Românii au început să concureze pentru adoptarea unui copil. Concurenţa e de circa "cinci pe un loc". Mai mult de 1.500 de familii au primit un atestat care să le permită declanşarea procedurii de adopţie, în timp ce numărul minorilor adoptabili este mai mic de 500. Alte aproape 1.000 de familii doresc să adopte un copil, arată statisticile Oficiului Român pentru Adopţii. În anul 2005 au fost adoptaţi naţional, pe legea veche, 1.027 de copii, iar pe legea nouă, 79. Pentru alţi 533 de copii s-a deschis procedura de adopţie, iar 60 de copii sunt încredinţaţi în vederea adopţiei.
Portretul copilului dorit de români
"Oamenii vor un copil de vârstă mică. Dacă are între 6 luni şi un an e perfect. Din 100 de copii cu vârsta de peste 6 ani, doar 3, 4 au fost adoptaţi. În general, majoritatea românilor care intenţionează să adopte un copil vor, în primul rând, ca acesta să nu fie rrom şi apoi să nu provină dintr-o familie bolnavă sau din părinţi care locuiesc pe stradă. Dacă e mai ciocolatiu, nici nu se uită la el", ne-a declarat Dănuţ Fleacă, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din sectorul 1 al Capitalei. Mulţi dintre părinţii români care doresc să adopte un copil vor să facă analize suplimentare micuţului atunci când îl văd pentru prima oară, de teamă să nu fie păcăliţi.
Bucuria unei familii care a adoptat, recent, un copil:
"Ne-am salvat împreună"
Stătea într-un colţ, supărat... părăsit. Avea doar câteva luni. Era somnoros şi retras. A început să plângă şi nici nu voia să-şi întoarcă privirea spre viitorii părinţi. Au stat câteva minute. Într-un timp, cel care avea să-i fie tată a început să spună ceva. Laurenţiu s-a întors, i s-a luminat chipul rotunjor, şi-a deschis ochii mari şi verzui şi a sărit în braţele "tatălui". "Parcă ne-a recunoscut, parcă ne aştepta, nu am mai stat să vedem şi alţi copii. Ce să căutăm? Doar nu voiam un obiect... Ne-am salvat împreună. Dacă ar fi fost în mine, al meu, nu ştiu dacă l-aş fi iubit aşa cum îl iubesc pe acest copil. Ne-am dorit întotdeauna un băiat cu numele ?Laurenţiu?... chiar aşa îl chema. Dumnezeu ne-a văzut de sus şi ni l-a scos înainte...", spune Elena Popa, o mamă adoptivă. Elena, 36 ani, şi Marius Popa, 38 ani, din Bucureşti au încercat timp de 10 ani să aibă un copil. Nu au reuşit să-şi îndeplinească visul, aşa că s-au dus la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din sectorul 2 al Capitalei şi au depus un dosar de adopţie. Din iulie 2005, Laurenţiu a venit "acasă", casa cu "mama" şi "tata", cu haine şi jucării, cu căţeii "Enrique" şi "Ursu'" în curte. Băieţelul are acum un an şi trei luni. Mama l-a lăsat după ce l-a născut şi nu a mai vrut să ştie de el. Nu era căsătorită şi locuia fără forme legale în Bucureşti. Mai avea încă 3 copii acasă. Laurenţiu a stat în plasament la un asistent maternal, dar, nici atunci, mama nu a vrut să-l viziteze. "Seamănă leit cu mine, doar e al meu, nu? Îl fac aviator sau dansator... într-o zi o să-i spun că nu suntem părinţii lui naturali, doar e dreptul lui", spune mama. Tatăl este agent de vânzări la o firmă de papetărie. Mama e gestionar. "Am stat cu frică până s-au făcut actele să nu cumva să vină să mi-l ia. Aş fi disperată dacă mi l-ar lua. Simt că e al meu. E altceva când ai un copil în casă. Nu înţeleg cum alte mame care pot face copii îi ?aruncă?. Mai bine nu-l faci decât să-l laşi. Mă simt împlinită că nu a ajuns în stradă", spune mama adoptivă. Soţii Popa vor să depună un al doilea dosar, pentru a adopta o fetiţă.
