|
Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca
atare. Face parte din
categoria "de la lume adunate si tot lumii date" deci nu ma intrebati cine
este autorul.
Prohodul pe ritm de manea Mergând astăzi să cumpăr pâine, atenţia mi-a fost atrasă de un fapt în totalitate banal, dar care dintr-o dată a reuşit să mă pună pe gânduri. Magazinul tocmai primea marfă (pâine), iar din interiorul maşinii de transport răzbăteau spre exterior prea cunoscutele, prea greţoasele şi prea toxicele note muzicale ale unei manele. Cum am spus, nu era ceva deosebit... până la urmă toţi transportatorii ascultă manele. O fi ceva conexiune mistică între mitocănia la volan, dispreţul pentru vieţile pietonilor şi a celorlalţi şoferi, coeficientul de inteligenţă scăzut specific unui şofer profesionist, şi preferinţa pentru manele. Dar de data asta era deosebit, pentru că mi-am dat seama că acolo, în acea incintă metalică, era pâinea pe care o voi mânca eu, şi care era expusă unei radiaţii constante de unde sonore toxice, a căror efect nociv asupra consumatorilor se va simţi probabil peste vreo 20 de ani! Acum îmi pare rău că nu am luat numărul maşinii, pentru că dacă peste 20 de ani copii mei (care acum sunt doar în stare de proiect) se vor dovedi nişte pramatii alcoolice şi leneşe aş fi avut pe cine da în judecată. Faptul că suntem în postul Crăciunului m-a făcut să am o nouă revelaţie. Este vorba de PÂINE! Ştiţi voi... pâine, trupul lui Isus? Păi animalele alea pe două picioare care ascultă manele în vecinătatea pâinii nu-şi dau seama că unele din pâini ar putea conţine chiar urechile Mântuitorului? Şi acum că am făcut o mică introducere în minunata lume a manelelor, să vorbim un pic despre extraordinarul gest de originalitate comis de ProTV de ziua lor de naştere, care, pentru profani, mai este şi ziua naţională a României. Poate că unii dintre voi sunt chinuiţi de aceleaşi febre creatoare ca şi gaşca de babuini supuşi unor intervenţii chirurgicale de înfrumuseţare care au petrecut pe cinste în acel studio, şi vor spune că este un gest de curaj, un gest de originalitate, pe care trebuie să-l acceptăm aşa cum este, şi să nu ne crizăm ca nişte securişti antedecembrişti când auzeau un banc cu Ceauşescu. Ei bine, am să vă spun tuturor, cât mai civilizat pot în acest moment, că MĂ CAC PE ORIGINALITATEA VOASTRĂ! Sunt lucruri în care originalitatea este binevenită, şi sunt altele în care ar fi cazul să fim conservatori. Printre situaţiile în care abordarea clasică este binevenită se numără intonarea imnului de stat (iar pentru cei care se plâng că imnul nostru este prea plângăreţ aş avea un sfat: încercaţi să-l ascultaţi cântat de o fanfară militară, nu numai varianta aia de la începutul programului TV), iar printre situaţiile în care originalitatea este bună s-ar fi numărat momentul naşterii blasfemiatorilor de mai sus, când ar fi fost recomandată, în loc de clasica palmă peste fund, o lovitură sănătoasă aplicată cu bâta de baseball peste cap. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, cred că asta s-a şi întâmplat, de au ajuns aşa. O obiecţie aproape de bun simţ ar fi că interpretarea imnului naţional în variantele non-conformiste ar putea simboliza faptul că şi cei care ascultă manele, şi cei care ascultă hip-hop, şi alte mizerii, sunt români, şi au dreptul la un imn în limba lor. Din nou, permiteţi-mi un act de defecaţie virtuală. Nu, domnilor, imnul naţional nu se referă la voi, scursurile societăţii, ascultători de manele. Revoluţia de la 1848 nu cred că s-a gândit la voi, aşa cum voi nu vă gândiţi niciodată la ea, iar unirea de la 1918 sigur nu a fost făcută de oameni ca voi, aşa că nu aveţi nici un drept să cereţi ca acest imn să vă reprezinte. Sunteţi echivalentul uman al marmotelor alea din Madagascar, care niciodată nu au făcut nimic util, care vor să se distreze toată ziua, dar care când vor da de dracu vor aştepta pe altul să-i salveze. Poate par un pic ipocrit că scriu un astfel de articol la aşa de puţin timp după ce scriam că 1 Decembrie trebuie să fie o sărbătoare a tuturor. Da, trebuie să fie a tuturor, dar nu a celor care o transformă într-o troacă de porci, frecându-şi timpanele cu imnul naţional în varianta manelistică în acelaşi fel în care şi-ar freca anusul cu un steag tricolor. Totuşi, un pic de milă pentru voi am: v-aş lăsa să mai ascultaţi o manea înainte de a apăsa butonul presei hidraulice în care v-aş arunca în prealabil. Sau după, ca prohod. În încheiere, o mică dedicaţie, derivată din imnul naţional, pentru handicapaţii descrişi mai sus. Se poate cânta în orice stil. Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine, Gunoaiele tâmpite cum îşi bat joc de voi; Cu bălegar în craniu, cu alcool în vine, Şi c-o privire tâmpă ce spune: suntem boi! *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
YAHOO! GROUPS LINKS
|
- [romania_eu_list] Pamflet ! Arhitectura
- Re: [romania_eu_list] Pamflet ! Sebastian Alexandru
- Re: [romania_eu_list] Pamflet ! Olga Spiridon
