Rog sa-i dati unda verde mesajului de mai jos pe lista ,chiar daca pare prea lung.
Avem datoria sa-l redam asa cum l-am primit.
Spre stire.
L.Porfir
<Elena Padurean, de 14 ani, eleva a liceului românesc "Lucian Blaga"
din Tiraspol, ne-a trimis o emotionanta pledoarie pentru românism
cu atat mai impresionanta, cu cat vine de la românii uitati,
ignorati, martirizati, lasati la discretia Armatei a 14-a, a
hoardelor paramilitare de gardisti si cazaci cu apucaturi de Ivan
cel Groaznic, vine de la românii serviti ca moneda de schimb
intr-un murdar joc politico-strategic european, si nu numai!
Ca si romanii din Timoc sau Ucraina, si cei din Transnistria sunt
zilnic batjocoriti, umiliti, jigniti, tratati ca o rasa inferioara,
lipsita de drepturi, numiti "fascisti romani" si "viitori ucigasi".
A fi roman este acolo ceva de ocara, a vorbi romaneste este o rusine
si un semn de Inferioritate sociala si culturala.
Sa ne reamintim ca in Transnistria exista 8 scoli, care si-au
castigat statutul de scoli românesti, cu grafie latina, sub
jurisdictia Republicii Moldova, in iulie 1992, in urma sângerosului
razboi de pe Nistru, soldat cu un adevarat genocid asupra populatiei
românesti.
Declansat ca o reactie a conservatorilor rusofoni din Transnistria
fata de procesul de Redesteptare a sentimentului românesc in RSS
Moldoveneasca, razboiul desfasurat intre 2 martie si 31 iulie 1992,
a avut ca dusmani românii, tricolorul românesc, grafia latina si
limba româna. Armata a 14-a (cu tancuri, blindate, tunuri,
lansatoare de grenada), cazacii de pe Don, batalioane de voluntari
de la Moscova si Sank Petersburg, gardistii locali, dublati de
puscariasi special eliberati, au bombardat si atacat - cu mine,
grenade si rachete, dar si arme neconventionale - satele si orasele
Transnistriei, terorizand populatia civila si aruncand in aer
poduri, sosele, unitati economice, baraje, releele, locuinte. Vanati
pe strada, in case, in autobuz, in spital, la scoala sau gradinita
barbati, copii, batrani, femei gravide erau impuscati, jefuiti,
violati, terorizati, batuti, torturati salbatic, mutilati sau
executati; la adapostul noptii, românii erau rapiti, apoi cadavrele
erau descoperite aruncate la groapa de gunoi sau in fantani sau
plutind pe Nistru, mutilate, arse, jupuite, sau chiar crucificate.
Victoria scolilor românesti, obtinuta cu asemena sacrificii de
sange, va dura pana la 15 iulie 2004, cand scolile vor fi efectiv
atacate de catre fortele de ordine ale regimului separatist
in urma hotararii asa-zisul Soviet Suprem de la Tiraspol de
inchidere a tuturor scolilor de grafie latina si rechizitionarea
sediilor. Scolile au fost atacate, incercuite cu militia
transnistreana, deconectate de la electricitate, apa si alte
servicii, elevii, parintii si profesorii fiind supusi amenintarilor
si atacurilor fizice, unii concediati sau chiar arestati. Dupa
indelungi tratative si demonstratii, la 1 iulie 2005, doar 4 scoli
românesti din Transnistria au primit "inregistrarea permanenta", in
calitate de scoli "nestatale", cu statut de persoane juridice.
In aceste conditii, micii eroi din Transnistria scriu poezii de
dragoste fata de limba româna, Poporul român si România, tara lor de
vis, dand lectie de românism si demnitate elitelor politice,
culturale si artistice de la Bucuresti, care ii ignora total,
cuprinse de rusinea de a fi român sau de a fi ortodox, ori de a
vorbi limba româna, limba lui Eminescu socotit, in mod deranjant
pentru ei, poet national, sau, mai rau, constiinta nationala !
http://www.gid-romania.com
Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol?
de Elena Padurean
Doamne, ce in ceruri esti!
