"O tara care isi onoreaza pasalele, sfintii si politistii, dar care refuza sa-si onoreze scriitorii
In februarie trecut, intr-un interviu publicat intr-un ziar elvetian, am spus ca un milion de armeni si treizeci de mii de kurzi au fost ucisi in Turcia; am continuat prin a ma plinge ca o discutie pe aceasta tema era tabu in tara mea. Ma refeream la soarta armenilor otomani din 1915... E un fapt bine cunoscut printre istoricii seriosi din intreaga lume ca un numar foarte mare de armeni otomani au fost deportati, acuzati de a se fi ridicat impotriva Imperiului Otoman in timpul Primului Razboi Mondial si macelariti pe drum. Purtatorii de cuvint ai Turciei, dintre care cei mai multi sint diplomati, continua sa sustina ca numarul victimelor e mult mai mic, ca macelul nu poate fi considerat genocid, pentru ca nu a fost sistematic, si ca in timpul razboiului armenii au ucis, la rindul lor, multi musulmani. In septembrie, trei dintre cele mai respectate universitati din Istanbul si-au unit fortele pentru a sustine prima conferinta de nivel academic a unor invatati turci, deschisa opiniilor netolerate de politica oficiala a Turciei, desi statul a incercat de doua ori sa anuleze conferinta. Chiar si asa, este important sa spunem ca doar cu putin timp inainte, oricine ar fi indraznit sa dea glas unor astfel de opinii se putea astepta la persecutii si incarcerare. Daca statul este pregatit sa mearga pina acolo incit sa refuze poporului turc dreptul de a cunoaste ce s-a intimplat cu armenii otomani in 1915, atunci un astfel de subiect devine tabu. Cred ca ceea ce pateaza âonoareaâ unei tari nu este o discutie despre petele negre din istoria sa, ci imposibilitatea de a purta o astfel de discutie... Dar si pentru ca eu cred ca in Turcia zilelor noastre interdictia de a discuta despre armenii otomani este o interdictie a libertatii de expresie, iar cele doua teme sint inextricabil legate, o tara care se agata cu fanatism de vechiul obicei de a-si arunca scriitorii in inchisoare nu poate spera sa adere la Uniunea Europeana, ascultindu-i pe europenii conservatori care nu doresc ca Turcia sa intre vreodata in Europa, tinjeam sa explic de ce, daca vom reusi totusi sa aderam intr-o buna zi la Uniunea Europeana, si Turcia si Europa ar avea de cistigat. Dar cel mai greu lucru a fost sa explic de ce o tara care a fost invitata in mod oficial sa intre in Uniunea Europeana si-ar dori sa intemniteze un autor ale carui carti sint foarte cunoscute in Europa, si de ce s-a simtit datoare sa joace aceasta piesa (cum ar fi spus Conrad) âsub ochi occidentaliâ. Acesta nu e un paradox ce ar putea fi explicat ca simpla ignoranta, gelozie sau intoleranta: si nici macar nu este singurul paradox. Ce sa inteleg de la o tara care, pe de o parte, insista ca turcii, spre deosebire de vecinii lor occidentali, sint un popor plin de compasiune, incapabil de genocid, dar in care exista, pe de alta parte, grupuri politice nationaliste care arunca la adresa mea o ploaie de amenintari cu moartea? Care sa fie logica unui stat care se plinge ca are pretutindeni inamici care raspindesc zvonuri false si, in acelasi timp, continua sa acuze si sa trimita la inchisoare un scriitor dupa altul, propagind astfel in toata lumea imaginea âturcului teribilâ? Cind ma gindesc la profesorul care, la cererea statului de a-si spune opinia in legatura cu minoritatile din Turcia, a dat publicitatii o analiza ce nu a fost pe placul acestora si a fost, din acest motiv, trimis in judecata pentru a fi acuzat si trimis dupa gratii, imi imaginez ca Flaubert si Nerval, cei doi nasi ai orientalismului, le-ar numi bizarreries â si nu s-ar insela. Acestea fiind spuse, drama care se desfasoara sub ochii nostri nu este, cred, o drama grotesca si de neinteles specifica Turciei; este, mai curind, expresia unui fenomen global nou, de care abia incepem sa fim constienti si pe care trebuie sa incepem sa-l analizam. In ultimii ani am fost martorii unei cresteri economice uimitoare a Indiei si Chinei, si am asistat, in ambele tari, la o expansiune rapida a clasei de mijloc. (Desi nu cred ca-i vom intelege cu adevarat pe cei care au trecut prin aceste transformari pina cind nu vom vedea vietile lor private reflectate in romane.) Oricum ati numi aceste noi elite â burghezia non-occidentala sau birocratia imbogatita â, ele, asemenea elitelor de inspiratie occidentala din propria mea tara, s-au simtit obligate sa urmeze doua linii de actiune separate si aparent incompatibile, pentru a-si legitima nou-dobindita putere si avere. In primul rind ele trebuie sa-si justifice rapida si scandaloasa ascensiune asumindu-si idiomul si atitudinile occidentale; dupa ce au observat cererea pentru astfel de cunostinte, isi aroga misiunea de a le da lectii concetatenilor lor... Cind poporul ii cearta pentru ca ignora traditia, ei raspund afisind un nationalism virulent si intolerant... Grotestile dispute politice â pe care un observator din afara le-ar putea numi, asemeni lui Flaubert, bizarreries â ar putea fi, pur si simplu, confruntarile dintre aceste programe politice si economice si aspiratiile culturale pe care ele le genereaza. Naipaul a fost cel care a descris pentru prima oara infractionalitatea nemiloasa, criminala a noilor elite conducatoare, ne-occidentale, din era post-coloniala. In mai anul trecut, cind m-am intilnit cu marele scriitor japonez Kenzaburo Oe in Coreea, am aflat ca si el a fost atacat de nationalistii extremisti dupa ce a afirmat ca atrocitatile comise de soldatii tarii sale in timpul invaziilor din Coreea si China ar trebui discutate la Tokio, in mod deschis. Intoleranta manifestata de statul rus fata de ceceni, atacurile la adresa libertatii de expresie formulate de nationalistii hindu in India si discreta purificare etnica a uigurilor din China â toate sint nutrite de aceleasi contradictii. Pe de o parte, goana de a adera la economia globala; pe de alta parte, nationalismul furios care vede in democratia autentica si in libertatea de gindire inventii occidentale... In timp ce Turcia bate la usa Europei, prietenii sai din Vest nu obosesc sa ne aduca aminte ca, desi aducerea economiei la standarde europene este esentiala, nu putem spera sa intram in UE daca nu avem un guvern cu adevarat democratic, care sa respecte drepturile omului. In vreme ce romancierii de miine se pregatesc sa relateze vietile private ale acestor noi elite, ei se asteapta, cu siguranta, ca Occidentul sa critice limitarile pe care statele lor le impun libertatii de expresie. Dar oamenii ca mine s-ar putea dovedi naivi sperind intr-un dialog autentic cu Occidentul, cita vreme minciunile despre razboiul din Irak si zvonurile despre zborurile si inchisorile secrete ale CIA i-au afectat profund credibilitatea." âObservator Culturalâ 22 dec 2005 http://www.flickr.com/photos/as/sets/1619617/ http://olgaarminii.blogspot.com/ __________________________________ Yahoo! for Good - Make a difference this year. http://brand.yahoo.com/cybergivingweek2005/ ------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> AIDS in India: A "lurking bomb." Click and help stop AIDS now. http://us.click.yahoo.com/X6CDDD/lzNLAA/cUmLAA/RR.olB/TM --------------------------------------------------------------------~-> *** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
