> deocamdata n-am patit nimic (i know, i know...:). Ba pe deasupra ne mai > si place 8) >
Asta e o chestie de preferinta si de obisnuinta. Unora le place vi sau emacs. Mie imi place pico fiindca nu imi place sa trebuiasca sa invat foarte multe chestii pe care sa le memorez, atat timp cat pot utiliza o interfata care sa imi aminteasca ce trebuie sa fac. De multe ori se recomanda sa se citeasca man, dar eu ca sa citesc man, trebuie sa citesc fiecare pagina linie cu linie fiindca rezultatul man e super nasol aranjat. Ar fi fost mult mai simplu daca ar fi fost un fisier .chm aranjat ca tree view, in care sa pot sari la partile importante cu legaturi html in loc sa fie nevoie sa citesc zece pagini pentru a descoperi ce cautam. Interfata programelor Linux nici nu este asemanatoare ca in cazul programelor Windows, si din cauza asta trebuie sa le inveti pe fiecare in parte. Nu ca ar fi greu sa inveti o multime de combinatii de taste sau parametrii in linia de comanda, insa daca nu le folosesti foarte frecvent, le uiti, si ia timp sa le tot repeti. In programele Windows Control+S inseamna in general "Save" si am auzit ca si in interfata grafica de Linux e tot cam la fel, insa in programele care ruleaza in linia de comanda nu e asa. Fiecare program are propria interfata facuta parca sa nu semene cu cea a altor programe. Eu nu pot sa iau mouse-ul si sa ma descurc cu el, asa ca trebuie sa fac totul din tastatura, si fiecare parte din ecran trebuie sa fie accesibila cu ajutorul tastaturii. Uite, daca iau de exemplu programul top, ca sa il accesez trebuie sa citesc tot ecranul ca pe o foaie de hartie, de la stanga la dreapta si de sus in jos, fara sa pot naviga in tabelul cu procese ca intr-un tabel din Excel, asa ca daca la un moment dat aud 3.50 nu stiu ce e, si trebuie sa fac multe operatii ca sa pot determina in ce coloana se afla acea cifra ca sa imi dau seama ce inseamna. Daca in Windows vreau sa aflu cat de mare e un fisier sau un grup de fisiere, le selectez in cateva secunde in Windows Explorer, si apas combinatia de taste care imi citeste status bar-ul, in care scrie ce marime au acele fisiere. In Linux pot folosi ls, dar trebuie sa specific numele tuturor fisierelor a caror marime vreau sa o vad (in caz ca nu seamana ca sa folosesc *), iar apoi rezultatul este afisat rapid pe ecran insa este citit impreuna cu multe alte informatii, incat ar putea sa nu inteleg din prima ce marime au acele fisiere, si va trebui sa poata exista o metoda care sa imi citeasca doar marimea, dar toate operatiile astea iau mai mult timp decat in Windows. Eu am lucrat prima data in Linux in 1995 cand vedeam, si nu am nimic impotriva liniei de comanda pentru ce e ea buna, caci unele operatii se fac mult mai usor asa, insa altele nu. Ca sa nu mai zic ca eu trebuie sa procesez si documentele pe care mi le dau colegii, si nu as risca sa apara incompatibilitati intre MS Office si Open Office, dar ce e cel mai important e ca trebuie sa accesez pagini de web care nu sunt accesibile cu lynx sau cu alte browsere text only. Fara sa pot avea acces la paginile de web, nu mi-as mai pastra job-ul. Teddy _______________________________________________ RLUG mailing list [email protected] http://lists.lug.ro/mailman/listinfo/rlug