Te rugam sa ne pazesti!
Pazeste tarisoara toata
Sa nu mai fie tradata!
Alunga departe strainul
Sa nu mai plânga românul.
Va scriu o scrisoare in numele copiilor români din Tiraspol, si va
rog, daca puteti, sa o publicati si in alte ziare, pentru alti
români, care nici nu au idee ce mult sufera copiii români si in
conditii foarte grele invata, dar ce lucuri frumoase pot sa faca si
ce poezii au scris! Noi nu avem sala de sport, nu avem sala
festiva, nu avem laboratoare......avem numai o mica incapere care si
asta a fost devastata anul trecut.
Lasa sa stie o lume intreaga ca aici copiilor români le sunt
incalcate drepturile si nimeni nu stie cum sa ne apere. As vrea sa
va povestesc atitea lucruri!!
La 15 iulie 2004 a fost o zi de neuitat pentru mine si pentru toti
noi, cei ce gindim si judecam româneste. Eu cu fratele meu, Andrei,
trebuia sa plecam la tara la bunici, cind am auzit telefonul
sunind. Mama ne-a anuntat ca nu vom pleca nicaeri, am vazut ca a
luat aparatul de fotografiat si a iesit repede din odaie, cu ochii
in lacrimi, iar noua ne-a spus ca nu iesim nicaeri din casa.
Ca la scoala se intimpla ceva groaznic. Ne-a lasat un numar de
telefon si ne-a spus: daca eu nu ma intorc, sa sunati si sa plecati
noaptea de acasa sa nu va vada nimeni, si ne-a mai rugat
sa nu raspundem nici la un apel telefonic. Nu prea intelegeam ce se
intimpla fiindca asta a fost foarte repede. Eu am ascultat, dar
fratele meu nu. M-a lasat singura in odaie, m-a incuiat, si a
plecat si el ceva mai tirziu la scoala. Dar a venit si el degraba
inapoi, fiindca parintii si profesorii nu permiteau copiilor sa fie
acolo alaturi de ei. Andrei mi-a spus ca se intimpla ceva strasnic...
Numai a doua zi am rugat-o pe mama sa vin si eu acolo, fiindca mama
nu a dormit toata noaptea, ea mi-a spus ca nu mai avem ce vedea
acolo, totul este distrus. Totul a fost furat, incarcat in
masini si dus intr-o directie necunoscuta. Am plecat cu mama a doua
zi, si vedeam ca toti profesorii plingeau, si parintii la fel; toti
erau agitati si revoltati, scoala era inconjurata de multa
militie. Profesorii si noi toti eram alungati peste drum ca niste
ciini. Va dati seama cum se comportau ei cu profesorii nostri?
De atunci zilnic mergeam cu mama si protestam in fata scolii, nu
puteam sta mult acolo fiindca parintii ne trimiteau acasa.Ei
ramineau pina seara acolo. Nu aveau nici mincare nici apa, nimic,
(nici WC, ma scuzati). Noi copiii, impreuna cu cei maturi, faceam
sondaj de opinie prin oras: pe foi adunam semnaturi de la populatie,
daca sunt de acord cu inchiderea scolii românesti din Tiraspol.
Foile acestea se mai pastreaza pina in ziua de azi la mama.
Atunci am scris eu prima poezie din viata mea:
Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol?
Ramasi în drum fara adapost si fara scoala
Cum plâng sarmanii ca ei vor sa-nvete,
Sa-nvete într-o noua scoala.
Dar scoala noastra azi e strada
Si care-i vina?
Voi nu stiti?
Sa ne dezicem de limba româna,
Iar straina s-o indragim.
Cum sa învat într-o limba straina,
Daca limba mea, e limba româna.
Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol?
Apoi eu personal am inceput sa merg cu mama la diverse mitinguri de
protest la Kisinau, si am participat impreuna cu profesorii, colegii
mei de scoala si parintii la pichetat ambasada Rusiei pina am
revenit la procesul de invatamint.
