"O tara care isi onoreaza pasalele, sfintii si
politistii, dar care refuza sa-si onoreze scriitorii

In februarie trecut, intr-un interviu publicat intr-un
ziar elvetian, am spus ca un milion de armeni si
treizeci de mii de kurzi au fost ucisi in Turcia; am
continuat prin a ma plinge ca o discutie pe aceasta
tema era tabu in tara mea. Ma refeream la soarta
armenilor otomani din 1915... E un fapt bine cunoscut
printre istoricii seriosi din intreaga lume ca un
numar foarte mare de armeni otomani au fost deportati,
acuzati de a se fi ridicat impotriva Imperiului Otoman
in timpul Primului Razboi Mondial si macelariti pe
drum.

Purtatorii de cuvint ai Turciei, dintre care cei mai
multi sint diplomati, continua sa sustina ca numarul
victimelor e mult mai mic, ca macelul nu poate fi
considerat genocid, pentru ca nu a fost sistematic, si
ca in timpul razboiului armenii au ucis, la rindul
lor, multi musulmani. In septembrie, trei dintre cele
mai respectate universitati din Istanbul si-au unit
fortele pentru a sustine prima conferinta de nivel
academic a unor invatati turci, deschisa opiniilor
netolerate de politica oficiala a Turciei, desi statul
a incercat de doua ori sa anuleze conferinta. Chiar si
asa, este important sa spunem ca doar cu putin timp
inainte, oricine ar fi indraznit sa dea glas unor
astfel de opinii se putea astepta la persecutii si
incarcerare.

Daca statul este pregatit sa mearga pina acolo incit
sa refuze poporului turc dreptul de a cunoaste ce s-a
intimplat cu armenii otomani in 1915, atunci un astfel
de subiect devine tabu.

Cred ca ceea ce pateaza „onoarea“ unei tari nu
este o discutie despre petele negre din istoria sa, ci
imposibilitatea de a purta o astfel de discutie... Dar
si pentru ca eu cred ca in Turcia zilelor noastre
interdictia de a discuta despre armenii otomani este o
interdictie a libertatii de expresie, iar cele doua
teme sint inextricabil legate, o tara care se agata cu
fanatism de vechiul obicei de a-si arunca scriitorii
in inchisoare nu poate spera sa adere la Uniunea
Europeana, ascultindu-i pe europenii conservatori care
nu doresc ca Turcia sa intre vreodata in Europa,
tinjeam sa explic de ce, daca vom reusi totusi sa
aderam intr-o buna zi la Uniunea Europeana, si Turcia
si Europa ar avea de cistigat.

Dar cel mai greu lucru a fost sa explic de ce o tara
care a fost invitata in mod oficial sa intre in
Uniunea Europeana si-ar dori sa intemniteze un autor
ale carui carti sint foarte cunoscute in Europa, si de
ce s-a simtit datoare sa joace aceasta piesa (cum ar
fi spus Conrad) „sub ochi occidentali“. Acesta nu
e un paradox ce ar putea fi explicat ca simpla
ignoranta, gelozie sau intoleranta: si nici macar nu
este singurul paradox.
 
Ce sa inteleg de la o tara care, pe de o parte,
insista ca turcii, spre deosebire de vecinii lor
occidentali, sint un popor plin de compasiune,
incapabil de genocid, dar in care exista, pe de alta
parte, grupuri politice nationaliste care arunca la
adresa mea o ploaie de amenintari cu moartea? 
Care sa fie logica unui stat care se plinge ca are
pretutindeni inamici care raspindesc zvonuri false si,
in acelasi timp, continua sa acuze si sa trimita la
inchisoare un scriitor dupa altul, propagind astfel in
toata lumea imaginea „turcului teribil“? 

Cind ma gindesc la profesorul care, la cererea
statului de a-si spune opinia in legatura cu
minoritatile din Turcia, a dat publicitatii o analiza
ce nu a fost pe placul acestora si a fost, din acest
motiv, trimis in judecata pentru a fi acuzat si trimis
dupa gratii, imi imaginez ca Flaubert si Nerval, cei
doi nasi ai orientalismului, le-ar numi bizarreries
– si nu s-ar insela.
Acestea fiind spuse, drama care se desfasoara sub
ochii nostri nu este, cred, o drama grotesca si de
neinteles specifica Turciei; este, mai curind,
expresia unui fenomen global nou, de care abia incepem
sa fim constienti si pe care trebuie sa incepem sa-l
analizam. 

