--- In [email protected], "Crina Moscovici"
<[EMAIL PROTECTED]> wrote:
>
> Replica anului 2006:
> "Curios sa afle mai multe despre colaborarea romano-americana, un
> parlamentar rus la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei l-a
intrebat
> pe Traian Basescu ce cauta americanii in Romania.
> Iar Basescu i-a raspuns in stilul deja bine cunoscut:
> "Am inteles ca sunteti din Federatia Rusa. Ati
> stat 30 de ani in Romania si niciodata nu v-am intrebat de ce ati
stat!".
> Pentru aceasta replica transanta, Traian Basescu a fost aplaudat la
scena
> deschisa. Ulterior, parlamentarii APCE comentau, uluiti, pe
culoare,
> raspunsul presedintelui roman." - RL
O fi stiind presedintele geografie, doar era obligat sa invete ca
marinar.Dar la istorie se vede ca exactitatea nu-i este punctul
tare.N-ar strica sa ne amintim ca sovieticii au intrat pe teritoriul
Romanesc(Basarabia) in august 1944 si au retras armatele din Romania
de astazi in 1958, Romania fiind singura tara comunista in situatia
aceasta.N-au retras insa armatele din Transnistria, inca.
Din nefericire multi s-au obisnuit cu acest patriotism de tip tub
digestiv exprimat prin "sa traiti bine", povesti electorale, glume si
aplauze printre cupe de sampanie, sau la "scena deschisa" pe la
Consiliul Europei, zambete largi cu gura pana la urechi dupa modelul
Iliescu-Nastase, cand in Transnistria si Ucraina romanii sunt privati
de dreptul elementar de a invata in limba materna, evident in scopul
rusificarii lor.
Va rog sa cititi:
Elena Padurean, de 14 ani, eleva a liceului romanesc "Lucian Blaga"
din Tiraspol, ne-a trimis o emotionanta pledoarie pentru romanism..cu
atat mai impresionanta, cu cat vine de la romanii uitati, ignorati,
martirizati, lasati la discretia Armatei a 14-a, a hoardelor
paramilitare de gardisti si cazaci cu apucaturi de Ivan cel
Groaznic.vine de la romanii serviti ca moneda de schimb intr-un
murdar joc politico-strategic european, si nu numai!
Ca si romanii din Timoc sau Ucraina, si cei din Transnistria sunt
zilnic batjocoriti, umiliti, jigniti, tratati ca o rasa inferioara,
lipsita de drepturi, numiti "fascisti romani" si "viitori
ucigasi".
A fi roman este acolo ceva de ocara, a vorbi romaneste este o rusine
si un semn de inferioritate sociala si culturala.
Sa ne reamintim ca in Transnistria exista 8 scoli, care si-au
castigat statutul de scoli romanesti, cu grafie latina, sub
jurisdictia Republicii Moldova, in iulie 1992, in urma sangerosului
razboi de pe Nistru, soldat cu un adevarat genocid asupra populatiei
romanesti.
Declansat ca o reactie a conservatorilor rusofoni din Transnistria
fata de procesul de Redesteptare a sentimentului romanesc, razboiul
desfasurat intre 2 martie si 31 iulie 1992, a avut ca dusmani
romanii, tricolorul romanesc, grafia latina si limba romana. Armata a
14-a (cu tancuri, blindate, tunuri, lansatoare de grenada), cazacii
de pe Don, batalioane de voluntari de la Moscova si Sank Petersburg,
gardistii locali, dublati de puscariasi special eliberati, au
bombardat si atacat - cu mine, grenade si rachete, dar si arme
neconventionale - satele si orasele Transnistriei, terorizand
populatia civila si aruncand in aer
poduri, sosele, unitati economice, baraje, releele, locuinte. Vanati
pe strada, in case, in autobuz, in spital, la scoala sau gradinita -
barbati, copii, batrani, femei gravide erau impuscati, jefuiti,
violati, terorizati, batuti, torturati salbatic, mutilati sau
executati; la adapostul noptii, romanii erau rapiti, apoi cadavrele
erau descoperite aruncate la groapa de gunoi sau in fantani sau
plutind pe Nistru, mutilate, arse, jupuite, sau chiar crucificate.
