> Problema este ca in loc de orice, se facea pregatire. Cei care se calificau > erau practic degrevati de orice altceva. Normal pana la un punct, asta cred > ca se face in toata lumea. Nu este insa normal, daca se tine cont de > proportiile necesare unui echilibru in invatare. La acest lucru m- am referit > nu demult, cand foloseam termenul "dopare". > Fara indoiala, conteaza mult vointa elevului de a studia, sau de a mai merge > si la discoteca. Restul conteaza si el, in masura in care mediul se > limiteaza doar la a fi propice este in regula. Ceea ce am vazut eu insa, la > nivelul acela mediu (liceu de elita, insa nu apartineam neaparat varfului, > grupei de inalta performanta) semana cu o supraturare a motoarelor, pentru a > obtine performanta. In lipsa unei metode, aceasta "intreprindere" ajunge > exact unde a ajuns perechea de antrenori Bitang si Belu: biciuiesc caii, dar > ei nu mai vor sa traga. S-a terminat. > > Este vorba de un mod de a face sport, ca si un mod de a face carte, la care > unii profesori mai nostalgici inca mai viseaza. Adevarati formatori sunt > inca prea putini, si inca nu sunt luati in seama. Desi ar fi nevoie: ar fi > ideal ca un sportiv sa reuseasca sa-si dozeze, cum spuneai, energia si > timpul alocat diverselor activitati. Dar cine sa-i invete, in tara in care > bataia este inca rupta din rai ?
Cred ca e aceiasi discutie unde se cam bate pasul pe loc...E normal ca elevii care au rezultate deosebite sa fie pregatiti separat.Asta se intampla in toata lumea.Evident pentru a fi olimpic cu rezultate, indiferent daca este la matematica, chimie sau in sport trebuie sa faci sacrificii.De discoteca nu incape discutie...Rezultate fara o disciplina de fier, stie oricine ca nu se pot obtine decat intamplator si fara sansa de mentinere "la varf". Cine a facut sport de performanta ca si cine trecut prin olipiadele scolare sau concursurile studentesti este imposibil sa nu stie ca rezultatele de exceptie se obtin cu munca pe branci, uneori la sange chiar la propriu!NU mai vorbim de viata dura prin care trece un sportiv sa zicem numai pana ajunge sa participe la faza nationala, cum nici macar nu poate manca tot ce si-ar dori, cum multi trec prin regim dur de slabire cu obsesia "cantarului" din ziua etapei judetene/zonale/nationale, etc, sau petrec Sarbatorile la dieta... Despre cum sa-si dozeze/organizeze un sportiv/olimpic energia/viata exista zeci de studii de decenii bune in Romania si exista antrenori/profesori sa ii invete.Evident ca ei nu se gasesc pe toate drumurile.Asa cum exista profesori/antrenori de exceptie exista si uscaturi.Nimic nou sub soare.Ca peste tot exista cel putin 3 categorii: 1.profesori/antrenori care isi fac meseria din pasiune punand suflet in ceea ce fac 2.profesori/antrenori care isi fac meseria pentru bani si aici as spune ca acestia sunt si ei de inteles, dar cu limite 3. profesori/antrenori care au ajuns in meserie accidental, nici ei nu stiu de ce si ce fac si nu simt mai nimic pentru meserie, cel mai probabil au facut o facultate/scoala de antrenori sa ia o diploma pe care sa si-o puna in rama... Eu n-am cunoscut in Romania profesori/antrenori,in adevaratul sens al cuvantului,care sa promoveze bataia.Cei cativa terchea-berchea, impropriu numiti cadre(de bicicleta:)))didactice, instructori de atelier, cum erau la scoala/liceu pe timpul comunistilor, care se ocupau cu prostii din astea cu bataia si incercau sa imparta palme erau repede pusi