Felicitari pentru articol!
Este printre putinele articole cu continut pe care le-am citit pe lista
in ultimii 2 ani.
Aura
-----Original Message-----
From:
[email protected] [mailto:[EMAIL PROTECTED] On Behalf Of Lucian Branea
Sent: 31 ianuarie 2006 01:13
To:
[email protected]
Subject: [romania_eu_list] RL: De
ce e scumpa Romania?
![]()
![]()
De ce e scumpa Romania?
Intelepciunea populara spune ca Romania, desi scumpa
pentru locuitorii ei, e o tara ieftina pentru straini. Judecata, care porneste
de la o comparatie de bun-simt - cea dintre salariile noastre si salariile lor
- merita analizata dintr-o alta perspectiva: cea a comparatiei dintre preturile
noastre si preturile lor.
S-ar putea sa
descoperim ca iesim mai ieftin daca ne facem cumparaturile la Amsterdam.
Zara, un magazin spaniol care si-a castigat faima ca
vinde haine stilate la preturi mici, si-a deschis anul trecut o reprezentanta
in Bucuresti. Daca insa te uiti pe etichete, vezi ca bluza pe care o poti lua
cu 20 de euro in Spania o cumperi in Romania cu 1.900.000 lei, adica 52,7 euro.
Perechea de pantofi barbatesti care in Amsterdam costa
29,95 euro face in Romania 2.200.000 lei, adica 61 de euro. Iar puloverul de
lana pentru care in Germania dai 15 euro e aici cam 40 de euro. O masa cu trei
feluri la un restaurant parizian, cu tot cu vin sau bere, costa cam 20 de euro
- cam cat intr-un restaurant bun de la noi.
De ce
oare spunem ca ne-ar placea preturile romanesti daca am avea si noi salarii
occidentale? Comparatii punctuale, ca acestea, face orice roman care ajunge in
strainatate.
Una dintre concluziile vacantelor in Grecia, Spania ori Italia e ca „preturile
sunt cam ca la noi" - auzi frecvent chiar ca anumite lucruri sunt „mai
ieftine ca la noi".
Pe un forum pentru expatriati, www.expat-links.com,
un binevoitor ii avertizeaza pe cei care vin in Romania in privinta preturilor
- „asteptati-va sa platiti preturi occidentale", spune el - adaugand ca
totusi tigarile si vinul sunt ieftine.
Iar pe forumul de discutii libere www.cafeneaua.com
exista un topic despre preturile din Romania, in care un participant comenteaza
la un moment ca, daca o masa de doua persoane la restaurant poate costa 40 de
euro, cum spusese cineva, atunci mai bine „emigrezi in capitalism, ca iesi mai
ieftin, zau - nu se face sa dai bani aiurea, chiar daca ai de unde". De ce
sunt oare mai scumpe la noi hainele „de eticheta"?
De ce costa mai mult dulciurile? Si de ce
hamburgerii nostri sunt mai scumpi decat ai polonezilor?
Fara nici o indoiala, Romania e scumpa pentru romanii obisnuiti, dar a devenit
scumpa si pentru expatriati ori pentru romanii cu salarii de top.
Intr-un clasament Mercer Human Resource Consulting pe 2005, care ia in calcul
un cos standard de produse si servicii din 144 de capitale ale lumii,
Bucurestiul figureaza, cu un indice de 71,4, pe acelasi loc cu Seattle, fiind
cu doar patru sutimi in urma Detroitului si mai scump decat Montrealul ori
Clevelandul.
Dar poate mai interesant decat locul pe care Bucurestiul il ocupa in
clasamentul costului vietii in diverse capitale - alcatuit de Mercer pentru
multinationalele care au nevoie de criterii de stabilire a salariilor
expatriatilor - e felul in care a evoluat Bucurestiul in acest clasament.
Daca luam in calcul nu indexul Mercer in valoare absoluta, ci cresterea
acestuia, se poate spune ca Bucurestiul a avut cea mai mare crestere in 2005
fata de 2004, dupa Varsovia.
Liviu Voinea, director de cercetare al Grupului de Economie Aplicata (GEA), a
trait un an in Spania (despre care spune ca e o economie „teoretic comparabila
cu a noastra") si constata ca preturile de aici, cel putin in cazul
marilor orase, sunt deja mai mari la haine si mancare - „ceea ce mi se pare
inadmisibil".
„Acelasi pulover care costa 3 euro in Spania costa 15 euro in Romania, iar
aceeasi masa la un restaurant decent costa dublu in Romania", spune
Voinea. „Chiriile au ajuns comparabile, utilitatile publice sunt mai scumpe la
noi, costul vietii pe ansamblu cred ca este mai mare in Romania decat in
Spania", conchide el.