Da, am uitat sa va spun, ca noi am fost imprastiati pe la diferite
scoli. Eu zilnic mergeam la un liceu romanesc din dreapta Nistrului,
tocmai la 25 km. Si intr-o zi am avut un accident. Cind ne intorceam
de la Copanca, acolo unde invatam, a cazut roata la autocar. In
autocar erau aproximativ 100 de copii. Ne-am speriat toti. Si
profesorii ce ne insoteau s-au speriat mai mult decit noi. Acolo, la
Copanca, invatam in diferite clase. Ne predau profesorii de acolo,
iar profesorii nostri faceau reparatie impreuna cu constructorii si
parintii ca sa termine mai degraba refacerea scolii, si noi sa ne
intoarcem cat de curand in locasul nostru. Era periculos sa circulam
zilnic fiindca treceam prin postul de "graniceri transnistreni" si
uneori ne opreau si niste oameni inarmati cereu actele de la cei
maturi, apoi, daca ei aratau actele, gaseau alt motiv de a ne
retine...adica spuneau ca in autocar trebuie sa fie numai 35-40 de
oameni, iar noi eram de 2 ori mai multi. Aveam un autocar micut.
Ce ne-a facut sa rezistam? Suntem "moldoveni", dar profesorii la
scola ne-au explicat de ce suntem noi "moldoveni" si nu suntem
români. Foarte mult discutam cu profesorii de istorie si mai ales cu
d-na Andries Tatiana, care este director adjunct si profesoara de
Limba Romana. Iar mama zice: "...Ne-au distrus ticalosii pe noi
atitia ani si ani...acum nu voi permite ca copiii mei sa fie robii
cuiva.."
Poate suntem inca micuti si nu pricepem inca multe lucruri, dar stim
una: avem o limba atit de frumoasa si un popor atit de destept...de
ce sa studiem in alta limba, daca tre sa stim cine suntem noi, sa
stim si noi iar cind vom creste mari si vom avea si noi copii, sa
stie si copiii nostri cine le-au fost stramosii lor. Daca vom studia
in limba rusa si copiii nostri la fel, n-o sa mai stim cine suntem
si de unde ne vin radacinile.
Anul trecut cind priveam emisiunile la televiziunea locala, Doamne
fereste ce cuvinte murdare Spuneau despre profesorii nostri!!!! Mama
mi-a interzis sa mai ascult fiindca au vorbit atit de urit..
mi-i rusine sa va spun ce cuvinte ziceau! [1]
Dar noi avem cei mai buni profesori si cei mai destepti elevi din
oras si poate si din Basarabia. Fiindca aud de la mama ca au venit
scrisori de multumire la liceu, unde fostii nostri elevi sunt
laudati ca invata bine. Unii copii, ai caror parinti au fost
amenintati ca ii da afara de la serviciu daca nu-si iau copiii de la
scoala romana, s-au dus sa studieze in scolile rusesti, iar acum au
luat toti locuri de frunte la olimpiadele pe obiecte in Transnistria.
Voi stiti ce dorim noi, copiii romani din Tiraspol?
Dorim sa fim auziti de toata lumea,
sa avem si noi drepturi egale cu toti copiii,
sa invatam in conditii normale,
Iar acum va spun ultima mea dorinta :
sa avem o tara mare
sa nu mai fie hotare
pomii sa ne infloreasca
holdele sa inverzeasca
iar strainul sa dispara
sa nu mai aiba loc in tara
si la petreceri
sa ne intilnim frate cu frate
sa ne iubim pina la moarte !
Elena Padurean, Tiraspol, 29 ianuarie 2006, [EMAIL PROTECTED]
Note gid-romania.com :
[1] La Televiziunea transnitreana, ex-ministrul justitiei, Balala,
spunea ca scolile românesti din Transnistria sunt niste secte, iar
profesorii sunt pedofili si râgâiala societatii.