In ultimii ani am fost martorii unei cresteri
economice uimitoare a Indiei si Chinei, si am asistat,
in ambele tari, la o expansiune rapida a clasei de
mijloc. (Desi nu cred ca-i vom intelege cu adevarat pe
cei care au trecut prin aceste transformari pina cind
nu vom vedea vietile lor private reflectate in
romane.) Oricum ati numi aceste noi elite –
burghezia non-occidentala sau birocratia imbogatita
–, ele, asemenea elitelor de inspiratie occidentala
din propria mea tara, s-au simtit obligate sa urmeze
doua linii de actiune separate si aparent
incompatibile, pentru a-si legitima nou-dobindita
putere si avere. In primul rind ele trebuie sa-si
justifice rapida si scandaloasa ascensiune asumindu-si
idiomul si atitudinile occidentale; dupa ce au
observat cererea pentru astfel de cunostinte, isi
aroga misiunea de a le da lectii concetatenilor lor...
Cind poporul ii cearta pentru ca ignora traditia, ei
raspund afisind un nationalism virulent si
intolerant... Grotestile dispute politice – pe care
un observator din afara le-ar putea numi, asemeni lui
Flaubert, bizarreries – ar putea fi, pur si simplu,
confruntarile dintre aceste programe politice si
economice si aspiratiile culturale pe care ele le
genereaza.

Naipaul a fost cel care a descris pentru prima oara
infractionalitatea nemiloasa, criminala a noilor elite
conducatoare, ne-occidentale, din era post-coloniala.
In mai anul trecut, cind m-am intilnit cu marele
scriitor japonez Kenzaburo Oe in Coreea, am aflat ca
si el a fost atacat de nationalistii extremisti dupa
ce a afirmat ca atrocitatile comise de soldatii tarii
sale in timpul invaziilor din Coreea si China ar
trebui discutate la Tokio, in mod deschis. Intoleranta
manifestata de statul rus fata de ceceni, atacurile la
adresa libertatii de expresie formulate de
nationalistii hindu in India si discreta purificare
etnica a uigurilor din China – toate sint nutrite de
aceleasi contradictii. Pe de o parte, goana de a adera
la economia globala; pe de alta parte, nationalismul
furios care vede in democratia autentica si in
libertatea de gindire inventii occidentale...

In timp ce Turcia bate la usa Europei, prietenii sai
din Vest nu obosesc sa ne aduca aminte ca, desi
aducerea economiei la standarde europene este
esentiala, nu putem spera sa intram in UE daca nu avem
un guvern cu adevarat democratic, care sa respecte
drepturile omului. In vreme ce romancierii de miine se
pregatesc sa relateze vietile private ale acestor noi
elite, ei se asteapta, cu siguranta, ca Occidentul sa
critice limitarile pe care statele lor le impun
libertatii de expresie. 

Dar oamenii ca mine s-ar putea dovedi naivi sperind
intr-un dialog autentic cu Occidentul, cita vreme
minciunile despre razboiul din Irak si zvonurile
despre zborurile si inchisorile secrete ale CIA i-au
afectat profund credibilitatea."

“Observator Cultural”   22 dec 2005


http://www.flickr.com/photos/as/sets/1619617/
http://olgaarminii.blogspot.com/


        
                
__________________________________ 
Yahoo! for Good - Make a difference this year. 
http://brand.yahoo.com/cybergivingweek2005/




------------------------ Yahoo! Groups Sponsor --------------------~--> 
AIDS in India: A "lurking bomb." Click and help stop AIDS now.
http://us.click.yahoo.com/X6CDDD/lzNLAA/cUmLAA/RR.olB/TM
--------------------------------------------------------------------~-> 

*** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 -
detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php ***

 



 
Yahoo! Groups Links

<*> To visit your group on the web, go to:
    http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/

<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
    [EMAIL PROTECTED]

<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
    http://docs.yahoo.com/info/terms/
 



Raspunde prin e-mail lui