O viata de exceptie, plina de fapte de exceptie, sfarsita apoteotic, din postura de cel mai iubit si respectat om de pe pamant. Spunea Papa aflat langa Zidul Plangerii in Israel : � Un corp fara suflet, face infinit mai mult rau, decat un corp fara creier ; acest adevar este valabil si in ceea ce priveste popoarele si pastorii bisericilor lor. �.
De zile intregi, mass-media mondiala nu face altceva decat sa reia obsesiv imagini din viata preotului polonez ajuns pastorul tuturor catolicilor din lume. Este pentru prima oara cand CNN, Fox, NBC, Sky News transmit ore si ore intregi imagini in direct din �batrana Europa� ce se reculege la capataiul omului ce, prin moarte, s-a transformat deja in sfant. Acesta a fost Karol Wojtyla! Si-a binecuvantat Polonia natala cu bunatatea si, in acelasi timp, forta aproape inumana a spiritului sau. Intr-una din aceste zile de tristete profunda, intr-un moment in care m-am simtit o
parte a neantului, o intrebare mi-a trecut fulgerator prin cap: �Daca Wojtyla era un preot roman?�. Oare mentalitatea noastra ca popor s-ar fi schimbat cumva? Am fi incetat oare a ne vaieta ca tot dezastrul nostru se trage din cauza faptului ca ne aflam la rascruce de drumuri, cum spuneau istoricii pe care ii citeam si reciteam pana la satietate pe intreaga perioada a scolii? Oare ne-am fi putut elibera de comunism fara baia de sange din decembrie? Oare ar mai fi indraznit securistii tortionari sa manipuleze si badjocoreasca poporul din care fac parte cu atata succes? Oare �Mugurasii� ce-ar fi trebuit sa ne conduca din bezna sclaviei mentale comuniste catre libertatea de spirit atat de dorita s-ar mai fi numit: Barladeanu, Verdet, Brucan si, dupa cum spunea chiar dansul, �ultimul pe lista, Ion Ilieascu� ? Ar mai fi fost oare posibile bestialitatile petrecute la Targul Mures si dezmatul criminal securisto-mineresc din centrul Bucurestiului? Batranul bolsevic ar mai fi putut ramane la
carma tarii, votat de 60% dintre romani, dupa pacificele fraze maraite din balcon catre oamenii cavernelor: �plantati flori in zona Universitatii.�? Florile plantate atunci in fata Teatrului National aveau forma unor copii desfigurati iar pomada folosita pentru vindecarea lor era propriul sange! Am mai fi asistat oare la scenele demne de cele mai groase tuse ale lui El Greco? Va amintiti acele femei cu parul semi-vopsit si dezlanat, ce, aliniate in centrul capitalei, de o parte si de alta a pietei Universitatii, urlau si aclamau atatate de vederea sangelui hoardele lor de cavaleri in negru inarmati cu toporistile de mina cu care, vorba lui Marin Preda, �saracul�, vroiau sa scobeasca sub calota craiana a studentilor tradatori de tara, sa vada ce dracu� au ei acolo in loc de creier? Daca Wojtyla era roman si ortodox oare am mai fi asistat la halucinantele scene de betie si sex desfranat petrecute pe litoral la o mare petrecere, avand pe post de �maitre des ceremonies� tocmai pe
pastorul spiritual al acelui colt de tara romaneasca? Acea serbare pesedista barbara dirijata in noaptea Invierii de patrafirul unuia dintre sefii Bisericii Romane Ortodoxe ar mai fi fost macar concepibila? Celebrul ranjet bolsevic al unui ateu declarat, facandu-si cruce din amvonul celui mai prestigios edificiu ortodox al acestei tari, ar mai fi fost receptionat de putinii credinciosi adevarati ca un veritabil croseu in plina figura?
Desigur, toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat! O singura persoana, indiferent de talia spirituala avuta, nu ar fi putut opri desfraul de ticalosie, revarsarea de nesimtire si hotia perpetua a celor ce, avand binecuvantarea fostei securitati, au violat si violeaza de 50 de ani aceasta tara, pe care chiar Papa a asemuit-o in vizita sa pe plaiurile noastre cu un Rai pamantesc. La inceputul erei bolsevice, pe aceste pamanturi crestine, partidul comunist si-a dat mana cu sefii Sfintei Biserici Ortodoxe Romane, furand si talharind fara rusine lacasurile de cult ale celorlalte religii unanim acceptate. Biserica noastra Ortodoxa (saraca Biserica nevinovata), prin intermediul sefilor sai, nu a scos un cuvant de protest, un cuvant de mangaiere pentru preotii de alte religii, ce erau tarati de barba in plina
noapte din lacasurile lor de cult si asasinati sau, mai rau, badjocoriti pana la deplina moarte intai spirituala si apoi fizica! Aceiasi sefi ai Bisericii Ortodoxe, aflam azi (chiar din gura lor) ca au facut pactul cu diavolul, semand informari detaliate si preiodice catre securitate, in care erau stigmatizati colegii lor de credinta, care nu puteau accepta insa cutremurul spiritual pe care bolsevicii romani rusificati il aduceau cu ei, amenintand astfel chiar temeliile acelei minunate case a Domnului, cum era, si pe atunci, chemata tara noastra. O data cu trecerea timpului, o data cu cimentarea regimului criminal, si clasa noastra bisericeasca s-a adaptat! Va aduceti aminte de bisercile ce erau mutate dintr-un loc intr-altul, calatorind printre blocurile periferice pana cand dispareau cu totul vederii, ascunse de o mare de tomberoane? Va aduceti aminte de scena halucinanta cand, intr-o noapte, Sfanta Biserica �Sfanta Vineri� a disparut de pe fata pamantului? Imi aduc si acum aminte