De ce e Romania atat de scumpa? Primul motiv ar fi ca pe o piata atat de
„neasezata, mica, nedisciplinata", cum o numeste Sorin Ionita, directorul
de cercetare al Societatii Academice Romane (SAR), „sistemul de «contract
enforcement» e slab iar riscul e mare".
Cu alte cuvinte, spune Ionita, „orizontul de timp al antreprenorului e scurt
iar rata profitului care trebuie sa-l motiveze trebuie sa fie mare - e o lege
de fier precum aceea ca apa curge la vale, n-ai cum sa te abati de la ea".
Si nimeni nu poate schimba asta deocamdata. Un importator sau un retailer nu
poate fi obligat sa se orienteze, atunci cand fixeaza preturile, dupa cele
practicate in alte tari pentru aceleasi produse.
De altfel, nici „nu exista un algoritm oficial de stabilire a preturilor
produselor importate, nu exista nici o regula", explica, pentru BUSINESS
Magazin, Mihai Ionescu, presedintele Asociatiei Importatorilor si
exportatorilor din Romania (ANEIR). Preturi cu mult mai mari decat in
magazinele occidentale la asa-numitele produse de eticheta se mai intalnesc
doar in Ucraina si Rusia.
Conform lui Mihai Ionescu, regula in comertul international este ca, daca
pretul la producator este de 100 de euro, pretul la angrosist sa fie de 200 de
euro, iar in magazin de 300 de euro sau mai mult, in functie de „nasul"
comerciantului.
O alta explicatie a preturilor mari tine de relatia dintre comerciantul roman
si creatorul marcii, care nu poate influenta in nici un fel pretul la raft. Cele
mai multe marci internationale ajung in Romania prin franciza iar francizorului
ii este interzisa politica impunerii de preturi companiei francizate, spune
Razvan Blid, director comercial al CHR Consulting.
„Se fac in schimb recomandari de pret sau se folosesc alte metode, cea mai
uzuala fiind cea prin care produsul se furnizeaza cu pretul de vanzare pe
factura, iar francizatului i se inscrie un discount pe factura. La noi,
retailul presupune adaosuri comerciale (in sezon) intre 100% si 200%, in alte
sfere se practica 50% -100%", spune Blid.
Taxele vamale impovareaza, si ele, preturile. Directorul de la CHR Consulting
spune ca toti francizorii includ in constructia preturilor de vanzare taxele
vamale, care sunt intre 20% si 50%. „Speram ca intrarea in UE si liberalizarea
schimbului de marfuri sa duca la o ieftinire", adauga Blid.
Regula includerii taxelor vamale are abateri „in functie de specificul marfii,
de concurenta si de piata de profil", explica Ionescu de la ANEIR.
Barierele vamale vor cadea intr-un an, dar e de asteptat ca preturile sa
creasca in continuare, asa cum s-a intamplat si in Ungaria, Cehia ori Polonia,
indreptatindu-le ingrijorarile celor 56% dintre romani pentru care aderarea la
UE va aduce dezavantaje pe termen scurt, potrivit IRSOP.
Pentru o vreme, standardul occidental de viata la care aspiram se va indeparta,
in loc sa se apropie, chiar si pentru clasa mijlocie - al carei comportament
explica si el, alaturi de cel al comerciantilor care trag sa obtina profituri
pe termen scurt, preturile mari din Romania.
Destul de discreta si insuficient coagulata, asa-numita clasa de mijloc -
formata predominant din intelectuali cu salarii mai mari decat cel mediu pe
economie, dar mai mici decat ale managerilor de top - e pusa deseori in fata
unor dileme de cumparare din care habar n-are cum sa iasa.
Pentru ca in Romania exista prea putine bunuri si servicii de mijloc, spune
sociologul Sebastian Lazaroiu, directorul Centrului de Sociologie Urbana si
Regionala (CURS). Exista salarii de mijloc, dar cei care le au „nu au destui
bani pentru produsele scumpe, dar le refuza pe cele ieftine", spune
Lazaroiu.
Astfel, tocmai aceasta clasa in formare, tinta a marketerilor pentru produsele
de larg consum, dar si pentru produsele cu preturi peste medie, iese sifonata
atunci cand vrea sa cumpere produse si servicii similare cu cele pe care le
cumpara clasele mijlocii din tarile vest-europene.
Pentru ca va plati, pe langa pretul lor normal, si inflatia, si taxele vamale,
si ambitiile importatorilor unici, si pierderile din retelele de electricitate
sau gaze.
