AM
PRIMIT ASA CEVA DE LA FOSTII MEI STUDENTI…
CE
PARERE AVETI?
Nicolae
DRAGULANESCU
Auditor al calitatii
Secretar general - Fundatia Romana pentru Promovarea Calitatii
(www.frpc.ro
<http://www.frpc.ro/>)
O
poveste
deocamdata fara nume
A fost odata un taran sarac si
cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau
ucrainian, importante fiind - in acest caz - saracia si cinstea. De altfel, in
variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).
In
satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari
si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe
care ar fi chemat-o Uniunea Europeana.
Si zvonul nu era numai zvon, caci
vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile
acesteia. Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la
poarta palatului si i s-a deschis.
Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa
sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de
mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul:
"Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa,
pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut,
aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de
incaltari.
Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer".
Doamna
Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea
pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de
drum. Apoi a glasuit: "Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot
oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana - Armani. Tine de frig, de
ploaie."
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut
calea-ntoarsa spunandu-si: "Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea
nimic".
A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul
de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe
lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi: "Sunt descult. O pereche
de incaltari mi-ar prinde tare bine". Doamna l-a privit cu intelegere si
caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma.
"Daca-i degeaba, merita s-o iau" isi spune la intoarcere taranul cel sarac si
cinstit.
Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la
picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A
urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit
de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce
norocul.
Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a
mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o
basca.
Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de
speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si
gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au
degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat
pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat
seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si
stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.
Omul a
multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari
invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti.
Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti.
Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna,
taranul s-a pomenit astfel fara basca.
Asezat comod in caruciorul sau
silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei
Uniuni si i-a spus: "Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea
zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai
si poti".
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea
carutul) si ganditoare i-a spus: "Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot
darui acum este o pereche de incaltari. A propos, asa cum te vad, cred ca nu
poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti
cumperi cea mai buna basca".
Aceasta legenda, ca orice
bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem
in fiecare zi in jurul nostru....
