http://www.tiuk.reea.net/basarabia2.html
Paul GOMA
S c r i s u r i
(Textul ce urmeaza a fost scris pentru o revista franceza. Astfel se
explica didacticismul lui. Am crezut insa ca nu va strica daca si
Romanii vor afla cateva amanunte-istorice despre ei insisi - de
aceea il reproduc aici)
Paris, martie 1999
"B A S A R A B I A"
întâia deturnare lingvistică si diversiune politică rusească
Când eram invitat la conferinte, comunicări, simpozioane, reuniuni,
întâlniri, pentru drepturile omului, luam cu mine si un bloc de
desen. Pentru a desena hărti. Ale Europei, ale sud-estului european,
în fine, harta României istorice. Explicam :
«România are o formă aproape-rotundă ; la sud (jos) o sustine
Dunărea, cedînd, curbîndu-se sub greutatea ei ; Carpatii românesti o
străbat, de la nord la sud - apoi spre sud-vest ca un fel de cifră 4
la oglindă, pentru a coborî, în coltul jos-stânga, dincolo de
Dunăre, prefăcîndu-se în Muntii Balcani. În scobitura lantului
muntos, în sfertul nord-vestic : Transilvania ; în jumătate sudică :
Oltenia (la stânga), Muntenia în centru, în dreapta, la Marea
Neagră, Dobrogea ; în fine, sfertul de nord-est, provinciile
României moderne : Bucovina, la nord, Moldova între Carpatii
orientali si râul Prut, iar dincolo de Prut până la fluviul Nistru :
Basarabia»
Învătasem de la tata, învătător de tară cu Scoala Siberiei
: Istoria
este fiica Geografiei : nu poti explica ce s-a întâmplat, în timp,
dacă nu arăti unde, în spatiu, s-a întâmplat.
În acest spatiu (ceva mai mare decât jumătatea Frantei de azi)
locuiau, în urmă cu 2000 ani Dacii. La 107 (d. C.), împăratul Traian
l-a înfrânt pe regele Decebal, a colonizat noul teritoriu, l-a
botezat "Dacia Felix", a construit noi asezări, drumuri, castre,
temple, memoriale, necropole, valuri de apărare contra barbarilor
din est si din nord (cel mai cunoscut : Valul lui Traian) -
evenimente relatate în marmura albă a benzii-desenate
numită "Columna lui Traian" aflată în Forul Traian din Roma..
Sub presiunea barbarilor, Roma a abandonat provincia imperială în
271 d.C., retrăgîndu-se în sudul Dunării. Cu câtă mostenire
latină
rămăseseră Dacii după 166 ani de romanitate, s-a aflat abia
în sec.
XVIII-lea
Cert este că la frontiera Europei cu Asia s-a semnalat o
comunitate vorbind o limbă romanică : nu există în română
mai putine
cuvinte dace decît cuvinte galice în franceză, iar termenii din
fondul principal se află mult mai aproape de latina (populară) decât
în toate celelalte - cu exceptia italienei.
După retragerea romanilor, peste băstinasi au trecut, oprindu-se mai
putină ori mai multă vreme, dar totdeauna năvălind dinspre
Răsărit:
Huni, Goti, Ostrogoti, Vizigoti, Gepizi, Avari ; din secolul VI:
Slavi ; din sec. VII : Bulgari; din sec. IX : Unguri, din X-XI :
Cumani, Pecenegi, din sec
XIII : Tătari
După distrugerea Kievului si supunerea rusilor, în 1241 Tătarii
(Mongolii) au intreprins o campanie de devastări, ajungînd până la
Triest, traumatizîndu-i pe unguri, polonezi, germani, sudslavi - dar
mai întâi pe valahi (walach, walat, voloh, olah, vlah, valaque -
ceea ce însemna, în limbile ne-valahilor : "latin"); după această
dată, chiar dacă au perceput bir (tribut) de la
populatia "controlată", forta lor de distrugere a diminuat, astfel
că locuitorii dintre Carpatii Orientali si Nistru, ca si cei dintre
Carpatii Meridionali si Dunăre au iesit din păduri, au coborît din
munti, unde se adăpostiseră cam un mileniu
Comunitatea dacilor romanizati poate fi considerată printre primele
care au îmbrătisat crestinismul de bună voie, nu prin decret (cu
atât mai lesne, cu cât Dacii erau monoteisti). Si în română păgân =
payen (paganus), înseamna, la origine : sătean, rural - deci
realitatea era anterioară anului 241 (când a fost retrasă
