Imi dau seama ca articolul probabil nu a interesat pe multa lume, dar poate am o predispozitie pentru faramituri obscure. Recunosc ca m-a socat absurditatea ideii de "literatura nociva," in principal pentru ca transforma literatura intr-un vehicol ideologic si propagandistic si o judeca dupa criterii simpliste - gradul de didacticism (iertati- mi calcul) si gradul de adevar sau claritate istorica. E o tampenie fara margini sa condamni o carte pentru ca prezinta un eveniment sau o perioada intr-un mod distorsionat pentru ca ceea ce conteaza nu e daca textul spune adevarul, ci modul in care prezinta istoria. Acest mod, fals sau nu, este o cheie care ne permite sa intelegem tensiunile istorice sau filozofice ale perioadei si sa interpelam motivele pentru care un autor a ales o anumita coloratie ideologica sau politica. Normal ca unii autori au avut idei pe care astazi le consideram gresite sau chiar abominabile, insa caracterul autorului nu reduce valoarea estetica si istorica a unui document; autorul si textul sunt relicve istorice care ne ofera o fereastra in mediul intelectual/social/politic al acelei epoci.
Sa va dau un exemplu: prin anii '80, a facut mare valva descoperirea faptului ca Paul de Man, critic si filozof, a scris in tinerete pentru o fituica nazista. Imediat a inceput o actiune de masa de ponegrire a lui de Man, de respingere a operei lui, de distrugere sistematica (post-mortem) a imaginii unui om care in timpul unei cariere impresionante NU a promovat idei fasciste. Evident, Paul de Man a avut ghinionul de a fi considerat "nociv." Paul de Man a avut si norocul de a fi fost prietenul apropriat al lui Derrida, care a scris un eseu extraordinar de personal (cei care l-au citit pe Derrida stiu ca e rar personal) in apararea lui de Man, in care a instituit "regulile pentru lectura," reguli care cer respectarea diferentelor dintre cititor si text. Ceea ce vreau sa spun e ca nu conteaza daca o carte e morala sau nu, adevarata sau nu, daca a avut pozitiva sau nociva, ci faptul ca a avut o influenta. Scopul nostru este de a analiza influenta, nu de a o judeca. Aici, evident, intervine o diferenta metodologica: in Romania inca se practica "critica" literara, izolata in mare parte de teorie, si mai ales de teoriile istoriografice si de New Historicism. Cata vreme specialistii in literaturi straine s-au adaptat destul de rapid, cei in literatura romana vad ca inca se agata de o metodologie arhaica si neproductiva (ce sa mai vorbim de modul imposibil de exprimare - probabil isi imagineaza ca limba de lemn academica mascheaza lipsa de continut). Noi nu suntem judecatori, ci cercetatori. Trebuie sa intelegem ca trecutul nu poate fi indreptat, ci analizat in toata complexitatea lui, mai ales cand vine vorba de influentele reciproce dintre literatura si istorie. Nu aceasta diferenta metodologica ma ingrijoreaza, insa. Ceea ce ma sperie este faptul ca acesti "critici" (din care doar 3 nu au fost de acord cu ideea de nocivitate) stabilesc un precedent periculos cand condamna anumite texte ca fiind "nocive." Pe de o parte, ma bucur ca vad cultul scriitorilor prabusindu-se, pentru ca nu putem scrie obiectiv daca idolizam. Pe de alta, insa, mi se pare ca deschid drumul pentru un scenariu de genul "Farenheit 451." Cand o sa avem si noi o lista de carti interzise, in stilul Bisericii Catolice? Gabriela Debita Doctorand literatura engleza University of Ottawa ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> Fair play? Video games influencing politics. Click and talk back! http://us.click.yahoo.com/VpgUKB/pzNLAA/cUmLAA/RR.olB/TM --------------------------------------------------------------------~-> *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
