> Si este la fel de firesc ca romanii sa fi aparut direct din coapsa > dacilor pentru ca asa a aratat Nicolaescu si ca Stefan cel Mare sa fie > si 'sfint' pentru ca asa l-a pictat Paunescu. Mai e nevoie de vreo > dovada? Howgh... Nu domnule Lucian Branea!Chiar daca nu va cunosc personal, nu-mi face nici o placere sa va contrazic.Nici nu as dori sa intelegeti astfel ce scriu.Vreau doar sa va ajut cu cateva informatii: Stefan cel mare nu este Sfant pentru ca asa l-a "pictat Paunescu".Este gresita aceasta judecata pe dos si acest mod de a-l privi pe Stefan prin actiunile unui Paunescu atat de contestat.Daca noi nu-l agreeam pe Paunescu si nu suntem de acord cu modul lui de a- si insusi anumite valori ale culturii romanesti si a le transforma in subiecte sforaitoare, asta nu insemna ca subiectele devin MAI PUTIN IMPORTANTE! Sa fim atenti caci Stefan cel Mare si Sfant, asa cum a subliniat si domnul Sebastian Alexandru, nu este produsul lui Paunescu si nici al unora care incearca sa-l minimizeze ABIL si MAI ALES MALITIOS punandu- l acum in gura acestui Paunescu! Stefan cel Mare este Sfant cu acceptiunea Patriarhului Bisericii Ortodoxe de la Constantinopol, care sper sa INTELEGETI ca nu are nimic comun cu fosta "putere" contestata si nici n-a avut vreodata! Deci CONCEPTIA gresita, insinuarile celor care vor sa ia in bascalie pe Stefan cel Mare, sunt total nepotrivite si STANGACE! Va inteleg necunoasterea acestui lucru asa cum inteleg si faptul ca aveti o alta opinie, ca de altfel si alti membrii. Totusi, revin la intrebarea bine pusa de doamna Mariana Hundrea, cati oameni ca Stefan cel Mare au existat in Istoria Romanilor pentru a ne permite sa-l privim atat de critic si sa-i facem PRAF, sa-i desfiintam acum ca pe acest domnitor? Cati dintre ei au construit 44 de biserici si manastiri ca Stefan? In timp ce unii isi permit sa faca bascalie de Stefan cel Mare, ma refer la bascalie nu la alte opinii civilizat argumentate cum faceti impreuna cu alti membri(uneori Codruta Nedelcu), opinii diferite pe care le inteleg, sa vedem cum spre exemplu rusii reusesc sa scrie frumos despre Stefan cel Mare pe site-uri rusesti, sau in alte limbi putem gasi referinte despre Stefan cel Mare si Sfant pe care papa Sixtus IV il numeste "atlet al lui Hristos" asa cum Sergiu Celibidache ne vorbeste despre acelasi domnitor in revista Curierul Romanesc condusa de Patapievici... http://www.icr.ro/curierulromanesc/module=displaystory&story_id=739&ed ition_id=9&format=html http://it.wikipedia.org/wiki/Stefan_Cel_Mare http://www.russomania.com/article.php3?id_article=1429 In concluzie daca Stefan este si a fost atat de bine vazut de altii din afara tarii, de oameni incontestabili de cultura, de ce ar trebui sa-l privim acum GRESIT, unii dintre noi, prin gura unuia atat de contestabil ca Paunescu? Chiar avem nevoie de teribilismul acesta de adolescent pentru a ne pune cenusa in cap, asa cum spune doamna Mariana Hundrea? Sau putem foarte bine sa vedem partea buna a lucrurilor si sa renuntam la acest spirit de fronda, inutil acum, impotriva unei foste puteri atat de contestate... Si pentru ca a venit vorba de Iorga va voi da cateva citate din ISTORIA BISERICII ROMANESTI in care se descriu ctitoriile domnitorului Stefan: "CAP. III.Crearea episcopiei Radautilor. In ultimele saptamani ale lui 1479 si in 1480, pana in Maiu, Stefan facea sa se aseze frumoase lespezi de marmura pe locurile unde odihniau sau erau socotiti ca se odihnesc inaintasii sai, Domni ai Moldovei: Bogdan-cel-Batran (sau cel Vechiu), Latcu, Roman, Stefan-cel-Batran, numiti toti "stramosi" ai sai, precum si Bogdan, fratele si tovarasul de carmuire, putin timp, al lui Alexandru-cel-Bun, care Bogdan e calificat de "mos" al ctitorului celui nou, si, in sfarsit, alt Bogdan, tatal lui Stefan. In "lacasul" de la Radauti, sus in padurile din partea