cu botul pe labe cu simple reclamatii la director/inspectorat!Sigur ca exista papagali din astia si probabil ca au fost si mai sunt inca multi, dar cert este ca ei sunt preponderent din cea de-a 3-a categorie si NU obtin rezultate. Ca dovada ca exista profesori/antrenori care stiu si au stiut sa invete elevii/studentii/sportivii sa isi ordoneze viata, sa isi impuna o disciplina asa incat sa aiba rezultate, sta faptul ca exista sportivi de exceptie care au reusit sa obtina PE MERIT o diploma ca si elevi/studenti de exceptie care au avut rezultate in sport. Imi vine acum in minte un exemplu dintr-un domeniu sportiv semi- ilegal, daca se poate spune asa, pe timpul comunistilor cand cluburile erau organizate clandestin in mare parte in centrele studentesti si antrenamentele se desfasurau afara in parcuri, pe terasele blocurilor, prin subsoluri amatoristic amenajate, in locuri virane, chiar si iarna cu zapada uneori pana la genunchi(ca de ex. prin anii '80 in Regie in spatele Stadionului Sportul)!Majoritatea practicantilor erau pe atunci studenti, unii cu rezultate de exceptie.Se organizau singuri, se intalneau prin tara la diverse concursuri(ex. cantonamnetele de vara de la Olimp organizate de Maestrii Dan Stuparu si Adrian Popescu-Sacele inca din 1980) unde participau pe cont propriu.Ba mai mult mai erau si luati la sectie de tovarasii militieni sa explice cu ce scop se intalnesc, ce urmaresc...revin la exemplul din Regie unde informatorii/colaboratorii militienilor erau de multe ori chiar studenti straini(poate si-l aminteste cineva pe "maestrul" Frederico Tavarez, originar din I-le Capului Verde, care "turna" constant la "tovarasi" si care dupa involutie/revolutie nu stia pe unde sa se ascunda ca apoi sa iasa iarasi la vedere triumfator...). Unii dintre acesti stundeti-sportivi pe atunci au ajuns sa reprezinte alte tari in competitii, sa aiba succese deosebite acolo/aici: http://www.novashotokan.com/index.php?w=sensei.php http://www.aakf.org/docs/AAKF2002results.html Dar baza pregatirii lor au fost acolo in conditiile vitrege din Romania, acolo si-au educat vointa cum altii din occident n-au reusit poate si pentru faptul ca nu au trecut prin acele greutati. Si da ei au fost pregatiti de profesori/antrenori de exceptie care in conditiile precare din Romania au fost si sunt adevarate mine de aur. Pentru a sublinia sacrificiile la care se inscrie un olimpic, as da aici un articol despre fostul campion olimpic de box, Nicolae Linca: Destinul tragic al campionului Am promis, sãptãmâna trecutã, sã vã ofer în aceastã varã mai multe poveºti adevãrate, nu neapãrat ancorate în actualitatea imediatã dar, cu siguranþã, legate de destinul nostru de trãitori pe aceste meleaguri. Vã voi vorbi astãzi despre un om care locuieºte (încã) nu foarte departe de Tîrgu Mureº, la doar 62 de kilometri. Cuvântul "locuieºte" este, din pãcate, oarecum impropriu în acest moment. Cel mai potrivit ar fi, probabil, "vegeteazã", întrucât eroul nostru (un termen cât se poate de potrivit, veþi vedea) este þintuit la pat de o boalã necruþãtoare ºi e þinut în viaþã, practic, datoritã devotamentului cu adevãrat excepþional al soþiei. Mi-am amintit de el în urmã cu o sãptãmânã sau douã, vãzând la televizor un reportaj despre unul din tinerii noºtri boxeri profesioniºti, Lucian Bute, care face ravagii peste ocean ºi care a venit acasã, la Galaþi, pentru câteva zile de vacanþã. El calcã pe urmele unui alt mare campion, Leonard