administratia imperială). Prin pozitia-i excentrică, mereu
amenintată de barbari, Dacia romanizată nu a cunoscut persecutiile
anticrestine, iar după abandonare, cultul s-a dezvoltat
nestingherit : barbarii nu erau interesati de sufletul ocupatilor,
ci de produsul material al lor
Limba română păstrează structura latină, iar în vocabular
este
observabilă "marca" provenientei legionarilor colonizatori (Sicilia,
Sardinia, Corsica). Oricum, termenii esentiali sunt din latină : om,
bărbat=homme, barbu (homo, barbatus), femeie, muiere=femme (femina,
mulier), fiu=fils, (filium) părinte=père (parentem), frate,
soră=frère, soeur (frater, suror) ; cer, soare, lună, stele, nori,
vânt, ploaie, nea; corpul omenesc : cap (caput), ochi (oculus), gură
(gula), nas (nasus) ; câine (canis), vacă (vacca), bou (bovem), cal
(caballus), iapă (equa), oaie (ovem), berbec (vervecem), miel
(agnellum), capră (capra), ied (haedus) ; albină, miere, ceară ;
găină, cocos; câmp, munte, colină, muncel, culme, vale, lac,
râu,
mare ; grâu, orz, secară, mei, etc. etc.
Termenii esentiali religiosi sunt latini : Dumnezeu, Fecioara Maria,
Fiul Omului, cruce, biserică, botez, cimitir, cuminecare, credintă,
crestin, altar, păcat, înviere, nastere (terminologie îmbogătită
în
epoca bizantină cu grecisme, apoi cu slavisme - sinonimia fiind una
din resursele extraordinarei expresivităti ale limbii române).
În Dacia pre-romană (spre deosebire de Galia) exista cultura vitei
de vie. Prin sec III a. C. Preotul-Mag Deceneu a poruncit zmulgerea
viilor - Dacul era prea adesea beat=ivre (bibitus)
Sunt presupuse a
fi din limba dacă : strugure (raisin), curpen (sarment) butuc (pied
de vigne), termenii (vie, vin, must, beat-betie, butie, butoi) fiind
latini
O ciudătenie : în zona cea mai îndepărtată de Roma (si
expusă influentelor cele mai
antilatine : în Basarabia) se găsesc
termeni ca brăcinar (centură), brâncă (brat), brăcace (vas
de lut,
pentru vin, cu gura foarte evazată), în fine poeticul si productivul
termen figa (ce nu se întâlneste în nici o altă provincie
românească). Adevărat, acesta, din greacă (fica), a trecut la
latini, cu dublu sens (fruct : figue, si organ genital feminin), azi
păstrîndu-se în Proventa, în Italia si în
Basarabia.
Pe teritoriul dintre râul Prut si fluviul Nistru (în nici un caz
greu-pronuntabilul slav : Dnestr - unde am ajunge : la Dniagara ? la
Dniger? la Dnamur ?) au zăbovit un timp, Ungurii - sositi în sec IX.
Se pare că sudul teritoriului ce va deveni : Basarabia este
legendara patrie de adoptie (intermediară) : Etelköz (Etelküz). În
orice caz, au lăsat în toponimie urme ce nu se explică altfel :
Orhei (nume de cetate, de oras, al judetului meu natal) vine, cert,
din maghiarul : Varhély (fortăreată, cetate), localităti cu
acelasi
nume existînd numeroase în Transilvania, în Ungaria propriu-zisă ;
circulă o teorie potrivit căreia chiar actuala capitală
Chisinău ar
putea fi formată din : Kis (petit, devenu, aussi, nom) et Jenö
Sub presiunea Pecenegilor, a Cumanilor (veniti din aceeasi
direcţie : Est), Ungurii au fugit întâi spre nord, până în actuala
Galitie, apoi spre vest, în fine au coborît în Panonia, unde s-au
fixat.
De acolo au atacat în sens invers : spre est, cucerind fosta Dacia
Superior, numind-o Erdely (iar cronicarii lor latini: Trans
Sylvania). Li s-au opus mai întâi voevozii (princes) unor formatii
statale purtînd numele sefilor : Gelu, Menumorut - pe care i-au
înfrânt ; şi-au luat revanşa împotriva Pecenegilor, a Cumanilor
(care-i alungaseră din Etelküz). Pentru că acestia din urmă
controlau teritoriul dintre Carpati si Nistru, acea parte a fost
numită de istoricii maghiari : Cumania - desi era locuit de olah
(termenul maghiar pentru Walach, voloh, vlah, valaque).
