlin.
În caietul 2270, îsi transcrie pentru sine „Table sincronice” de la anul 448 
pâna la 1699 cuprinzând marile evenimente desfasurate în Bizant, Roma, 
Bulgaria, Serbia, Polonia, Moldova, Tara Româneasca si Ungaria.
Din Eudoxiu Hurmuzaki si-a adunat informatiile istorice privind secolele XIV si 
XV, traducând primul volum din cele douazeci ce alcatuiesc „Istoria românilor”, 
volum care face obiectul primei parti a cartii în referire.

Aflam din Cuvântul Înainte la partea a II-a a cartii (Tezaurul religios 
românesc din Serbia) ca românii din Serbia, beneficiau, înainte de 1945, de un 
impresionant patrimoniu religios, aflat astazi în proprietatea Bisericii 
Ortodoxe Sârbe, care nu poate fi recuperat pe motiv ca lipseste cadrul 
legislativ pentru retrocedare. Aceste documente, înscrise, obiecte de cult, 
lucrari, sunt de o importanta covârsitoare pentru atestarea identitatii 
comunitatilor românesti din aceasta tara, a apartenentei lor la familia latina 
si a falsitatii tezelor privind asa-zisa origine slava a membrilor ei. 
  Vi-o recomandam ca pe o lectura interesanta pentru tot ceea ce înseamna 
istoria românilor, asa cum a fost ea perceputa si evocata de înalti învatati ai 
vremurilor si dezvaluita de marele Eminescu, dar si pentru ceea ce înseamna 
patrimoniu national aflat în mare pericol sa dispara, iar odata cu el si o 
particica din fiinta noastra nationala.
  „Cuvântul Înainte” la partea a II-a a cartii, prezentat mai jos, este 
edificator pentru situatia patrimoniului religios românesc din Serbia si pentru 
modul în care vecinii nostri se comporta cu românii de aici.
  „Comunitatea româneasca din Serbia beneficia, înainte de 1945, de peste o 
suta de lacase de cult (biserici si manastiri), patrimoniu religios care astazi 
se afla în proprietatea Bisericii Ortodoxe Sârbe si greu de crezut ca va fi 
înapoiat vreodata. Statul vecin invoca lipsa cadrului legal pentru retrocedare. 
Pâna la o asa-zisa reglementare, bisericile românilor se prabusesc, lasate voit 
în paragina, pentru a nu se mai întoarce la cei ce s-au rugat în ele în limba 
româna. Daca fratii nostri încearca sa-si construiasca altele, prin puterile 
lor, sunt sicanati, persecutati, umiliti, de parca dorinta lor de a avea parte 
de slujba religioasa în limba materna ar fi cel mai mare pacat. 
Odata cu ele se pierd si documente, înscrisuri, obiecte de cult, de o 
importanta covârsitoare pentru atestarea originii românesti a acestei 
comunitati. 
În prezent, în Banatul sârbesc (Voivodina) exista circa 30 de parohii ortodoxe 
românesti, la vreo 40.000 de suflete, subordonate canonic Episcopiei Române de 
la Vârset. Sa amintim ca Biserica Ortodoxa Româna i-a acordat rangul de 
episcopie, autoritatile ecleziastice sârbe considerând ca este multumitoare 
calitatea de vicariat, primita la 1971 de la puterea comunista. 
„Paritatea religioasa” nu este agreata de prelatii sârbi, poate si de aceea 
refuza cu obstinatie sa se întâlneasca cu omologii lor din România, pentru ca 
noi le-am recunoscut Episcopia Sârba de la Timisoara, iar ei nu au de gând sa 
faca acelasi lucru cu Episcopia Româna de la Vârset. 
Si încercarile de a construi un Centru Pastoral si Cultural la Vârset, care sa 
pastreze neîntinate valorile si traditiile românesti, au fost zadarnicite de 
Patriarhia sârba si, mai rau, de unii conationali care si-au renegat originea, 
ca fostul vicar Moise Ianes. 
În Timoc, doar Episcopia de la Negotin este pe placul Patriarhului Pavle al 
Serbiei, caci este condusa de Iustin, un promotor „de nadejde” al politicii 
intolerante la adresa ortodocsilor care vor sa se exprime în alta limba decât 
cea sârba. 
Am vrea sa întelegem temerile vecinilor nostri, pentru ca sa stim cum sa ne 
sfatuim fratii! Oare batrânii, femeile si copiii ce-si alina sufletul sau 
suferinta în limba materna, într-o biserica de 30 de metri patrati, ca cea de 
la Malainita, reprezinta asa un mare pericol pentru statul sârb? Sunt ei 
capabili sa destabilizeze o tara, sa atenteze la integritatea si valorile ei 
fundamentale, cum au avertizat ziarele sârbe? Caci noi, românii de la nord de 
Dunare, i-am sfatuit atât: „pastrati-va identitatea, cultura, traditiile, 
limba, biserica, dar fiti, în acelasi timp, cetateni corecti ai statului în 
care traiti!”. E adevarat ca tinerilor din Timoc nu li se permite sa învete 
limba româna la scoala, iar batrânii se exprima într-un grai „rumânesc” mai 
arhaic, dar asta nu înseamna ca n-au priceput rugamintea patriei-mama! 
Promitem vecinilor nostri ca ne vom ajuta fratii sa-si pastreze si sa-si 
cultive limba materna, pentru ca, pe viitor, sa înteleaga bine sfaturile 
noastre! Îi vom sprijini cu carti, cu burse, cu manifestari, în spirit pur 
democratic, pentru ca sperantele lor de emancipare sa prinda contur, 
constientizând ca Serbia e casa lor, iar românii de peste Dunare le sunt rude! 
  Curând, Uniunea Europeana îsi va deschide portile si pentru Serbia, iar toate 
nedreptatile savârsite fata de comunitatile etnice vor fi aduse la cunostinta 
forurilor si opiniei publice internationale si, speram din toata inima, vor fi 
tratate si îndreptate cum se cuvine. Deja mai multe voci, inclusiv din 
Parlamentul Europei, s-au facut auzite, ele cerând insistent respectarea 
drepturilor românilor din Timoc. Belgradul va trebui sa aleaga între a fi în 
Europa, avându-si vecinii, daca nu ca prieteni, cel putin ca aliati strategici, 
si a continua politica ultranationalista, în care intoleranta si ura 
interetnica sunt ridicate la rang de lege. Indiferent de calea pe care o va 
alege, guvernul sârb trebuie sa înteleaga ca tara noastra nu va abandona 
niciodata comunitatile de români din afara granitelor si va sprijini lupta lor 
pentru recunoasterea drepturilor care sa le permita supravietuirea identitara 
printre majoritari! 

Tezaurul spiritualitatii românesti din Serbia trebuie protejat prin masuri 
ferme, oricât de mare ar fi opozitia autoritatilor ecleziastice sârbe, daca nu 
institutiile statului român, macar unele organizatii       

 __________________________________________________
Do You Yahoo!?
Tired of spam?  Yahoo! Mail has the best spam protection around 
http://mail.yahoo.com 

[Non-text portions of this message have been removed]



------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
Everything you need is one click away.  Make Yahoo! your home page now.
http://us.click.yahoo.com/AHchtC/4FxNAA/yQLSAA/DXOolB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

Sageata Albastra e cea mai mare tzeapa a transportului public! 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/protest-ro/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 



Raspunde prin e-mail lui