Desi, ma feresc de a ma da exemplu pot afirma ca eu am lasat orasul
pentru a merge intr-un sta uitat de lume in creierii muntilor apuseni, in
judetul Cluj, ca sa fiu profesor si daca nu as fi fost nevoit sa ma intorc in
orasul meu din pricina unor motive serioase as fi ramas acolo. da sunt babe,
ce te urmaresc cum urmaresti un foc in mijlocul padurii, dar sunt elevii care
te invata sa fii om. si spun asta nu pentru ca nu m-as fi considerat om cand
am ajuns acolo dar o intamplare petrecuta in prima zi de acolo mi-a schimbat
optica definitiv.
Ajuns in sat mi-am luat gazda acolo pentru
ca nu puteam face naveta. Gazda a insemnat o bucatarie de vara micuta si
rustica. Trebuia sa imi fac focul cu lemne sa imi car apa de la fantana, dar
ma mult trebuia sa imi aduc singur minumul necesar. Nu am spus asta nimanui,
insa perintii elevilor cunoscand persoana la care mi-am luat gazda stiau
situatia. Si in prima seara petrecuta acolo, m-am trezit cu o gloata de copii
venind cantand pe ulita, fiecare aducand-mi de acsa ba o farfurie, ba un
lighean, ba un sacotei de lemne. Nu am, sa uit ziua aceea. M-a
tranformat.
E drept nu e usor sa renunti la confort si sa
mergi intr-un loc uitat de lume, dar e minunat sa ajungi in locul unde incepe
umanitatea.
Cu ganduri de prietenie,
Valentin DIMON
ARIN
Al. Cinematografului 2, bl. H3, sc. 2,
ap. 27
810271 Braila, tel. 0740.026091