În secolul XIII au apărut Tătarii. La Orhei si-au ridicat cetate -
unde au bătut monedă - au abandonat-o după 50 ani. Profitînd de
spaima Ungurilor de tătari, alti printi valahi din sudul Carpatilor
meridionali : Litovoi, Seneslau, Ioan, Bărbat s-au unit, declarîndu-
si independenta fată de Coroana Maghiară. La scurt timp
conglomeratul de principate devine tară (pays): Tara Românească
(1310) - în documentele latine : Terra Blaccorum (Valachorum)
si "Transalpina", iar în cele slavone : Vlascaia Zemlia si
Basarabscaia Zemlia, după numele lui Basarab I, unificatorul
(teritoriu aflat în sudul actualei Românii, acoperind Oltenia si
Muntenia).
Între timp, unul dintre voevozii români din Maramures (nordul
Transilvaniei), numit Bogdan, contestă dominatia ungurească, trece
Carpatii spre răsărit, îl alungă pe "guvernatorul" Balc, se
proclamă
voievod si domn (1359), declarînd independenta fostei Cumania, sub
denumirea : Moldova.
Asadar, la mijlocul sec. XIV existau două formatiuni statale
românesti. O a treia (Transilvania) era provincie maghiară, iar a
patra, Dobrogea, avea să fie cucerită de Mircea (Basarab), al
cărui
frate : Dan I, i-a alungat pe tătari din "Basarabia", adică
teritoriul aflat în nordul Deltei Dunării, apoi al Mării Negre
până
la Limanul (laguna) Nistrului, la antica cetate Tyras (devenită
Asprocastron, Moncastron, Turcii i vor zice : Akkerman, Rusii cu
nesfârsita lor fantezie : Belgorod, traducînd românescul Cetatea
Albă).
Această din urmă fâsie, de cca 200/50 km a purtat pentru scurtă
vreme numele Casei cuceritorului Basarab : Basarabia. Însă după 1400
nu s-a mai vorbit de ea - până în 1812, când Rusii au
reacti-vat-o,
francizînd-o (diplomatii, topografii rusi fiind francezi :
Bessarabie
, dîndu-i si o semnificatie în ruseste : Bez Arabia :
(teritoriul) Fără Arabi ! Francezii ce serveau Rusia nu cunosteau
măcar rudimente de rusă îsi imaginaseră că stăpânii
lor îi numesc pe
turci : arabi
Iar rusilor le-a convenit această confuzie-diversionistă (ca mai
târziu termenii perestroika si glasnost'
în "traducerea"
americanilor si a germanilor).
Statul de la răsărit, Moldova, o vreme independent, apoi suzeran al
marilor vecini : Ungaria, Polonia, Turcia si care era împărtit în
subunităti ce aveau granitele (mai degrabă teoretice) pe linia est-
vest, cunoscîndu-se o Ţară de Sus - la nord, o Ţară de
Mijloc si o
Ţară de Jos, aceasta învecinîndu-se, la sud, cu Ţara
Românească, cu
Delta Dunării, cu Marea Neagră.
A dăinuit, cu mici "ajustări teritoriale", o jumătate de mileniu.
Începînd de la 1400, Tătarilor le-a slăbit forta de distrugere,
însă
au continuat să reprezinte o teribilă amenintare - (îsi
stabiliseră "baza" în nordul Crimeii). Domnii moldoveni, începînd cu
Alexandru cel Bun, au construit o linie permanentă de apărare a
tării, ridicînd si armînd o serie de cetăti - toate pe malul drept
(vestic; interior) al Nistrului : Hotin (Khotin), Soroca, Orhei,
Tighina - totodată au reconstruit antica Tyras numită acum : Cetatea
Albă. Pentru paza acestei importante frontiere între Europa si Asia,
măsurînd cca 500 km., au fost recrutati oameni liberi, cunoscînd
meseria armelor, călări. Li s-au dăruit mari proprietăti -
arabil,
păduri, lacuri, păsuni. În timp de pace cresteau animale, lucrau
câmpul, vânau - însă de cum se arăta "pericolul de la
răsărit",
deveneau ostasi. Astfel s-a constituit în Moldova de Răsărit o
nobilime războinică cunoscută sub numele : "Călăretii
de la Nistru".