[2] Mai multe detalii despre Situatia scolilor romanesti din
Transnistria:
http://www.gid-romania.com/IndexSectionst.asp?SectionID=48&SID=183>
din Tiraspol, ne-a trimis o emotionanta pledoarie pentru românism
cu atat mai impresionanta, cu cat vine de la românii uitati,
ignorati, martirizati, lasati la discretia Armatei a 14-a, a
hoardelor paramilitare de gardisti si cazaci cu apucaturi de Ivan
cel Groaznic, vine de la românii serviti ca moneda de schimb
intr-un murdar joc politico-strategic european, si nu numai!
Ca si romanii din Timoc sau Ucraina, si cei din Transnistria sunt
zilnic batjocoriti, umiliti, jigniti, tratati ca o rasa inferioara,
lipsita de drepturi, numiti "fascisti romani" si "viitori ucigasi".
A fi roman este acolo ceva de ocara, a vorbi romaneste este o rusine
si un semn de Inferioritate sociala si culturala.
Sa ne reamintim ca in Transnistria exista 8 scoli, care si-au
castigat statutul de scoli românesti, cu grafie latina, sub
jurisdictia Republicii Moldova, in iulie 1992, in urma sângerosului
razboi de pe Nistru, soldat cu un adevarat genocid asupra populatiei
românesti.
Declansat ca o reactie a conservatorilor rusofoni din Transnistria
fata de procesul de Redesteptare a sentimentului românesc in RSS
Moldoveneasca, razboiul desfasurat intre 2 martie si 31 iulie 1992,
a avut ca dusmani românii, tricolorul românesc, grafia latina si
limba româna. Armata a 14-a (cu tancuri, blindate, tunuri,
lansatoare de grenada), cazacii de pe Don, batalioane de voluntari
de la Moscova si Sank Petersburg, gardistii locali, dublati de
puscariasi special eliberati, au bombardat si atacat - cu mine,
grenade si rachete, dar si arme neconventionale - satele si orasele
Transnistriei, terorizand populatia civila si aruncand in aer
poduri, sosele, unitati economice, baraje, releele, locuinte. Vanati
pe strada, in case, in autobuz, in spital, la scoala sau gradinita
barbati, copii, batrani, femei gravide erau impuscati, jefuiti,
violati, terorizati, batuti, torturati salbatic, mutilati sau
executati; la adapostul noptii, românii erau rapiti, apoi cadavrele
erau descoperite aruncate la groapa de gunoi sau in fantani sau
plutind pe Nistru, mutilate, arse, jupuite, sau chiar crucificate.
Victoria scolilor românesti, obtinuta cu asemena sacrificii de
sange, va dura pana la 15 iulie 2004, cand scolile vor fi efectiv
atacate de catre fortele de ordine ale regimului separatist
in urma hotararii asa-zisul Soviet Suprem de la Tiraspol de
inchidere a tuturor scolilor de grafie latina si rechizitionarea
sediilor. Scolile au fost atacate, incercuite cu militia
transnistreana, deconectate de la electricitate, apa si alte
servicii, elevii, parintii si profesorii fiind supusi amenintarilor
si atacurilor fizice, unii concediati sau chiar arestati. Dupa
indelungi tratative si demonstratii, la 1 iulie 2005, doar 4 scoli
românesti din Transnistria au primit "inregistrarea permanenta", in
calitate de scoli "nestatale", cu statut de persoane juridice.
In aceste conditii, micii eroi din Transnistria scriu poezii de
dragoste fata de limba româna, Poporul român si România, tara lor de
vis, dand lectie de românism si demnitate elitelor politice,
culturale si artistice de la Bucuresti, care ii ignora total,
cuprinse de rusinea de a fi român sau de a fi ortodox, ori de a
vorbi limba româna, limba lui Eminescu socotit, in mod deranjant
pentru ei, poet national, sau, mai rau, constiinta nationala !
http://www.gid-romania.com
Ce dorim noi, copiii români din Tiraspol?
de Elena Padurean
Doamne, ce in ceruri esti!
Te rugam sa ne pazesti!
Pazeste tarisoara toata
Sa nu mai fie tradata!
