Documentar aldine
Iosafat Varbileanu, fondatorul comunitatii ortodoxe romane din Paris Octombrie 2004 Plecand de la un articol publicat de parintele Gh. Calciu in �Buletinul parohial� al Bisericii �Sfanta Cruce� din Alexandria - VA, USA (iulie - august 2003), luandu-i intrebarea "Stiti ca Iosafat Snagoveanu era buzoian de-al tau?", ca o provocare, am purces la studierea arhivelor si a tuturor informatiilor privind tulburatorul parcurs al acestui arhimandrit. Nascut la 22 aprilie 1797, pe Valea Varbilaului, in tinutul Ploiestilor, intr-o familie modesta de tarani liberi, Ion Varbileanu urmeaza cursurile seminarului de la Buzau (episcop Chesarie), pe care le termina in 1829. Mai intai preot in satul sau natal Slanic, el va fi numit, cu sprijinul aceluiasi episcop Chesarie, protopop la Mizil. Holera din 1832 ii rapune sotia si copiii insa consolarea ii va fi data de setea de cunoastere si practica duhovniceasca, prin inscrierea sa la reputatul Colegiu Sf. Sava din Bucuresti. Acolo va studia cu aleasa pasiune limbile greaca, latina si franceza, dar si scriitorii clasici si iluministi francezi, care vor avea o benefica influenta asupra personalitatii sale de mai tarziu. Inzestrat cu calitati deosebite, el va fi numit, de catre Mitropolie, preot la biserica acestui colegiu in anul 1834; in acelasi an si pana in 1842, apreciat de domnitorul Alexandru Ghica, va deveni eclesiarh al Curtii domnesti. Participant activ la Revolutia din 1848 O noua etapa in viata preotului de mir Ion Varbileanu incepe odata cu numirea lui ca egumen al manastirii Snagov, la propunerea facuta de mitropolitul Neofit domnitorului Gheorghe Bibescu. Intrarea in monahism ii va aduce si numele de Iosafat (Ioasaf) Snagoveanul. Izbucnirea revolutiei din 1848 il impiedica sa-si duca la indeplinire planurile de redresare ale acestei manastiri ctitorita de Vlad Tepes. Cuprins la randu-i, ca multi alti intelectuali ai vremii, de marete idealuri de libertate si emancipare, monahul nostru va fi contribuit si intrutotul insusit apelul publicat in �Poporul suveran� (nr. 19 din 16/08/1848), adresat "Fratilor preoti": ... �Oare s-ar putea, pe cand toate natiile lumii intr-o unire se silesc s-aduca pe pamant imparatia lui Dumnezeu cea de 18 veacuri asteptata, noi tocmai aceia care suntem chemati si destinati pentru aceasta misie, s-ar putea, zic, sa stam neutri si nesimtitori ca niste idoli pe care ii pomeneste psalmistul, ce au ochi si nu vad, au urechi si n-aud?�... Oricum, la 11 iunie 1848 el era deja vazut alaturi de alti preoti si bucuresteni in fata palatului domnesc pentru a impune domnitorului programul revolutionar adoptat la Islaz; in aceeasi luna, Iosafat va face parte, alaturi de Cezar Bolliac si Petrache Poenaru, din comisia pentru dezrobirea tiganilor... Inabusirea revolutiei, la 13 septembrie 1848, il va purta pe Iosafat Snagoveanu in arest la manastirea Cotroceni, impreuna cu Balcescu, fratii Golesti, Eliade, Tell... etc. Scapat din mainile turcilor, refugiat la Brasov (acolo va scoate gazeta �Espatriatul�), apoi la Bran-Rucar (ca cioban), ajungand in cele din urma arhimandrit la Tulcea, prin bunavointa mitropolitului Dionisie, inflacaratul nostru revolutionar crestin se va decide sa paraseasca tara, inconjurat de alti revolutionari, cu destinatia Franta, via Constantinopol. Prima capela romana la Paris In capitala luminilor, unde multi tineri romani se aflau la studii, Iosafat Snagoveanu se gandeste la ridicarea unei capele de inchinaciune ortodoxa. In urma apelului lansat pentru donatii, cu fondurile acumulate el va reusi sa inchirieze un apartament in strada Racine nr. 22, din Cartierul Latin al Parisului (astazi, pe acest loc, cu totul schimbat, se afla una din cladirile Facultatii de medicina). Cu incuviintarea autoritatilor franceze, el va incepe