de Miazanoapte a terii, cei doi d'intaiu stapanitori moldovenesti cu Domnia sloboda fata de straini au fost astrucati de sigur in coltul de umbra al unei bisericute de lemn. Fiica lui Latcu, Anastasia, despre care s'a crezut ca ar fi sotia lui Iurg Litvanul, si e mama acelei Anastasia care a fost sotia lui Roman-Voda si mama lui Alexandru-cel-Bun (astfel s'ar lamuri si ingroparea la Radauti numai a vechii dinastii si, apoi, mai ales a neamului lui Roman), se stradui pentru inzestrarea gropnitei domnesti, careia-i inchina satul Cotmanii, din tara noua, de curand adausa la Moldova, a Sepenicului. Inca fiind in viata Anastasia (✵ 26 Mart 1420), Alexandru-cel-Bun va fi cladit biserica de piatra pe locul vechii injghebari de lemn. Din nenorocire, in marea zidire ce se vede astazi, prefacuta, adausa si impodobita, intr'o epoca mai tarzie a arhitecturii moldovenesti, de Alexandru Lapusneanu, nu mai e alta inscriptie decat a lui Alexandru-Voda acesta, care, inadind "pripragul", adeca pridvorul, la 1559, si-a insemnat numele pe piatra de-asupra lui si si-a lasat si portretul, astazi mai mult sau mai putin inteligibil, la locul ctitorilor. O inoire de catre Stefan, in proportii mai modeste, trebuie primita insa ca un lucru sigur. Alexandru-cel-Bun inca, daduse egumenului manastirii de la Radauti drepturi de stapanire, unite cu oarecare privilegii arhieresti, asupra unui numar de sate, si anume cinzeci din Tinutul Sucevei. Cunoastem numele lor, si satele sucevene, ca Lucavatul, Jadova, Storojinetul, Hliboca, Volcinetul, Zamostea, Banila, Calafendestii, Gramestii, Volovatul, Vicovul-de-sus, sant in cea mai mare parte in coltul de tara de curand capatat, in chip de zalog, de la regii Poloniei, stramtorati de bani. Stefan intari dania la 15 Mart 1490, dand insa, - pentru sese sate din partile Sucevei, care fusesera inchinate, "cu veniturile lor toate", "dajdii si pocloane", "vini", adeca judecati, si toate "veniturile bisericesti", de la oamenii de rand, ca si de la preoti, ctitoriei sale de la Putna, - sese alte biserici, "cu sese popi", in starostia Cernautului, si anume doua biserici in Cernauti chiar, doua in Cuciur si doua in Mihalcea. Aceasta ni arata in ce directie se intindea puterea noului Vladica moldovenesc, a carui creare nu ni e cunoscuta din nenorocire prin nicio gramata patriarhala. Stefan intelegea sa pastreze tot pamantul polon ce se afla in mana Moldovenilor si sa-si intinda stapanirea si asupra acelei Pocutii, cu cetatile Colomeii si Sniatynului, pe care, tot pentru un imprumut de bani, o avuse de la vecini Alexandru-cel-Bun si care se pierduse supt urmasii, desbinati intre sine, ai acestuia. Pe atunci unul dintre cele mai sigure mijloace de a consolida o posesiune de teritoriu era a-l lega cu ierarhia bisericeasca a terii catre care fusese alipit. Cu acest gand politic, marele Domn al Moldovei inzestra Moldova cu o noua episcopie, care nu e pomenita niciodata inainte de asezarea episcopului Ioanichie si de impodobirea cu pietre sapate a mormintelor domnesti din aceasta necropola, ale carii drepturi de a cuprinde trupurile Domnilor trecusera supt Alexandru- cel-Bun la manastirea Bistritei, pentru ca pe urma Stefan sa le stramute la Putna sa. Insusi actul de danie pomenit mai sus supune, in adevar, episcopului Ioanichie toate bisericile cernautene, afara de acelea care apucasera a fi daruite Putnei, - intr'un timp cand, deci, nu fiinta inca o episcopie de Radauti, al carii intaiu arhipastor nu e pomenit decat la 25 April 1472. Dania din 1490 mai are insa o insemnatate. Dupa ce Domnul moldovenesc iea o masura care privia, pe langa veniturile unei episcopii, si randuiala bisericeasca, el adauge ca hotararea sa va trebui sa ramaie nestramutata pentru toate timpurile, neputand sa fie schimbata, nu numai, cum se zicea in astfel de imprejurari, de catre urmasii ce ar fi