Alunga departe strainul
Sa nu mai plânga românul.
Va scriu o scrisoare in numele copiilor români din Tiraspol, si va
rog, daca puteti, sa o publicati si in alte ziare, pentru alti
români, care nici nu au idee ce mult sufera copiii români si in
conditii foarte grele invata, dar ce lucuri frumoase pot sa faca si
ce poezii au scris! Noi nu avem sala de sport, nu avem sala
festiva, nu avem laboratoare......avem numai o mica incapere care si
asta a fost devastata anul trecut.
Lasa sa stie o lume intreaga ca aici copiilor români le sunt
incalcate drepturile si nimeni nu stie cum sa ne apere. As vrea sa
va povestesc atitea lucruri!!
La 15 iulie 2004 a fost o zi de neuitat pentru mine si pentru toti
noi, cei ce gindim si judecam româneste. Eu cu fratele meu, Andrei,
trebuia sa plecam la tara la bunici, cind am auzit telefonul
sunind. Mama ne-a anuntat ca nu vom pleca nicaeri, am vazut ca a
luat aparatul de fotografiat si a iesit repede din odaie, cu ochii
in lacrimi, iar noua ne-a spus ca nu iesim nicaeri din casa.
Ca la scoala se intimpla ceva groaznic. Ne-a lasat un numar de
telefon si ne-a spus: daca eu nu ma intorc, sa sunati si sa plecati
noaptea de acasa sa nu va vada nimeni, si ne-a mai rugat
sa nu raspundem nici la un apel telefonic. Nu prea intelegeam ce se
intimpla fiindca asta a fost foarte repede. Eu am ascultat, dar
fratele meu nu. M-a lasat singura in odaie, m-a incuiat, si a
plecat si el ceva mai tirziu la scoala. Dar a venit si el degraba
inapoi, fiindca parintii si profesorii nu permiteau copiilor sa fie
acolo alaturi de ei. Andrei mi-a spus ca se intimpla ceva strasnic...
Numai a doua zi am rugat-o pe mama sa vin si eu acolo, fiindca mama
nu a dormit toata noaptea, ea mi-a spus ca nu mai avem ce vedea
acolo, totul este distrus. Totul a fost furat, incarcat in
masini si dus intr-o directie necunoscuta. Am plecat cu mama a doua
zi, si vedeam ca toti profesorii plingeau, si parintii la fel; toti
erau agitati si revoltati, scoala era inconjurata de multa
militie. Profesorii si noi toti eram alungati peste drum ca niste
ciini. Va dati seama cum se comportau ei cu profesorii nostri?
De atunci zilnic mergeam cu mama si protestam in fata scolii, nu
puteam sta mult acolo fiindca parintii ne trimiteau acasa.Ei
ramineau pina seara acolo. Nu aveau nici mincare nici apa, nimic,
(nici WC, ma scuzati). Noi copiii, impreuna cu cei maturi, faceam
sondaj de opinie prin oras: pe foi adunam semnaturi de la populatie,
daca sunt de acord cu inchiderea scolii românesti din Tiraspol.
Foile acestea se mai pastreaza pina in ziua de azi la mama.
Atunci am scris eu prima poezie din viata mea:
Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol?
Ramasi în drum fara adapost si fara scoala
Cum plâng sarmanii ca ei vor sa-nvete,
Sa-nvete într-o noua scoala.
Dar scoala noastra azi e strada
Si care-i vina?
Voi nu stiti?
Sa ne dezicem de limba româna,
Iar straina s-o indragim.
Cum sa învat într-o limba straina,
Daca limba mea, e limba româna.
Voi ati vazut cum plâng copiii la Tiraspol?
Apoi eu personal am inceput sa merg cu mama la diverse mitinguri de
protest la Kisinau, si am participat impreuna cu profesorii, colegii
mei de scoala si parintii la pichetat ambasada Rusiei pina am
revenit la procesul de invatamint.