Dintre acestia s-au recrutat, nu doar importante căpetenii militare
(moldovenesti, ucrainene, poloneze), dar si pretendenti la tronul
Moldovei - cei mai multi fiind impostori
Altii, sătui de
legalitate, alimentau celebrele si temutele formatii de mercenari
cunoscuti sub numele cazaci (cosaques) - acestia nu constituiau o
etnie (cei mai numerosi erau rusii, apoi polonezii, apoi
moldovenii), ci o
meserie, ca'zak însemnînd călăret în
tătăreste.
În permanent contact cu tătarii, Călăretii de la Nistru
ajunseseră,
nu doar să-i combată de la egal la egal. Pentru năvălitorii
galbeni,
orice alb pedestru era o fiintă inferioară ; nici nu era om ;
oricare cavaler înzăuat : polonez, ungur, german - un adversar pe
jumătate mort (din lipsa mobilitătii). Ceea ce nu era cazul
Moldovenilor : usor înarmati, manevrînd fulgerător, răspundeau
atacului cu atac, incursiunii - cu incursiune, replicau la jaf cu
jaf, la răpiri cu răpiri
Si astfel se explică prezenta tătară în toponimia si în
onomastica
din Basarabia. Cel mai celebru "tătar" a fost printul Cantemir -
Dimitrie, domn al Moldovei, scriitor, istoric, membru al Academiei
din Berlin, recunoscut otomanolog, inventatorul sistemului de notare
muzicală orientală, înfrânt de turci, refugiat în Rusia lui Petru
I ; fiul său Antioh Cantemir, fost ambasador al Rusiei la Londra, la
Paris - unde a si murit - este considerat părintele poeziei clasice
ruse. Ei bine, numele : Cantemir este, în fapt : Khan Temir, după
cum frecventul : Temircan este
Temir Khan. Alte nume tătărăsti
:
Batal, Buiuc, Bulat, Burlac, Celac, Ciachir, Iakir, Murafa, Seitan,
Timus, etc), au devenit băstinase
Un scriitor din sec. XIX, George Madan povesteste istoria satului
său natal, Truseni : la un moment dat, femeile din regiune muriseră
de o "molimă" (probabil febră puerperală), bărbatii nu mai
aveau
neveste, copiii rămăseseră fără mame - ce era de
făcut ? Au sărit pe
cai si au dat iama-n tătărime (în nordul Mării Negre) ; i-au
bătut
pe tătari (bărbati), i-au masacrat, au luat, după exemplul
tătărăsc,
vitele, caii, sculele de pret, "precum si câteva tătarce, să
aibă
cine le spăla izmenele"
În 1775, Turcii "cedează" (desi nu aveau vreun drept) un colt din
nordul Moldovei, Austriecilor. Acestia îl colonizează masiv cu
ucraineni si îl botează : Bukowina (Tara Fagilor - în
slavă). În
1812 aceiasi Turci "cedează" jumătatea orientală din statul
Moldova
rusilor, noua frontieră devenind râul interior Prut, contrar tuturor
ratiunilor istorice, topografice, economice (astfel fiind tăiate, nu
doar tinuturi, ci localităti (ca Berlinul, un secol si jumătate mai
târziu).
Rusii, prin specialistii francezi, au botezat teritoriul dintre
Nistru-Prut-Dunăre-Marea Neagră, măsurînd 45.000 km.p. (pentru
comparatie : Belgia : 30.500, Olanda : 36.700, Elvetia : 41.200
km.p.) : Bessarabia, si l-au prefăcut în gubernie taristă. Fireste,
Turcii nu avea nici un drept să cedeze teritorii ale unei tări ce nu
le apartinea - însă în acel moment functiona "dreptul ocupantului" :
Rusia, prin Kutuzov, se instalase în cele două tări române si
, în
timpul liber se mai si bătea cu Turcii - însă viata în Moldova era
dulce, drept care Rusul avea de gând să rămână cât mai mult timp.