sa aiba, din neamul sau sau de sange strain, dar si "de Mitropoliti", ceia ce nu s'a mai spus niciodata. Cum se vede, Stefan-cel-Mare, ctitor de Scaune episcopale noua, intelegea sa stapaneasca de fapt Biserica terii sale, ceia ce niciun alt Domn nu cutezase a face si niciunul n'a putut face dupa dansul. IV.Manastirea Putnei. Analele Moldovei, redactate de calugari din manastirea Putna, cari legau insemnarile lor de acelea facute mai de mult in Bistrita lui Alexandru-cel-Bun, marturisesc ca zidirea lacasului lor s'a inceput la 4 Iunie, - dupa alte versiuni: 10 sau 20 Iulie � 1466. Se lucra multa vreme la dansa si numai dupa biruinta asupra Tatarilor, la 3 Septembre 1469, se facu sfintirea, fiind de fata intreg clerul moldovenesc. La 1471, Stefan, care obisnuia deci sa petreaca si in casele domnesti de la Putna, dateaza de aici o danie catre Pobrata. Cladirea sfanta a Putnei e astazi foarte mult schimbata, afara de o ultima reparatie care i-a dat un lustru de noutate cel putin jignitor. In veacul al XVIII-lea a dres-o Mitropolitul Iacov, dupa ce in al XVII-lea ea fusese prefacuta adaugindu-i-se acel ciubuc, acel colac impleticit care numai in aceasta epoca impodobeste liniile bisericilor moldovenesti; cele trei mari feresti gotice ornate ale pridvorului ne trimet la epoca lui Petru Rares si a lui Alexandru Lapusneanu, cari vor fi avut si ei de lucru aici, la locul de ingropare al lui Stefan, tatal unuia si bunicul celuilalt. In forma ei de la inceput insa, manastirea trebuie sa se fi infatisat mai mica si mult mai simpla, - fiind si cea dintaiu incercare a lui Stefan, ca ziditor de asemenea lacasuri. Un pridvor ingust, in care se intra, nu prin paretele din fata, ci prin cel din dreapta, strabatut de o usa joasa avand cadru gotic de linii care se taie intre ele in unghiuri drepte la capete, iar la mijloc se apropie unele de altele prin salturi in zigzag, printr'un sir de mici arcuiri. Usa gotica mai mare, cu linii care se incoarda pentru a se atinge sus, intr'o intalnire de ogiva rupta. Tinda a femeilor, umbroasa, in care abia se descopar chipurile de sfinti, zugraviti in colori intunecate, de albastru si vanat mai ales. Un naos mai larg, avand la dreapta si la stanga strane. Un altar incheind crucea pe care o alcatuieste intreaga zidire. Pe afara ferestuici in acelasi stil ca si usa de intrare. Contraforturi, razimatori de piatra cioplita, sprijina zidurile, facute din caramida aparenta, une ori smaltuita verde si galben, care alterneaza cu piatra, sapate de firide ce se intind de obiceiu intr'o singura desfasurare de la temelia de piatra pana supt stresina de sindila ridicata sus si aplecata pentru scurgerea usoara a ploilor dese prin aceste vai de Carpati. Discuri de smalt, cu stema terii, cu zmei incununati, cu ostasi, cu alte chipuri ce nu se pot deslusi, se infig la intalnirea arcelor, la linia de supt coperis, precum si pe turnul unic, suptire, care se ridica pe o dibace potriveala arhitectonica, special moldoveneasca, de- asupra naosului. Un puternic turn de clopotnita, rasarit din mijlocul zidului de imprejmuire, are aceleasi podoabe de piatra sapata si discuri colorate, galbene, brune, albastre, verzi. "Maistori" din Ardeal, Sasi, din scoala celor cari lucrasera biserica lui Ioan Hunyadi la Santimre ori biserica de la Feleac, langa Cluj, in epoca lui Matias Corvinul, dadusera Moldovei aceasta noua podoaba de arta. Putna avu in fruntea ei, de la inceput, un egumen ieromonah, un "popa", caruia i se da de obiceiu titlul de "arhimandrit", - "arhimandriti" se numesc apoi, in 1470, si egumenii de Bistrita si Neamt, - care nu se mai intalneste la noi pana in acesti ani. Arhimandritul Ioasaf, pe urma Paisie cel scurt, Spriridon si Siluan pastoresc astfel asupra calugarilor si preotilor din satele ce sant inchinate manastirii, - luand "dajdea" pentru "prescuri", "lumanari", "graunte", "hartie", ingrijindu-se de buna starea in toate privintile a bisericilor si avand si judecarea pacatelor duhovnicesti, pentru care se lua gloaba. Se poate ca, macar supt Stefan insusi, acest arhimandrit sa nu fi fost supus poruncilor Vladicai, fiind el insusi, ca si egumenul Tismenei oltene, un fel de Vladica. Si mai departe calugarii caligrafi lucrara in manastirea Neamtului, dar odata cu intemeierea Putnei sarcina scrierii letopisetului Domniei si al terii trecu de la Bistrita mai veche la noua manastire domneasca. Astfel, intr-un stil mai larg, ici si colo cu oarecare avant, se puse pe hartie povestea ispravilor lui Stefan intemeietorul. S'ar parea ca Putna a dat Moldovei, in Domnia lui Bogdan-Voda Orbul, cand acuma Stefan se odihnia supt lespezile bisericii sale, un Mitropolit, pe David, care muri la 1-iu April 1509, dar e vorba, cred, de un Vladica strain, poate muntean. V.Alte manastiri si biserici ale lui Stefan-cel-Mare. In partile de sus ale terii, Stefan cladi, la 1488, manastirea Voronetului, pe locul unde fusese umila chilie de lemn a sihastrului Daniil, si apoi, pe la 1471, manastirea de lemn a egumenului Misail. Pe urma, in deosebite sate domnesti ale lui, biserica de la Patrauti, din 1487, aceia de la Santilie in margenea Sucevei, de la Badauti langa Radauti, de la Reuseni, - dreapta, fara turn � pe locul unde fusese ucis tatal sau, Bogdan-Voda, pomenesc biruinti si tragedii pe care le cunoastem. Altele au legaturi cu lupte a caror amintire in scris s'a pierdut. Si biserica Mirautului, unde slujia Mitropolitul Sucevei, a trebuit sa fie refacuta de dansul, potrivindu-se poate intru catva stilul cel nou dupa acela al lui Alexandru-cel-Bun, ctitorul de la inceput. In Moldova noastra de azi, Stefan dadu vechiului targ sasesc de odinioara Baia, unde el castigase marea biruinta supra Ungurilor, in 1467, o biserica mare, mult timp in ruina; la Dorohoiu, targ de popas pentru negustori, a fost inoita de epoca noastra o alta, a Sf. Nicolae; cea de la Popauti, in margenea targului de mai tarziu al Botosanilor, cu fresce mari, de caracter quasi-apusean, are data de Septembre 1496. In resedinta domneasca de langa Bahluiu, la Harlau, se mantui abia la 28 Octombre 1492 biserica Sf. Gheorghe. Iasului, unde veniau negustori multi, inca de la inceputul veacului al XV-lea, ii darui Stefan alta biserica a Sf. Nicolae facatorul de minuni, intre 1491 si 1493, iar boierul sau Ion Tautul o biserica a Uspeniei, care se darama mai tarziu. Biserica domneasca din Vasluiu e din 1490. Cea de la Husi, atunci numai un sat, pe apa Draslavatului, poarta in pisanie data de 1494. In satul Borzestii din Tinutul Bacaului se face un lacas mai simplu, fara strane si fara turn, in 1493-4, iar in targul chiar al Bacaului, odata un centru catolic si o resedinta de episcop, fiul lui Stefan, Alexandru, dureaza biserica inca de la 1491. Piatra din Neamt isi avu o frumoasa ctitorie a lui Stefan numai in 1497-8. La Scanteia, in partile Vasluiului, este inca o biserica ce poarta tot semnele epocei lui Stefan-cel-Mare, a carii inscriptie s'a pierdut insa, ori a fost prinsa cumva in zidarie. Mai sus in acelasi Tinut, avem de la dansul inalta biserica spatioasa a Dobrovatului, cea din urma zidire oranduita de Stefan, - inceputa la 27 April 1503 si ispravita de zidarie in anul mortii ctitorului, dar nu si de zugraveala si inzestrare, care se facura numai de Stefan-cel-Tanar, nepotul de fiu al ziditorului. Ceva mai veche, ca una ce a fost mantuita la 1497, e manastirea Tazlaului, in muntii Bacaului. Pe locul celei mai dureroase infrangeri si jertfei celei mai scumpe "bine-credinciosul si de Hristos iubitorul" Domn facu manastirea de la Razboieni, a carii pisanie, din 1496, cuprinde o intreaga povestire a luptei, a "razboiului" celui greu impotriva "puternicului Mahmet Imparatul turcesc, cu