Doroftei, boxând, de altfel, pentru acelaºi club canadian. Leonard Doroftei a devenit campion mondial în boxul profesionist, în urmã cu doi ani ºi jumãtate. Se spunea, la vremea aceea, cã era cel mai valoros trofeu obþinut de un boxer român. (N-aº vrea, însã, sã uitãm prea uºor noaptea aceea de vis ºi încordare când hunedoreanul Mihai Leu câºtiga pentru prima oarã un asemenea titlu. Amintiþi-vã cum flutura ºi el tricolorul pe ringul din Hamburg! ). Am cãutat, în notiþele mele, statistica meciului lui Doroftei. Þin minte cã, atunci, mã fãcuse sã mã înfior: el a lovit în plin de 476 de ori, dar a ºi "încasat" vreo 325 de pumni. M-am întrebat, la vremea respectivã: cum s-o fi simþind, oare, un om lovit de atâtea ori? Ce urme lasã, în timp, aceste lupte? Cum va arãta, la senectute, bãrbatul acesta? Gãsim, probabil, rãspunsul, în destinul unui alt boxer român celebru: Nicolae Linca, primul campion olimpic al boxului românesc. A împlinit 74 de ani în noaptea de Revelion. ªi-a petrecut aniversarea în tãcere, cãci nu mai poate vorbi, þintuit la pat de boala lui Parkinson. Sunt sigur cã doamna Linca i-a fãcut, ca totdeauna, un tort în lumânãrile cãruia, însã, el nu mai are puterea sã sufle ºi pe care, cu devotamentu-i de o viaþã, l-a ajutat sã-l guste, ducându-i-l la gurã bucãþicã cu bucãþicã. De la Melbourne la Feisa: între aceste douã jaloane geografice sunt cuprinºi 46 de ani din viaþa celui care astãzi reprezintã, încã, o adevãratã "legendã vie" a sportului românesc. La Melbourne, în 1956, ºi-a împlinit visul: câºtigarea titlului olimpic. La Feisa, un sãtuc pierdut printre dealurile Jidveiului, locuieºte acum într-o cãsuþã modestã, moºtenire a soþiei. A fãcut totul cu mâinile lui, pe vremea când era încã în putere, de la cele câteva încãperi adãugate construcþiei iniþiale la livada de pe coasta dealului. La 1 ianuarie a împlinit 74 de ani. Suferã de coxartrozã, parkinson, tremurã vizibil, nu mai poate articula cuvintele (noroc cã minunata doamnã Linca îi ghiceºte dorinþele din priviri) ºi nu se mai poate ridica din pat. Cele 306 meciuri susþinute într-o carierã de-a dreptul uluitoare nu puteau sã nu lase urme A început sã boxeze la 14 ani. Pânã în 1958, când s-a retras, a pierdut doar 25 de partide (toatã viaþa a susþinut cã ºi acelea au fost "aranjate" de arbitri). A fost Campion European în 1950, la Varºovia, Campion Mondial în 1951, la Berlin ºi în 1953, la Moscova ºi Campion Olimpic în 1956, la Melbourne. Nu ºtie câte meciuri a câºtigat prin knock-out. Nu le-a þinut niciodatã socoteala. Destinul lui s-a asemãnat, pe alocuri, cu cel al unui alt mare campion, Francisc Vaºtag: amândoi au ajuns sã nu le mai poatã fi gãsiþi adversari pe mãsurã. Se spunea despre el cã are un singur "defect": loveºte prea tare. ªi lovind astfel, s-a accidentat. S-a întâmplat tocmai la Melbourne, când ºi-a fracturat mâna dreaptã în primul meci. Pentru delegaþia românã, accidentul însemna o adevãratã tragedie. Nicolae Linca era deja un simbol în lumea boxului ºi, ca orice simbol, trebuia pus în slujba afirmãrii "tinerei Republici Populare Române". Cu toate acestea, însãºi plecarea sa în Australia stãtuse sub semnul întrebãrii pânã în ultima clipã. Se zvonise cã, odatã ajuns la Antipozi, nu va mai regãsi drumul spre casã. A fost inclus în lot cu doar douã ore înainte de plecarea avionului. Rãmâneau în þarã, drept "garanþie", soþia ºi copilul. Pe aeroport, ºi-a vãzut valiza returnatã de la vamã. În cele din urmã, s-a