Cunoscîndu-i prea bine pe "fratii crestini", o mare parte a
populatiei, oameni liberi, pentru a nu fi prefăcută
în "suflete"rusesti, s-au refugiat pe malul drept al Prutului, în ce
mai rămăsese din Moldova. Însă majoritatea nobilimii moldovene a
rămas pe loc si s-a pus în slujba Rusiei si a rusificării oamenilor
pământului. Nume ca : Sturdza, Catargiu, Bals, Ghica, Crupenschi,
Leon, Moruzi - Muruzis (Mourousi
) au devenit sinonime cu "Iuda".
După o scurtă si mincinoasă autonomie, "Bessarabia" a cunoscut
adevăratul sarm slav : guvernatorul autohton a fost înlocuit cu un
general rus, Harting (diplomatia rusească era făcută de
francezi,
armata de germani). Rusii au "purificat" aparatul administrativ, au
interzis limba română în scoli, în presă în biserică ; pe de
altă
parte, pentru a distruge, lichida identitatea ocupatilor, au
încurajat :
a) imigratia interioară : Evreii, persecutati în restul imperiului,
interzisi de a locui în orasele din Galitia, Podolia, Ucraina, au
fost dirijati spre noua gubernie, unde au primit nu doar infinit mai
multe drepturi decât băstinasii, dar si proprietăti, ba chiar zone
întregi - pe care le-au colonizat : astfel, de la circa 5.000 de
persoane în 1817 au ajuns la 80.000 în 1856, la 270.000 în 1918 -
9,8% din totalul de 2.725.000 locuitori) ;
b) imigratia exterioară : Rusii au organizat colonizarea Sudului
provinciei cu germani, elvetieni, francezi (25.000 în 1856) si cu
bulgari atrasi de sub turci (45.000 în 1856) : acestia, pe de o
parte, au ocupat pământurile românilor (câte 66 ha de familie),
alungîndu-i fără milă ; pe de alta au beneficiat de scutiri de
impozite, fiindcă primiseră statut de cetăteni privilegiati ai
Imperiului ;
c) emigratia moldovenilor în Caucaz : băstinasii deposedati în
detrimentul germanilor, francezilor, elvetienilor, bulgarilor, au
fost ademeniti să devină la rându-le "colonisti" în Caucaz.
Rezultatul : un fiasco economic, o tragedie umană.
În 1812, când Rusii au răpit partea răsăriteană a Moldovei,
botezînd-
o "Bessarabia", după ce vreo 200.000 suflete se refugiaseră la vest
de Prut, au rămas pe loc cca 500.000 locuitori, din care peste 80%
erau români ; în 1856, din 1.000.000 locuitori, românii regresaseră
la 74% ; în 1918, din totalul de 2.725.000, românii reprezentau doar
66% - rusii crescuseră la 12% (330.000), evreii, cu 270.000, la
9,8%. Stiutori de carte : 20%, - însă autohtonii doar 3 (trei) %
În aproape o mie de ani de dominatie (crudă, feroce) maghiară asupra
Transilvaniei, Românii îsi păstraseră sufletul - fiindcă aveau
scoli, presă, în limba maternă, asociatii, burse în
universitătile
occidentale - mai cu seamă la Viena si la Roma ; în 134 ani de
ocupatie austriacă (metodică, rigidă, fără nuante) a
"Bucowinei",
Românii de acolo îsi păstraseră sufletul - fiindcă au avut
scoli,
biblioteci, presă, societăti - iar faptul de a călători în
Principatele române nu era considerat "crimă politică".
Ei bine, nefericitii moldoveni de la Nistru, ajunsi la
pieptul "surorii" mai mari, dacă nu de-a dreptul "maica Rusie" - si
crestină si ortodoxă - doar în 106 ani (1812-1918) au fost des-
nationalizati, des-moldovenizati, des-umanizati. "Norocul" lor :
băstinasilor interzicîndu-li-se accesul la cultură (altfel decât în
rusă), interzicîndu-li-se accesul în orase, au rămas în sate si s-au
retras în oralitate (de pe urma analfabetizării programatice).
Astfel si-au salvat o părticică din sufletul lor amărât.
Si totusi, de pe urma prăbusirii Rusiei, a Austriei, a Germaniei -
după Primul război Mondial - prima provincie românească
înstrăinată
care s-a proclamat independentă si s-a unit cu România a
fost "Basarabia" - la 27 martie 1918 ; a urmat "Bucovina" la 14
octombrie, în fine Transilvania la 15 noiembrie - acelasi an.
Si s-a făcut România Mare.
