[romania_eu_list] Peter Greenaway într-o "ţară invizibil ă"

BPM Mon, 12 Sep 2005 06:14:33 -0700

Peter Greenaway într-o "ţară invizibilă"

http://www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=85/index.htm

"Eu merg la festival pentru Greenaway!", mărturiseşte un jurnalist, cu ochii cîrpiţi de somn, căci nu dormise o noapte întreagă, pentru a-şi face bine "temele", pe puntea vaporului ce se îndrepta spre Sfîntu Gheorghe. "Presupun că nu voi avea şansa să-i iau un interviu, dar aş vrea măcar să văd cum arată!". Vă spun eu cum arată: destul de british, de sobru şi de ţeapăn într-un costum negru şi fără semne particulare "de regizor", căci altfel l-ar fi recunoscut mai multă lume la ora 1 noaptea, în camping, stînd la o masă, cu o porţie de cartofi prăjiţi în faţă, în timp ce pe ecran se derula filmul său, partea a doua din Valizele lui Tulse Luper. Era linişte, ţînţarii se mai potoliseră, cîţiva cinefili beţi se cărau unii pe alţii spre corturi, o parte dintre spectatorii rămaşi la film aţipiseră, se aşteptau poate la altceva, ceva mai à la Hollywood, mai comestibil, mai digerabil, acum cînd bucătarul camping-ului nu mai serveşte decît un borş sleit - un cap uriaş de peşte, cu ochi stinşi, într-o farfurie şi, în rest, două linguri de zeamă. O revelaţie sau o dezamăgire?

Vizita de două zile a lui Peter Greenaway la festivalul de film "Anonimul" a provocat o uşoară isterie în rîndul celor care se pretind citiţi & culţi (o comparaţie, la un alt nivel: Michael Jackson s-a ales cu o grămadă de fani în România cînd şi-a anunţat primul megaconcert de la noi), însoţită de un val de snobism. "A nu vedea ceva de Greenaway" te situa deja într-o sferă a mediocrităţii şi a lipsei de interes faţă de "adevăratul cinema". Cinefilii de ocazie, artiştii cu eşarfe colorate şi cu bascheţi portocalii, jurnaliştii "pe cultură", muşterii ai Cinematecii în serile cînd la terase plouă, se extaziau, se emoţionau şi se duelau în citate. "Pentru ceea ce vreau eu să fac, pentru cinema-ul pe care-l concep, nu există încă tehnologie" sau "Nu cred că am văzut încă un film adevărat. Cred că am văzut numai 100 de ani de texte ilustrate" sînt două dintre afirmaţiile "maestrului" (aşa e la noi, toţi sînt maeştri!) care au stîrnit furori. O tînără prozatoare, fan declarat Tarantino, deşi "e cam manierist!", şi-a schimbat rapid opţiunile. Verde de invidie cînd a auzit că merg la festival, mi-a cerut "să-i povestesc tot, în detaliu!", apoi m-a rugat, cu un glas şoptit, să-i împrumut The baby of Macon, fiind - chipurile - singurul film a lui Greenaway pe care nu-l văzuse. De altfel, în această perioadă, oamenii care mai aveau cîte un Greenaway rătăcit pe acasă au ajuns la mare preţ.

Despre studenţii la regie, printre care mă număr şi eu, care l-au descoperit pe Greenaway prin anul III de facultate, n-ar fi mare lucru de spus. Doar că, îmbîcsiţi oarecum de neorealismul italian şi încercînd zadarnic să-şi descopere modele printre regizorii autohtoni, au fost într-o seară la Cinematecă şi au văzut Bucătarul, hoţul..., unul dintre cele mai "comerciale" filme ale lui Greenaway. După film nu şi-au permis să-l comenteze pentru că nu ştiau cum. Profesorii lor ar fi considerat un astfel de film şi multe altele de acest gen care nu ajung la noi "un cinema marginal". Au înţeles doar că "se poate face şi aşa", şi-au reamintit că filmul înseamnă mai mult imagine şi mai puţin replică, deşi "reţeta de succes" care se aplică acum la noi se bazează, în primul rînd, pe un script bun, cu dialoguri autentice.