slujbele bisericesti in limba romana, adunand in jurul lui tot mai multi enoriasi dornici de pastrarea traditiilor crestinesti. Capela avea ca emblema, pe frontispiciu, un soare, iar deasupra era inscrisa deviza: �Cu frica si cu incredere sa va apropiati�... Tinerii munteni, moldoveni si transilvaneni veneau aici cuceriti atat de duhovnicia, cat si de patriotismul arhimandritului Snagoveanu, caci el dorea, cu aceeasi tarie dovedita in tara, unirea tuturor romanilor. De altfel, una din numeroasele sale chemari spre acest nobil act va fi publicata in �Steaua Dunarii�, din Iasi (nr. 54,4 august 1856): ... "dupa ce am fost silit a ma rataci prin mai multe tari straine, izbutii, in sfarsit, a ridica un altar in capitala cea mai civilizata a lumii... De te voi uita Romanie, uitata sa fie dreptatea mea..."; ... "daca ridicarea acestui altar va contribui la imbunatatirea morala a tinerilor romani de aici, precum si spre onoarea natiei romane, aceasta o las la intelegerea celor cu judecata mai sanatoasa..., implinindu-mi datoria mea de preot". Exemplul Frantei ii este clar la indemana pentru viitorul Romaniei: "Oare pentru ce Franta a fost si va fi totodeauna mai tare si mai puternica decat alte tari? Pentru ca toti francezii de aceeasi opinie, limba si obiceiuri sunt uniti intr-un singur stat... Sfanta Scriptura ne invata si ne porunceste ca sa ne unim si sa avem dragoste intre noi..." Luptator pentru Unirea de la 1859 Ultimul lui indemn se dovedeste a fi unul profetic: "Fiti gata, fratilor, si lucrati cu credinta si cu sarguinta ca ziua mantuirii se apropiara"... Nobila cauza a unirii revine in repetate randuri, cu fiecare ocazie oferita. Asa, de exemplu, revista saptamanala a capelei ortodoxe din Paris, pe care o publica cu sprijinul altor revolutionari romani (Bolliac, Sion, Donici...), avand drept motto �Autonomia Principatelor romanesti si unirea lor�, ii publica cu fidelitate gandurile mobilizatoare: "Ne lipseste unirea, pentru ca unirea aduce taria si puterea si prin urmare inflorirea si inaintarea". Pe de alta parte, dezrobirea tiganilor din Tara Romaneasca (1856) ii prilejuieste, la Paris, un discurs inflacarat care a facut, conform celor semnalate de Vasile Alecsandri, multa senzatie printre toti romanii. Chemarea lui la unire si-a vazut roadele doi ani mai tarziu: dupa liturghia zilei de duminica, 1 februarie 1859, comunitatea romaneasca a asistat la atmosfera de entuziasm patriotic generata de discursul parintelui, dupa rezultatul atat de asteptat al alegerii lui Alexandru Ioan Cuza. Dupa 12 ani de la expatriere, I. Snagoveanu va reveni in tara pentru a fi numit oficial paroh si epitrop al capelei romanesti de la Paris. In 1872, el va trece la cele vesnice; inmormantat in cimitirul Montparnasse, ramasitele lui pamantesti vor fi transferate in 1943 la actuala biserica romaneasca din Paris, intr-o cripta realizata de C. Brancusi. Capela de care este legat numele sau a functionat pana in anul 1882, cand intreaga cladire a fost distrusa in vederea sistematizarii Cartierului Latin. Statul roman s-a vazut nevoit sa cumpere un vechi lacas de inchinaciune dominican, in strada Jean de Beauvais nr. 9, contra sumei de 250.000 de franci; refacut pentru cultul ortodox, acest lacas va fi tarnosit in 1892. Un articol de George PaTurcA ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Make a clean sweep of pop-up ads. Yahoo! Companion Toolbar. Now with Pop-Up Blocker. Get it for free! http://us.click.yahoo.com/L5YrjA/eSIIAA/yQLSAA/RR.olB/TM --------------------------------------------------------------------~-> EuroAtlantic Club: http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/ *** Birou de traduceri autorizate. Oana Gheorghiu - tel/fax: 252.8681 / [EMAIL PROTECTED] Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