A doua deturnare de sens, de nume :
"Republica Autonomă (Socialistă Sovietică) Moldovenească"
Rusia, chiar de-si schimbase firma, prezentîndu-se
drept : "republică", "socialistă", a rămas si după putchul
din oct.
1917 aceeasi putere asiaticaă, imperialistă, colonialistă,
devenind
o mult mai ucigasă închisoare a popoarelor.
URSS a refuzat să recunoască unirea si legală si dreaptă
a "Basarabiei" la Patria mamă, România. În 12 octombrie 1924, în
urma unei hotărîri a C.C. al Ucrainei (!?) a apărut - pe teritoriul
Ucrainei - pocnind din degete, "Republica Autonomă Sovietică
Socialistă Moldovenească". Asadar, dincolo de Nistru, pe teritoriu
ucrainean, a fost inventată o chestie măsurînd 7.500 km.p. si ceva,
numărînd în jur de 500.000 locuitori - din care abia 30%
erau "moldoveni".
Evident, scopul rusilor (ce importanţă că acum îsi ziceau sovie-
tici) era : "liberarea Moldovei de sub jugul românilor si realipirea
ei la adevărată patrie a truditorilor moldoveni". Asadar : Moldova
istorică, Tara Moldovei, avînd aproape 7 secole de existentă ca stat
(din care ultimul secol ca parte integrantă a statului român)
măsurînd peste 100.000 km. p., numărînd cca 8 milioane de locuitori -
trebuia să se "realipească" la un raion (hai : două) ale
Uniunii
Sovietice ! Propaganda neîncetată, permanentele acte de terorism
(imaginate si dirijate de aproape de "prietenul Românilor", Bulgarul
Christian Rakovski (devenit, din socialist luminat, bolsevic
tenebros) nu au reusit să realizeze visul "truditorilor moldoveni"
(conducătorii lor nici nu cunosteau "limba moldovenească" pe care
tot ei o inventaseră - drept care, prin 1938 Stalin i-a împuscat pe
toti, pentru
trădare).
Între 1932-33, în foametea organizată de Stalin, din cele cca 6
milioane de victime, majoritar ucrainene s-au aflat si zeci de mii
de "moldoveni" - care, sub soarele socialismului biruitor au
cunoscut canibalismul. Supravietuitorii gloantelor de mitralieră ale
grănicerilor sovietici de pe malul stâng al Nistruului, care au
reusit să treacă fluviul în România (însă după re-cedarea
definitivă, cea din 1944, au rămas în Basarabia) începînd din 1945
până spre 1948 s-au reîntâlnit cu foametea si canibalismul "cele mai
înaintate din lume" : foametea si canibalismul sovietice.
Însă iată : de capitularea Frantei si deruta Angliei, în mai 1940, a
profitat Stalin : prin ultimatumul din 26 iunie 1940 URSS a re-
răpit, "Bessarabia" si, din aceeasi miscare, "Bucowina"- care
nicicând nu cunoscuse ocupatie rusească.
Evacuarea administratiei si armatei române ar fi urmat să înceapă în
ziua de 28 iunie (1940). Însă încă din seara zilei de 27 au trecut
frontiera unităti militare sovietice, atât în uniforme, cât si în
civil - aceste formatii (cuprinzind peste 50% evrei), prezentîndu-se
ca "localnici indignati". Dacă sovieticii în uniforme nu se atingeau
de coloanele refugiatilor, "civilii" (dealtfel înarmati) au
instaurat "teroarea de sase zile" pe întreg teritoriul cedat :
ostasii în retragere (primiseră ordinul să nu se apere, să nu
riposteze !) erau opriti, dispersati, bătuti, jefuiti de bunurile
personale, de arme, de uniforme, multi dintre ei au fost zmulsi din
coloane si prefăcuti în "prizonieri de război" (abia peste un an
România avea să se afle în război cu URSS). Însă dacă
soldatii
simpli aveau sansa să scape de atacatori, subofiterii si ofiterii
nu : acestia erau, cu totii, selectati, li se rupeau epoletii, erau
scuipati, bătuti - si multi împuscati pe loc.
Pierderile provocate de batalioanele de "civili sovietici" ("cei mai
civili din lume") armatei române în retragere (până la 3 iulie 40) :
356 ofiteri superiori si 42.876 soldati si subofiteri - ucisi si
dispăruti.