Revenind la festival, jumătate dintre jurnaliştii prezenţi tînjeau după un interviu cu "maestrul" care se pare că nu acordă interviuri. Au alergat să-l vadă cum coboară din elicopter, i-au făcut poze, apoi şi-au notat conştiincios ce a spus la conferinţa de presă. Unul dintre ei care probabil că l-a urmărit pas cu pas, l-a descoperit tîrziu în noapte, în camping, la o masă. Atunci l-am văzut şi eu şi m-am aşezat la aceeaşi masă, fără chef de interviuri, doar de o conversaţie agreabilă. Cum ar trebui, după părerea lui, să facă un film-maker rost de finanţări pentru filmele sale? O întrebare inutilă, căci se ştie că Greenaway a avut, de la bun început, bani şi şi-a permis să facă "ce vrea muşchii lui". Surprinzător, am aflat că un bun start pentru un film-maker ar fi televiziunea, dar discuţia, pe alocuri polemică, a alunecat în altă parte, inevitabil spre istorie, una dintre pasiunile lui Greenaway, apoi tot inevitabil spre România. "Cum ţi se pare România?" este una dintre întrebările pe care i le pui oricărui străin care vine pentru prima oară aici, iar el se simte obligat să spună ce ţară frumoasă avem, cu oameni prietenoşi şi talentaţi şi cu o mîncare tradiţională excepţională. Greenaway însă a fost atras de România pentru că este o ţară care nu există, "o ţară invizibilă". "Nu aveţi nici un fel de identitate!", a fost una dintre replicile lui care a stîrnit uşoare reacţii de revoltă la masa unde mai veniseră cîteva persoane. "N-aveţi scriitori universali, n-aveţi pictori, n-aveţi o cultură universală... nu existaţi pe hartă!", a continuat el (harta reprezintă una dintre "metaforele" lui preferate). Atunci cineva a spus ceva despre Eugen Ionesco, altcineva despre Brâncuşi. L-a recunoscut oarecum pe Brâncuşi, specificînd însă că la Paris, în perioada "de glorie" a lui Brâncuşi, existau cîteva zeci de artişti de aceeaşi valoare, iar românul nostru a profitat oarecum de o conjunctură, s-a lăsat purtat de val. "Şi cum se face că oamenii cu care vă lăudaţi voi s-au făcut remarcaţi în afara graniţelor ţării voastre? De ce n-au făcut nimic aici?". N-a mai îndrăznit nimeni să-i povestească despre Eminescu, pentru că nu era cazul. Greenaway îşi demonstra strălucit teza lipsei noastre de identitate. Din punct de vedere istoric "aţi fost mai tot timpul sub o ocupaţie sau alta", reală, indusă, iluzorie, se poate înţelege mai departe din discurs. Dacă România e într-un asemenea hal, ce să mai spunem de Zimbabwe sau de o altă ţară africană? Zimbabwe i se pare mai interesantă, acolo măcar există o cultură de sorginte africană şi legături ancestrale cu glia, rîul, ramul. După părerea sa, singurele ţări care "există" cu adevărat, din punct de vedere cultural, sînt Franţa şi Anglia, iar sfatul lui ar fi să mergem un pic pe acolo şi vom înţelege mai bine cum stau lucrurile. Crede sincer că noi, cei care stăm la masă cu el şi care vrem, cu orice preţ, "să ne exprimăm într-un fel", "sîntem o generaţie de sacrificiu", iar România va fi o ţară în care poţi să te exprimi abia peste vreo cincizeci de ani. "Dar generaţiile care au trăit în perioada comunistă n-au fost şi ele, la rîndul lor, generaţii de sacrificiu?", întreabă cineva. "Nu. Pentru că s-au complăcut", a spus-o el elegant şi oarecum subtil.

Revenind la filme, scenariştii sînt inutili şi ar trebui să se ducă la Hollywood, n-a văzut filme româneşti care au o problemă din start din cauza limbii în care sînt scrise dialogurile şi nici filmele lui nu le mai revede după ce sînt gata. La masă, apare un tînăr rebel, cu pletuţă, care se înghesuie "să-i prezinte pe cineva". Greenaway nu s-a atins de cartofii lui prăjiţi, a băut doar cîteva guri din paharul cu vin.

Greenaway va pleca a doua zi, tot cu elicopterul cu care venise. Noi ne întoarcem cu vaporul pînă la Tulcea şi de acolo cu trenul. Casa de bilete din gară se deschide fix la ora 12,30, "aşa e la noi, la ţară", spune o tanti. Coada se formează cu o oră înainte, pentru că trenul e o "săgeată albastră", iar locurile sînt limitate. Oamenii aşteaptă potoliţi la coadă, pînă cînd la ghişeu apare cineva, apoi încep să-şi dea ghionturi şi coate. Casiera completează cupoanele pentru "reduceri". Completarea unui astfel de cupon, cu ştampile cu tot, durează minim un sfert de oră. Casiera cască, apasă pe pix la fiecare literă pe care o scrie. Mina pixului curge. La coadă, atmosfera devine conflictuală. "De ce nu v-aţi completat taloanele de acasă?", "Nu vă e ruşine să ne ţineţi aicea, la rînd, atîta timp?", "De ce n-aţi deschis casa mai devreme?". Asta încep să mă întreb şi eu în permanenţă şi fără nici o legătură cu nimic: de ce? Poate totuşi vom prinde trenul...

Adina POPESCU

Yahoo! Messenger NEW - crystal clear PC to PC calling worldwide with voicemail

*** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 -
detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php ***

Dvd region free	All regions dvd player	Conservative politics
Organizational politics	American government and politics

[romania_eu_list] Peter Greenaway într-o "ţară invizibil ă"

Raspunde prin e-mail lui