Victoria scolilor romanesti, obtinuta cu asemena sacrificii de sange,
va dura pana la 15 iulie
2004, cand scolile vor fi efectiv atacate de catre fortele de ordine
ale regimului separatist -
in urma hotararii asa-zisul Soviet Suprem de la Tiraspol de inchidere
a tuturor scolilor de grafie
latina si rechizitionarea sediilor. Scolile au fost atacate,
incercuite
cu militia transnistreana,
deconectate de la electricitate, apa si alte servicii, elevii,
parintii si profesorii fiind supusi
amenintarilor si atacurilor fizice, unii concediati sau chiar
arestati.
Dupa indelungi tratative si
demonstratii, la 1 iulie 2005, doar 4 scoli romanesti din
Transnistria
au primit "inregistrarea
permanenta", in calitate de scoli "nestatale", cu statut de persoane
juridice.
In aceste conditii, micii eroi din Transnistria scriu poezii de
dragoste fata de limba romana,
Poporul roman si Romania, tara lor de vis, dand lectie de romanism si
demnitate elitelor politice,
culturale si artistice de la Bucuresti, care ii ignora total,
cuprinse
de rusinea de a fi roman sau
de a fi ortodox, ori de a vorbi limba romana, limba lui Eminescu -
socotit, in mod deranjant
pentru ei, poet national.
Ce dorim noi, copiii romani din Tiraspol?
Va scriu o scrisoare in numele copiilor romani din Tiraspol, si va
rog,
daca puteti, sa o publicati si in alte ziare, pentru alti romani,
care
nici nu au idee ce mult sufera copiii romani si in conditii foarte
grele invata, dar ce lucuri frumoase pot sa faca si ce poezii au
scris!
Noi nu avem sala de sport, nu avem sala festiva, nu avem
laboratoare......avem numai o mica incapere care si
asta a fost devastata anul trecut.
Lasa sa stie o lume intreaga ca aici copiilor romani le sunt
incalcate
drepturile si nimeni nu stie cum sa ne apere. As vrea sa va povestesc
atitea lucruri!!
La 15 iulie 2004 a fost o zi de neuitat pentru mine si pentru toti
noi,
cei ce gindim si judecam romaneste. Eu cu fratele meu, Andrei,
trebuia sa plecam la tara la bunici, cind am auzit telefonul sunind.
Mama ne-a anuntat ca nu vom pleca nicaeri, am vazut ca a luat
aparatul
de fotografiat si a iesit repede din odaie, cu ochii in lacrimi, iar
noua ne-a spus ca nu iesim nicaeri din casa.
Ca la scoala se intimpla ceva groaznic. Ne-a lasat un numar de
telefon
si ne-a spus: daca eu
nu ma intorc, sa sunati si sa plecati noaptea de acasa sa nu va vada
nimeni, si ne-a mai rugat
sa nu raspundem nici la un apel telefonic. Nu prea intelegeam ce se
intimpla fiindca asta a fost
foarte repede. Eu am ascultat, dar fratele meu nu. M-a lasat singura
in
odaie, m-a incuiat, si a
plecat si el ceva mai tirziu la scoala. Dar a venit si el degraba
inapoi, fiindca parintii si profesorii
nu permiteau copiilor sa fie acolo alaturi de ei. Andrei mi-a spus ca
se intimpla ceva strasnic...
Numai a doua zi am rugat-o pe mama sa vin si eu acolo, fiindca mama
nu
a dormit toata noaptea,
ea mi-a spus ca nu mai avem ce vedea acolo, totul este distrus. Totul
a
fost furat, incarcat in
masini si dus intr-o directie necunoscuta. Am plecat cu mama a doua
zi,
si vedeam ca toti
profesorii plingeau, si parintii la fel; toti erau agitati si
revoltati, scoala era inconjurata de multa
militie. Profesorii si noi toti eram alungati peste drum ca niste
ciini.
Va dati seama cum se comportau ei cu profesorii nostri?
