O reforma ratata (CATALIN AVRAMESCU)
La ora cand scriu aceste randuri, rezultatul grevei
din invatamant este incert. Ce e cert insa este ca si
de data aceasta adevaratele nevoi ale invatamantului
au fost ignorate. Atat de grevisti, cat si de guvern.
Realitatea este ca bugetul mic nu este principala
problema cu care se confrunta educatia. Admit ca ar fi
bine ca guvernul sa acorde educatiei macar o fractiune
din generozitatea cu care ii trateaza pe mineri sau pe
militieni. Dar daca se vor acorda cele 5 sau chiar 6
procente din PIB, situatia nu se va schimba
fundamental.
Invatamantul romanesc va ramane aceeasi fabrica de
rebuturi
culturale care este acum. Principala problema a
educatiei, in aceasta tara, este chiar rostul ei. Prin
anii 1990 guvernantii au luat decizia ca invatamantul
superior sa devina un invatamant de masa. Au facut-o
din ratiuni meschine, ca un gen de mita pentru un
electorat dezorientat axiologic. Consecintele acestei
politici au fost devastatoare.
Primul nivel afectat a fost liceul. Inainte de
bagatelizarea
educatiei universitare, liceul era locul unde
majoritatea deprindea calificarea necesara in viata.
Oricare vor fi fost pacatele liceului de dinainte de
1989, cel putin din acest punct de vedere lucrurile
erau clare: aceasta era institutia responsabila pentru
pozitia pe scara ocupatiilor a celor mai multi din
semenii nostri. Asta insemna ca liceul avea o
respectabilitate a sa, o misiune sociala pe care o
percepeau atat dascalii, cat si elevii. Iar faptul ca
doar o
minoritate a elevilor ajungeau si la facultate a facut
ca nivelul educatiei din liceu sa fie capital. Un
liceu slab era ca un pasaport catre nicaieri pentru
cei ce doreau sa ajunga la o facultate de elita.
Aceasta presiune a incurajat, paradoxal, un gen de
competitie intre scoli si intre profesori, chiar si in
interiorul unui sistem politic care isi propunea
abolirea concurentei. Toate acestea s-au schimbat
odata cu introducerea sistemului invatamantului
superior de masa. In loc sa fie benefica pentru
societate, expansiunea "universitatilor" a produs o
alunecare de teren culturala, care a lovit in plin
liceul. Acesta a fost privat de ratiunea sa de a fi.
Reforma universitatilor era, asadar, chiar conditia de
posibilitate a unei reforme reale a liceului. Din
pacate, nici sindicalistii si nici guvernul nu au
suflat o vorba despre asta. Tot ce au dorit partile a
fost impartirea frateasca a prazii bugetului de stat.
"Gaurile negre" ale invatamantului romanesc In
realitate, bugetul educatiei universitare e suficient.
Conditia
esentiala este sa se inceteze sa se arunce banii pe
universitati
obscure, care nu produc nimic decat sinecuri pentru
protipendada
locala. Avem universitati de stat in aproape toate
locurile unde
opreste trenul. Avem "doctori" facuti peste noapte in
birourile
primarului. De aici trebuia sa se inceapa, de la
consolidarea
facultatilor viabile. De la inchiderea "gaurilor
negre" ale
invatamantului romanesc.
Ceea ce face guvernul acum este sa subventioneze
incompetenta
universitara. Exact ce a facut in economie, cand timp
de peste un deceniu contribuabilii au trebuit sa
achite nota de plata a
intreprinderilor falimentare. Dar acum situatia e mult
mai grava. La RAFO Onesti noi am pierdut doar bani. In
institutiile pseudo-invatamantului romanesc, ne
pierdem si respectul de sine.
Greva din invatamant a expus reteaua de complicitati
din sistem.
Guvernul, in frunte cu actualul prim-ministru, nu a
facut altceva
decat sa repete ca nu sunt bani. Nu a avansat nici o
idee clara
despre reforma educatiei si a aratat ca nu intelege
nimic cu privire la situatia lamentabila in care au
ajuns dascalii. Nu a dat nici un semn ca ii pasa ca un
profesor castiga de trei ori mai putin decat un
ceferist. Nu a dorit in nici un fel sa priceapa ca e
ceva profund in neregula cu scara valorilor din
aceasta tara, unde fotbalistii sunt tratati de
autoritati cu infinit mai multa intelegere decat
invatatorii. Actualul prim-ministru, de meserie
comersant de automobile, a aparut la televiziune si
s-a ratoit la sindicatele din invatamant, pretinzand
ca le-a facut "cea mai buna oferta", in ceea
ce el pare sa considere ca este un fel de poker
national cu soarta generatiilor viitoare. Cat despre
noul ministru al invatamantului, omul e inocent. Pe
tot parcursul crizei, el nu a avut nici o interventie
de substanta si nici nu a dat impresia ca intelege ce
se petrece. Pe de alta parte, nici sindicatele nu au
iesit mai bine.
Vazandu-i pe liderii lor, am priceput de ce sunt
facultati, cum este aceea unde predau, in care nu
exista nici macar un membru de sindicat. Oameni
obraznici, impleticiti la vorba, sunt cei care pretind
ca vorbesc in numele profesorilor. Nu, multumesc.