toata puterea sa rasariteana", ajutat de "Basarab Voevod, caruia i se zicea Laiota". Din nenorocire a cazut sau a fost sfaramata piatra de amintire a Bisericanilor din Neamt, manastire despre care o inscriptie foarte tarzie spune ca a fost zidita si ea "de Stefan-Voda sin Bogdan-Voda". Si vechile cladiri ale inaintasilor cari apucasera a zidi si ei din piatra, au fost inoite si facute mai mari. Neamtul lui Petru-Voda nu se mai poate vedea astazi, dar in locul lui avem inaintea ochilor frumoasa si trainica opera de arhitectura pe care Stefan puse sa o sfinteasca la 1497, asezand o piatra amintitoare, in care se cuprinde o neobisnuita rugaciune catre acela care poate "acoperi cu mila sa de acum si pana in veci" si pe cei mai puternici din stapanitorii fara durata ai pamantului, insa nu se spune nicio vorba despre cel d'intaiu ctitor batran, al carui mormant nici n'a fost "impodobit" cu vre-o lespede, ca acela al lui Stefan fiul lui Alexandru-cel-Bun, mort de sabie si adus aici pentru a fi dat pamantului. Bistrita lui Alexandru-Voda se infatiseaza astazi asa cum a inoit-o la 1554 alt Voevod cu acest nume, un nepot al lui Stefan-cel- Mare, evlaviosul tiran al boierimii Lapusneanul, dar o alta prefacere a fost savarsita inca de Stefan insusi, care facu sa se sape in litere cirilice cu ductul gotic piatra de mormant a Doamnei ortodoxe a celui d'intaiu ctitor, Ana, si, neaparat, aceia a domnescului ei sot, - piatra care s'a pierdut insa, fiind inlocuita cu o alta, a Doamnei lui Stefan Lacusta, fara a se atiuge totusi postamentul sapat frumos cu podoabe gotice. Pobrata a fost marita de Petru Rares la 1530, dar piatra, aflatoare atata timp afara, langa zidul din dreapta, a mamei lui Stefancel- Mare, Doamna Oltea, trebuie sa fi fost lucrata prin evlavia recunoscatoare a marelui ei fiu, care e pomenit cel d'intaiu in izvodul de la proscomidie, facut tot de Rares; si inscriptia de pe locul de odihna al unui "Petru fiul lui Stefan- Voevod cel Batran" vine tot de la al doilea ziditor al Pobratei. Moldovita bucovineana, care e, asa cum se vede astazi, o fundatie a lui Rares, a primit si ea chip nou, potrivit cu o vreme mai glorioasa, de la acelasi stralucit ziditor din temelie si inoitor al lacasurilor celor mai vechi; manastirea a si fost darnic inzestrata de Stefan, care prevedea, prin uricul sau de la 1488, ca egumenul si parintii sant datori a-i face slujba de noroc si biruinta, odata pe saptamana, de Luni seara pana Marti dimineata, la liturghie, dandu-se atunci calugarilor, din darnicia domneasca, si cate un pahar de vin, iar, dupa moarte, aceleasi rugaciuni precum si pomenirea la ziua izbavirii, pentru odihna sufletului sau. Si dintre boierii lui Stefan se gasira cativa ca sa mearga pe urmele lui facand biserici in nadejdea iertarii greselilor. In micul lacas, plin de umbra si umezeala, de la Dolhesti pe Siretiu se odihneste sora lui Stefan, Maria, sotia lui Sendrea Portarul de Suceava, moarta la 27 Martie 1486, si, in fata ei, Sendrea insusi, care a zidit bisericuta anume pentru ingroparea mladitei Domnilor moldoveni. Si Tautul (✵ 1501), credincios Logofat al batranetelor lui Stefan, isi facu biserica, la Balinesti din Tinutul Dorohoiului, pe la 1494, cu multi ani inainte de moartea stapanului sau; toti Tautulestii dorm in cuprinsul acestei manastiri a neamului lor." ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Take a look at donorschoose.org, an excellent charitable web site for anyone who cares about public education! http://us.click.yahoo.com/_OLuKD/8WnJAA/cUmLAA/RR.olB/TM --------------------------------------------------------------------~-> EuroAtlantic Club: http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/ *** Birou de traduceri autorizate. Oana Gheorghiu - tel/fax: 252.8681 / [EMAIL PROTECTED] Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