De atunci zilnic mergeam cu mama si protestam in fata scolii, nu
puteam sta mult acolo fiindca
parintii ne trimiteau acasa.Ei ramineau pina seara acolo. Nu aveau
nici
mincare nici apa, nimic,
(nici WC, ma scuzati). Noi copiii, impreuna cu cei maturi, faceam
sondaj de opinie prin oras: pe
foi adunam semnaturi de la populatie, daca sunt de acord cu
inchiderea
scolii romanesti din
Tiraspol. Foile acestea se mai pastreaza pina in ziua de azi la mama.
Atunci am scris eu prima poezie din viata mea:
Voi ati vazut cum plang copiii la Tiraspol?
Ramasi în drum fara adapost si fara scoala
Cum plang sarmanii ca ei vor sa-nvete,
Sa-nvete într-o noua scoala.
Dar scoala noastra azi e strada
Si care-i vina?
Voi nu stiti?
Sa ne dezicem de limba romana,
Iar straina s-o indragim.
Cum sa învat într-o limba straina,
Daca limba mea, e limba romana.
Voi ati vazut cum plang copiii la Tiraspol?
Apoi eu personal am inceput sa merg cu mama la diverse mitinguri de
protest la Kisinau,
si am participat impreuna cu profesorii, colegii mei de scoala si
parintii la pichetat ambasada
Rusiei pina am revenit la procesul de invatamint.
Da, am uitat sa va spun, ca noi am fost imprastiati pe la diferite
scoli. Eu zilnic mergeam la
un liceu romanesc din dreapta Nistrului, tocmai la 25 km. Si intr-o
zi
am avut un accident.
Cind ne intorceam de la Copanca, acolo unde invatam, a cazut roata la
autocar. In autocar erau
aproximativ 100 de copii. Ne-am speriat toti. Si profesorii ce ne
insoteau s-au speriat mai mult
decit noi. Acolo, la Copanca, invatam in diferite clase. Ne predau
profesorii de acolo, iar
profesorii nostri faceau reparatie impreuna cu constructorii si
parintii ca sa termine mai degraba
refacerea scolii, si noi sa ne intoarcem cat de curand in locasul
nostru. Era periculos sa circulam
zilnic fiindca treceam prin postul de "graniceri transnistreni" si
uneori ne opreau si niste oameni
inarmati cereu actele de la cei maturi, apoi, daca ei aratau actele,
gaseau alt motiv de a ne retine...
adica spuneau ca in autocar trebuie sa fie numai 35-40 de oameni, iar
noi eram de 2 ori mai multi.
Aveam un autocar micut.
Poate suntem inca micuti si nu pricepem inca multe lucruri, dar stim
una: avem o limba atit de
frumoasa si un popor atit de destept...de ce sa studiem in alta
limba,
daca trebuie sa stim cine suntem
noi, sa stim si noi iar cind vom creste mari si vom avea si noi
copii,
sa stie si copiii nostri cine le-au
fost stramosii lor. Daca vom studia in limba rusa si copiii nostri la
fel, n-o sa mai stim cine suntem
si de unde ne vin radacinile.
Anul trecut cind priveam emisiunile la televiziunea locala, Doamne
fereste ce cuvinte murdare
Spuneau despre profesorii nostri!!!! Mama mi-a interzis sa mai ascult
fiindca au vorbit atit de urit..
mi-i rusine sa va spun ce cuvinte ziceau! [1]
Dar noi avem cei mai buni profesori si cei mai destepti elevi din
oras
si poate si din Basarabia.
Fiindca aud de la mama ca au venit scrisori de multumire la liceu,
unde
fostii nostri elevi sunt
laudati ca invata bine. Unii copii, ai caror parinti au fost
amenintati
ca ii da afara de la serviciu
daca nu-si iau copiii de la scoala romana, s-au dus sa studieze in
scolile rusesti, iar acum au luat
toti locuri de frunte la olimpiadele pe obiecte in Transnistria.
Voi stiti ce dorim noi, copiii romani din Tiraspol?
Dorim sa fim auziti de toata lumea,
sa avem si noi drepturi egale cu toti copiii,
sa invatam in conditii normale,
Elena Padurean, Tiraspol, 29 ianuarie 2006, [EMAIL PROTECTED]
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la
http://www.doilasuta.ro ***
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