Da, am uitat sa va spun, ca noi am fost imprastiati pe la diferite
scoli. Eu zilnic mergeam la un liceu romanesc din dreapta Nistrului,
tocmai la 25 km. Si intr-o zi am avut un accident. Cind ne intorceam
de la Copanca, acolo unde invatam, a cazut roata la autocar. In
autocar erau aproximativ 100 de copii. Ne-am speriat toti. Si
profesorii ce ne insoteau s-au speriat mai mult decit noi. Acolo, la
Copanca, invatam in diferite clase. Ne predau profesorii de acolo,
iar profesorii nostri faceau reparatie impreuna cu constructorii si
parintii ca sa termine mai degraba refacerea scolii, si noi sa ne
intoarcem cat de curand in locasul nostru. Era periculos sa circulam
zilnic fiindca treceam prin postul de "graniceri transnistreni" si
uneori ne opreau si niste oameni inarmati cereu actele de la cei
maturi, apoi, daca ei aratau actele, gaseau alt motiv de a ne
retine...adica spuneau ca in autocar trebuie sa fie numai 35-40 de
oameni, iar noi eram de 2 ori mai multi. Aveam un autocar micut.
Ce ne-a facut sa rezistam? Suntem "moldoveni", dar profesorii la
scola ne-au explicat de ce suntem noi "moldoveni" si nu suntem
români. Foarte mult discutam cu profesorii de istorie si mai ales cu
d-na Andries Tatiana, care este director adjunct si profesoara de
Limba Romana. Iar mama zice: "...Ne-au distrus ticalosii pe noi
atitia ani si ani...acum nu voi permite ca copiii mei sa fie robii
cuiva.."
Poate suntem inca micuti si nu pricepem inca multe lucruri, dar stim
una: avem o limba atit de frumoasa si un popor atit de destept...de
ce sa studiem in alta limba, daca tre sa stim cine suntem noi, sa
stim si noi iar cind vom creste mari si vom avea si noi copii, sa
stie si copiii nostri cine le-au fost stramosii lor. Daca vom studia
in limba rusa si copiii nostri la fel, n-o sa mai stim cine suntem
si de unde ne vin radacinile.
Anul trecut cind priveam emisiunile la televiziunea locala, Doamne
fereste ce cuvinte murdare Spuneau despre profesorii nostri!!!! Mama
mi-a interzis sa mai ascult fiindca au vorbit atit de urit..
mi-i rusine sa va spun ce cuvinte ziceau! [1]
Dar noi avem cei mai buni profesori si cei mai destepti elevi din
oras si poate si din Basarabia. Fiindca aud de la mama ca au venit
scrisori de multumire la liceu, unde fostii nostri elevi sunt
laudati ca invata bine. Unii copii, ai caror parinti au fost
amenintati ca ii da afara de la serviciu daca nu-si iau copiii de la
scoala romana, s-au dus sa studieze in scolile rusesti, iar acum au
luat toti locuri de frunte la olimpiadele pe obiecte in Transnistria.
Voi stiti ce dorim noi, copiii romani din Tiraspol?
Dorim sa fim auziti de toata lumea,
sa avem si noi drepturi egale cu toti copiii,
sa invatam in conditii normale,
Iar acum va spun ultima mea dorinta :
sa avem o tara mare
sa nu mai fie hotare
pomii sa ne infloreasca
holdele sa inverzeasca
iar strainul sa dispara
sa nu mai aiba loc in tara
si la petreceri
sa ne intilnim frate cu frate
sa ne iubim pina la moarte !
Elena Padurean, Tiraspol, 29 ianuarie 2006, [EMAIL PROTECTED]
Note gid-romania.com :
[1] La Televiziunea transnitreana, ex-ministrul justitiei, Balala,
spunea ca scolile românesti din Transnistria sunt niste secte, iar
profesorii sunt pedofili si râgâiala societatii.
[2] Mai multe detalii despre Situatia scolilor romanesti din
Transnistria:
http://www.gid-romania.com/IndexSectionst.asp?SectionID=48&SID=183>
Bring words and photos together (easily) with
PhotoMail - it's free and works with Yahoo! Mail.
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