dovedit însã a fi doar o confuzie. Nu se numãra printre cei trei membri ai delegaþiei întorºi de la scara avionului. Nu-i venea sã creadã cã va boxa la Jocurile Olimpice nici când zbura, deja, deasupra Oceanului. Dupã accidentare, a strâns din dinþi ºi s-a ascuns. La controalele medicale nãduºea de durere, dar spunea cã-i este doar foarte cald. I- a ºtiut secretul numai un medic rus care l-a ajutat administrându-i novocainã înaintea fiecãrui meci: era în joc însuºi prestigiul "blocului socialist". Sã nu uitãm cã aceste lucruri se petreceau în 1956 Dupã unul din meciuri, a trebuit sa-i fie tãiatã mãnuºa. Mâna, care se umflase ca o pâine, poartã ºi astãzi urmele suferinþei de atunci. Osului nu i-a fost lãsat niciodatã timp suficient sã se sudeze corect. Iar omul Linca ºi durerea sa nu contau. Maurul îºi fãcuse datoria Trei meciuri consecutive a boxat doar cu mâna stângã. Le-a câºtigat pe toate, inclusiv finala olimpicã. N-a fost niciodatã nici foarte bogat, nici foarte sãrac. La întoarcerea de la Melbourne a primit un premiu de 15.000 lei, impozabili, titlul de Maestru Emerit al Sportului ºi Ordinul Muncii clasa a-II-a. A ieºit la pensie ca locotenent-colonel de poliþie. A fost activ în poliþie din 1958 când, rãnit în orgoliul sãu de ardelean inflexibil, a pãrãsit lotul naþional, pe care-l antrena de un an. Are o pensie modestã, dar îl mai ajutã prietenii ºi, mai ales, fiul sãu care trãieºte în Statele Unite. A plecat legal, prin cãsãtorie, în 1978. Atunci, soþilor Linca li s-a impus sã pãrãseascã Ministerul de Interne, în cadrul cãruia lucrau amândoi. Nicolae Linca a fost legitimat totdeauna la clubul Dinamo. Cei mai înverºunaþi adversari luptau, bineînþeles, pentru Steaua. Pe atunci, în rivalitatea miliþie-armatã nu se fãcea nici o diferenþã între sport ºi politicã. Nu s-a putut adapta niciodatã acelor jocuri de culise. Într-un meci, l-a fãcut K.O. pe un boxer sovietic ºi, pentru a le da de înþeles arbitrilor cã operaþiunea necesarã imediat nu era numãrãtoarea regulamentarã, ci transportarea acestuia la spital, a fãcut cu mâna, deasupra celui cãzut la podea, semnul crucii. Manole Bodnãraº - conducãtorul delegaþiei - a fost la un pas de infarct. Un astfel de gest era tabu pentru ideologia acelor vremuri. A devenit, în timp, indezirabil. ªi a rãmas cu aceastã etichetã. Nu s- a avut niciodatã bine cu Federaþia de Box. Doar pentru marii sportivi a rãmas un model. Clubul de box de la Alba Iulia îi poartã numele ºi organizeazã, anual, o competiþie dotatã cu "Trofeul Nicolae Linca". În urmã cu câþiva ani, alþi doi mari sportivi, Mihai Leu ºi Francisc Vaºtag, l-au scos din uitare ºi l-au dus la Deva, ca invitat de onoare al primei gale de box profesionist. De altfel, Feri Vaºtag însuºi a replicat odatã unui reporter care-l numise "cel mai mare boxer român al tuturor timpurilor": "Acesta a fost ºi rãmâne, deocamdatã, Nicolae Linca". Nicolae Linca n-a murit. Trãieºte (încã), retras la Feisa, un sãtuc pierdut printre dealurile Jidveiului. ªi de pe patul lui de suferinþã, nu pierde la televizor nici un reportaj despre box http://www.24oremuresene.ro/article.php/Destinul_tragic_al_campionului /7875/ ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Fair play? Video games influencing politics. Click and talk back! http://us.click.yahoo.com/VpgUKB/pzNLAA/cUmLAA/RR.olB/TM --------------------------------------------------------------------~-> *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