privirile neincrezatoare, stupefiate si innebunite de durere ale credinciosilor obisnuiti ai acelui lacas, in acea dimineata de cosmar in care o biserica disparuse fara urma! Pareau biete umbre chinezesti ratacind intr-un desert spiritual de neimaginat. Imaginea acelor batrane tinandu-si cu o mana nepotii si cu cealalta mana aprinzand o lumanare pe locul vechii biserci ma va urmari ca un cosmar cumplit pentru toata viata. Si asta nu a fost nici pe departe tot! Stravechi biserici ortodoxe au fost intentionat acoperite cu ape. S-au dezafectat cimitire chiar in capitala pentru a fi transformate in stranduri (celebrul Ciurel). Au disparut sate intregi de la o zi la alta in numele reorganizarii teritoriale metodice. Unde se aflau sefii Bisericii Ortodoxe Romane in acele timpuri teribile? Ati auzit macar de vreun protest cat de firav fata de apocalipsa ce se abatea asupra acestui
popor atat de credincios? Ati auzit de vreun Preafericit care sa se opuna cumva grozaviilor ce se abateau asupra turmei pe care o pastorea ? Va amintiti celebrele telegrame de felicitare trimise iubitilor conducatori de seful Bisericii Ortodoxe Romane? Eu una stiu doar ca am incetat in a mai intra in biserica deoarece toate slujbele se incheiau cu binecuvantarea numelor celor ce schingiuiau credinciosi si maturau de pe fata pamantului biserici si cimitire! Nu incetasem insa, nici un moment, sa cred. Eram sigura ca Divinitatea nu ne poate abandona, nu ma poate abandona! A venit revolutia, am asteptat o schimbare sau macar un pas inapoi din partea celor ce-si uitasera cu totul datoriile avute catre credinciosii acestei tari atat de increzatoare in destinul sau crestin-ortodox. Nu s-a intamplat insa nimic.
Toti, au continuat sa ramana pe vechile lor jilturi. Nici un cuvant de scuze macar! Fusesera doar obligati, pentru a supravietui desigur, Sa-l abandoneze pentru cateva decenii pe Dumnezeu si sa-si desavarseasca, in acest timp, mizerabilul lor pact cu diavolul! Desigur, nu toti! Unii au preferat sa-si urmeze si slujeasca credinta in locuri uitate de lume, in catune si sate cat mai departe de ierarhia bolsevica sau bisericeasca. Altii (Dumnezeu sa-i ierte!) chiar au murit de inima rea. Nici o scuza macar pentru ei? Am zis ca, poate, le este atat de rusine incat durerea prea mare pentru necurateniile facute le-a adus uitarea binecuvantata si ca, de aici, se vor purta ca niste adevarati prelati intr-o lume libera. Alta deziluzie! In �89, disperatii ce fugeau de gloante, la Timisoara si Bucuresti au gasit portile Domnului ferecate de catre cei ce ar fi trebuit sa-L slujeasca pe Dumnezeu! Apoi, cand femeile insarcinate erau zdrobite sub loviturile de bata ale minerilor avand
binecuvantarea sefului statului, Preafericitul si subordonatii sai n-au scos o vorba! Cand semenii lor de alta religie si-au cerut inapoi bisericile furate marsav de catre bolsevici, un cor de indignare s-a auzit din randurile celor ce, de 50 de ani, se lafaiau in lacasuri de cult straine! Apoi, in sfarsit, conducerea Bisercii Ortodoxe Romane in frunte cu Preafericitul Patriarh si-a descoperit telul: construirea unei Catedrale a Neamului chiar mai mare si mai pompoasa decat de acum celebra �Casa a Poporului�! Atat de mare incat sa poata acoperi toate pacatele comise in 50 de ani � nu de catre bietii credinciosi romani, ce si-au traversat propriul desert in Iadul comunist, micile lor greseli fiind de mult iertate � ci de seful spiritual al Ortodoxiei Romane si de camarila sa! Nu l-am avut pe Wojtyla si nici pe un Visinski, Popielusko, Reitziger! Omul ce a schimbat istoria secolului XX, cel ce a stiut sa conduca cu mana ferma barca Sfantului Petru, a putut sa ceara
iertare pentru greselile istorice ale Vaticanului, precum: sclavia, inchizitia, Holocaustul, cruciadele si erorile stiintifice. S-a vorbit si se va vorbi desigur in continuare despre rolul personalitatilor in istorie, despre amprenta pusa de aceste personalitati pe timpurile in care au trait, despre schimbarile aduse de ele tutoror constiintelor ce au avut norocul sau nenorocul de a fi, pentru o perioada de timp, tangentiale trecerii lor prin universul terestru spiritual. Lumea, indiferent de credintele religioase, a stiut sa multumeasca, din tot sufletul, acestui carismatic Pontif, venit in centrul lumii spirituale tocmai din Rasaritul Europei. Din acelasi Rasarit al Europei unde exista o tara crestina care � impotriva disperarii spirituale in care se afla � nu va inceta sa-si caute, cu rabdare si incapatanare in acelasi timp, un Karol Wojtyla ortodox!
Yahoo! Messenger
Show us what our next emoticon should look like. Join the fun.
*** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 -
detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php ***
Yahoo! Groups Links
- To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