Cum puteţi adopta un copil?
[ Vă adresaţi Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC), din raza administrativ-teritorială unde aveţi domiciliul, cu o cerere în care solicitaţi atestarea ca persoană sau familie aptă să adopte. Veţi primi o listă cu un set de acte necesare. În cerere trebuie menţionate motivele pentru care doriţi să adoptaţi şi aşteptările pe care le aveţi. De asemenea, trebuie să aveţi pregătite următoarele acte: copie după buletin sau cartea de identitate; copii legalizate după certificatul de naştere, de căsătorie, de divorţ, după caz; copie legalizată după actul de casă; cazier judiciar; certificat medical; adeverinţă de venit; cazier judiciar al persoanelor cu care locuiţi, inclusiv certificatele medicale ale acestora; minim două caracterizări de la locul de muncă, declaraţie pe propria răspundere că nu aţi fost decăzuţi din drepturile părinteşti.
[ După depunerea dosarului, încep evaluările psihologice şi ancheta socială la domiciliu. În această perioadă, vor fi minimum 6 vizite, făcute de asistentul social şi de un psiholog. [ Viitorii părinţi participă la cursuri.
[ Se întocmeşte un raport final în care se face propunerea de atestare în vederea adopţiei. Familia este declarată aptă să adopte, deci poate avea un copil.
[ În cadrul DGASPC există o bază de date cu copii, cărora li s-a stabilit un anumit profil psihologic. Se încearcă o compatibilitate la nivel teoretic între copil şi familie, după care urmează o primă întâlnire între familie şi copil, la care vor participa atât asistenţii sociali ai copilului, cât şi managerul de caz al familiei.
[ După mai multe întâlniri şi după ce se constată compatibilitatea între copil şi familie, se face un raport prin care se propune încredinţarea în vederea adopţiei, care se realizează prin intermediul instanţei. După această etapă, copilul poate fi luat în familia respectivă.
[ Este o perioadă provizorie, stabilită de lege, de 90 de zile, în care se fac rapoarte de vizite bilunare, pentru a se constata evoluţia copilului şi a familiei.
[ Se face un raport final în care se propune încuviinţarea adopţiei. Acesta se adresează instanţei. După pronunţare, copilul este adoptat şi poartă numele familiei.
[ Timp de 2 ani de zile se face o monitorizare postadopţie a familiei respective.
Theodora Bertzi, şeful Oficiului Român pentru Adopţii:
"România nu va ceda presiunilor SUA"
Membrii Comisiei Helsinki au reluat, recent, criticile la adresa politicii României privind adopţiile intrenaţionale, acuzând autorităţile române că au capitulat în faţa Uniunii Europene şi că au plătit "preţul integrării" prin decizia de a suspenda adopţiile internaţionale. Legea privind regimul juridic al adopţiei acceptă ca adoptatori din străinătate doar rude de gradul doi ale copiilor. Americanii spun că vor continua să facă presiuni asupra ţării noastre în ceea ce priveşte adopţiile internaţionale. Potrivit site-ului Comisiei Helsinki, legea a blocat dosarele de adopţie din România a 200 de familii de americani. Aproape 1.700 de cereri de adopţie aşteptau în 2004 aprobarea Guvernului României, 200 privind copii ce urmau să fie încredinţaţi părinţilor adoptivi din SUA. Site-ul citat preciza că nici unul dintre aceste cazuri nu a fost soluţionat. "Interesul copilului primează, iar noi vom respecta legea şi nu vom ceda în faţa presiunilor SUA. Cei mai mulţi dintre copiii la care fac referire americanii nu mai sunt adoptabili, pentru că părinţii lor nu mai vor să-i dea în adopţie. Aproximativ 400 de copii au deja o situaţie stabilă în ţară, ceea ce înseamnă că sunt adoptaţi naţional. Au fost reintegraţi în familia biologică sau extinsă. Pentru încă 300, procedurile sunt în curs", ne-a declarat Theodora Bertzi, şeful Oficiului Român pentru Adopţii.
*** sustineti [romania_eu_list] prin 1% din impozitul pe 2005 -
detalii la http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/unulasuta.php ***
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