Nu numai produsele importate sunt mai scumpe decat in tarile dezvoltate, ci si
cele produse aici. „Multe categorii de produse si servicii sunt prea scumpe,
mai ales cele pentru care nu prea exista concurenta. Iar aceasta se manifesta
fie prin prea putini competitori pe piata, fie prin intelegeri de pret intre
acestia", spune Liviu Voinea de la Grupul de Economie Aplicata.
Exemple clasice de lipsa a concurentei si, implicit, de preturi prea mari sunt
telecomunicatiile, energia electrica, cimentul, carburantii, majoritatea
bunurilor de larg consum, inclusiv cele alimentare, spune el.
Energia electrica, benzina si gazul, ale caror scumpiri inflameaza piata
periodic, contribuie si ele generos la reputatia de tara scumpa pe care si-o
consolideaza Romania.
Producem un kilowatt-ora, in centralele termoelectrice, cu un consum dublu fata
de tarile vest-europene, din pricina centralelor invechite - iar astfel de
costuri se reflecta si in facturile romanilor obisnuiti, si in cele ale
companiilor, si, implicit, in preturi.
Energia hidro, nucleara sau cea produsa de complexurile energetice e acum in
mainile unui grup restrans de companii; din decembrie, vanzarea de energie se
va face mai transparent, dar costurile nu vor scadea, pentru ca e inca nevoie
de investitii.
Asa se face ca o companie romaneasca plateste pentru energie mai mult decat una
din UE - un studiu EUROSTAT arata ca preturile de furnizare a energiei pentru
consumatorii industriali din Romania sunt mai mari decat in Norvegia, Polonia,
Cehia, Anglia si Danemarca, chiar Ungaria (unde tariful este cu 60% mai mic).
Cei mai „mici" sau veniti mai tarziu in piata intra intr-o categorie cel
putin dezavantajata, devenind un fel de „eligibili captivi". Pentru ca,
desi teoretic indeplinesc conditiile cerute de lege pentru a negocia un tarif
avantajos, ei nu au puterea de negociere pentru a prinde un pret bun si sunt
obligati sa cumpere curent la pretul oficial al Electrica.
„Preturile consumatorilor industriali captivi din Romania variaza intre 50
euro/MWh pentru consumatorii racordati la inalta tensiune si circa 100 euro/MWh
pentru consumatorii racordati la joasa tensiune", arata datele furnizate
de Electrica. Asta in conditiile in care un consumator casnic plateste
aproximativ 70,37 euro/MWh.
Romania e scumpa si din cauza benzinei. Cu un salariu mediu pe economie se pot
face doar cinci „plinuri" de cate 40 de litri, ceea ce inseamna ca pentru
fiecare „plin" de benzina premium fara plumb un roman cheltuieste acum 19%
dintr-un salariu mediu net. Anul trecut pe vremea asta, acelasi „plin"
inghitea doar 18% dintr-un salariu mediu.
Pretul litrului de benzina, de 0,95 euro, e mai mare decat in Grecia si tarile
baltice si comparabil cu cel din Spania si Polonia - in conditiile unor salarii
medii nete mai mari.
Comparatia cu economiile cele mai dezvoltate ale Uniunii Europene e si mai
defavorabila Romaniei: acolo un „plin" costa 44-48 de euro, fata de 38 de
euro in Romania. Diferentele de preturi tind sa devina nesemnificative, in
conditiile unor diferente apreciabile in termeni de salarii medii.
La gazul metan, preturile romanesti, desi mari pentru consumatori si mai ales
pentru consumatorii industriali, inca nu s-au aliniat cu cele din UE si majorari
importante sunt asteptate anul viitor. In acest moment, pretul la gaze in
Romania este cam de 60% din cel mediu din UE la consumatorii industriali si sub
50% la consumatorii individuali.
O alta categorie de facturi cu tarife
comparabile cu cele europene e cea de telefon - fix sau mobil.
„La telefonie mobila e ciudat, vorbim de un fel de monopol ascuns, deoarece
sunt doua companii mari care impart piata si exista o anumita coordonare intre
tarife si oferte", spune sociologul Sebastian Lazaroiu, care crede insa ca
la un moment dat tarifele vor scadea, dat fiind faptul ca operatorii „nu sunt
de multa vreme pe piata si au facut investitii mari".
Jumatate dintre romani au telefon mobil si e de asteptat ca rata de penetrare
sa creasca in continuare.
Citeste articolul integral in Business Magazin
Business Magazin,
Iuliana Roibu, 23 nov 2005
--
______________
EuroAtlantic Club
monitoring Romania's journey towards the EU
http://www.europe.org.ro/euroatlantic_club/
mail to: P.O.Box 13-166, Bucharest 70700
e-mail to: [EMAIL PROTECTED]
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
YAHOO! GROUPS LINKS
|