E din ce in ce mai evident ca liderii majoritatii
sindicatelor din Romania incep sa aduca din ce in ce
mai mult cu gangsterii sindicali din filmele despre
America anilor Marii Depresii. Indivizi brutali,
imbracati in costume cu doua randuri de nasturi, cu
"badigarzi" si cu Bentley la scara, pretind ca vorbesc
in numele celor care muncesc pentru un salariu. Unii
din acesti baroni sindicali sunt membri in partidul
domnului Iliescu, cel care a patronat formarea acestui
sistem al coruptiei remunerate de la buget.
S-a tot vorbit despre "proiectele" care vor fi
finantate din
generosul procent in plus pe care invatamantul ar urma
sa il
primeasca. Dar ce sunt aceste "proiecte"? E vorba de
acelasi gen de planuri megalitice, cinstite cu bani
grei, care vor imbogati
clientela politicienilor, fara sa ofere nimic bun
pentru educatie.
De altfel, va rog sa observati ca actualii guvernanti
nu au fost in stare nici macar sa scape de
"proiectele" predecesorilor.
Programul "Cornul si laptele", mita electorala a
domnului Nastase, care a declansat imense scandaluri
la nivel local, se desfasoara bine-mersi. Asa-zisele
sali de sport, oribile cutii de carton prin care
ploua, sunt tot acolo, una din ele chiar langa
mormantul lui Lucian Blaga, ca sa vada si marele poet
cum tinerele generatii se faulteaza reciproc. Ce
"proiecte" ar mai fi acum pe masa guvernantilor? Din
cate se pare, unul care aspira la transformarea
scolilor in internet-café-uri. La prima vedere,
dotarea scolilor cu calculatoare pare o idee buna. Eu
as fi preferat insa repararea canalizarii, pentru ca
multe toalete sunt impracticabile, si sporirea
securitatii, pentru ca o plimbare prin zonele multor
scoli a devenit mai periculoasa decat un concediu la
Beirut. Cat despre calculatoare, as vrea sa vad si eu
cea mai mica dovada a faptului ca a petrece mai mult
timp in fata ecranului, la copiii si tinerii de
astazi, duce la sporirea performantelor la limba
romana, la biologie sau la matematica. Pentru ca, din
cate vedem cu totii, se intampla
exact contrariul.
Tacerea autoritatilor locale
Unul din aspectele tragi-comice ale crizei din
educatie este tacerea autoritatilor locale. Timid, in
ultimii ani s-a efectuat un transfer de resurse si de
competenta administrativa din ograda autoritatilor
centrale in aceea a autoritatilor locale. Prin urmare,
acestea din urma ar fi putut si ar fi trebuit sa faca
ceva in materie de invatamant. Or, doar guvernul s-a
dovedit acum parte activa la negocieri. Autoritatile
locale au stralucit prin absenta. Normal, ele au
treburi mai bune de facut. In timp ce dascalii erau in
strada si protestau, actualul primar general al
Capitalei era in sala de conferinte a unui hotel de
lux, unde i se aratau machete de blocuri cu
apartamente de super-lux. Sper ca icrele negre au fost
bune, domnule primar! Sa va fie de bine!
E limpede ca tentativa de a responsabiliza
autoritatile locale, de a le da un rol in
administrarea educatiei, a esuat. Aici e o mare
problema a acestei tari, care nu se limiteaza de fapt
la domeniul educatiei, si care priveste chiar viitorul
democratiei noastre, atata cata e. Autoritatile
locale, in teorie mai aproape de interesele
cetateanului, s-au dovedit in realitate a fi format
cea mai nerusinata specie de politician. Nici
ministrii sau parlamentarii ultimelor stapaniri nu au
ajuns la nivelul de iresponsabilitate si de opulenta
pe care il exhiba baronii locali. Pe asemenea indivizi
ne bazam noi sa tina seama de soarta invatamantului?
Si acum, ce-i de facut? Inainte de orice, ar trebui sa
constatam
esecul reformei in educatie. Un esec care a fost facut
posibil de coruptia, cinismul si complicitatea
politicienilor si
responsabililor din "invatamant". Si ar mai trebui sa
mai renuntam sa mai credem ca dupa cateva faramituri
fiscale in plus se va schimba ceva in educatie. Ceea
ce trebuie sa facem, in primul rand, e sa luam in
serios invatamantul. Dar exact asta guvernarea nu
face. Pentru a transmite in pierdere meciurile din
Divizia A, unde in ultima vreme tinerii vad mai
degraba scandaluri si sloganuri rasiste, televiziunea
publica arunca cateva milioane de dolari pe an.
Emisiunile educationale se filmeaza cu un buget
exprimat in maruntis si sunt programate la ore cand
doar astronomii nu au plecat la culcare. Asta ne arata
cate parale dau autoritatile noastre pe invatamant.
Cand vom inceta sa ii mai vedem pe ministrii
Guvernului Romaniei spargand seminte prin tribunele
stadioanelor si o sa ii vedem si prin scoli sau
facultati, poate va incepe o reforma reala si in tara
noastra. Pana atunci, vom avea doar surprize-surprize.
Democratie este mecanismul ce regleaza sa nu fim condusi mai bine decat
meritam. G.B.Shaw
__________________________________
Yahoo! Mail - PC Magazine Editors' Choice 2005
http://mail.yahoo.com
------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~-->
Get fast access to your favorite Yahoo! Groups. Make Yahoo! your home page
http://us.click.yahoo.com/dpRU5A/wUILAA/yQLSAA/RR.olB/TM
--------------------------------------------------------------------~->
*** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 -
detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php ***
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