Si iată cum se leagă lucrurile : ostasii si civilii ajunsi, în fine,
îndărătul noii granite (blestematul râu Prut), prezentau cu totii
simptome de dementă colectivă. Fiind martori si victime ale
agresiunilor de o nemaipomenită sălbăticie a "civililor" - care,
vădit, erau în majoritate evrei - s-au jurat (au fost jurăminte
publice) că se vor răzbuna pe Evreii care-i atacaseră, îi
maltrataseră, îi umiliseră (tăierea nasturilor de la pantaloni
era
o "inventie" recentă) si îi asasinaseră pe camarazii lor.
Asta se petrecea începînd din 3 iulie (1940), la încheierea
retragerii, când militarii aveau în minte doar ce li se întâmplase
lor si unitătilor lor, nu-si imaginau ce se petrecea imediat în urma
coloanelor românesti în retragere
Si, vai, ce li se întâmpla nemilitarilor; din acel moment locui-
torii provinciilor cedate, Basarabia si Bucovina de Nord, tinutul
Herta intrau în cosmar si în noapte siberiană:
Din chiar ziua de 28 iunie, în localitătile cele mai estice, au
început a actiona "civilii" - în cvasitotalitate, evrei: îi arestau,
nu doar pe jandarmii si politistii rămasi pe loc, pentru a asigura
tranzitia administrativă (ce iluzie!), dar si civili, magistrati,
profesori, învătători, negocianti, proprietari, preoti.
Multi - prea multi - evrei localnici, dealtfel intelectuali ei
însisi: avocati, medici, farmacisti, literati - s-au prefăcut, cu
prilejul cedării Basarabiei si Bucovinei din iunie 1940 în niste
fiinte sangvinare, care se "răzbunau", nu pentru ceea ce, eventual,
înduraseră ei, pe sol românesc, ci pentru persecutiile de oriunde -
în 2000 ani! La Cernăuti, la Hotin, la Soroca, la Orhei, la
Chisinău, la Tighina, la Cetatea Albă, la Ismail, la Reni - peste
tot, sub conducerea "iluminat-revolutionară" a unor intelectuali
evrei (chiar si muzicieni - desi se zice că muzica îmblânzeste
fiarele
- atentie: ne aflăm la sfârsitul lui iunie 1940) s-au
îmbătat de plăcere, linsînd, batjocorind, împuscînd, în stradă,
functionari ai prefecturilor, directori de licee, proprietari,
dedîndu-se unor acte de pură barbarie: s-au numărat cu zecile
preotii torturati, umiliti în plină stradă (aici interveneau
femeile : urinînd, teatral, pe corpul victimei aflată la pământ,
apoi scuipînd pe
opiumul popoarelor, ca într-un balet proletar);
popilor li se tăiau, de regulă, urechile si limba - iar finalul era
imuabil: corpul (sau corpurile) erau duse la cea mai apropiată
biserică - si incendiat totul.
Dintre evrei au fost recrutate si "cadrele medii" -
cele "superioare" (partid, NKVD) fuseseră aduse de peste Nistru.
Când s-au întors Românii, în iunie 1941, s-au răzbunat. "Pe evrei"
Nu am ştire ca Românii să fi pus mâna pe măcar unul din cei cu
adevărat vinovati (acestia fugiseră primii, cu aparatul politico-
politienesc sovietic, stiind bine ce fel de "justitie" aplicaseră
ei, "liberatorii" în teritoriile ocupate).
Din nefericire asa se întâmplă: pentru faptele rele, nu cei răi
plătesc - ci nevinovati
În cvasitotalitate aparatul administrativo-politienesc instalat
în "Republica Socialistă Sovietică Moldova" era alcătuit din (în
ordine descrescătoare): ucraineni, evrei, rusi.
Nu trebuie uitat cu niciun chip: bestiile de "prim-secretari" ai
URSS: Hrusciov, Brejnev, Cernenko, Andropov îsi făcuseră "clasele"
ca prim-secretari ai "R.S.S. Moldova" iar coincidenta (care nu este
una): primii trei erau si ucraineni. Această precizare, pentru a
preciza: Ucrainenii care s-au plâns totdeauna că Rusii i-au
subjugat, că i-au prefăcut în cetăteni de categorie
inferioară, că i-
au reprimat sălbatic ("ca ucraineni")- au fost, în teritoriile
românesti căzute sub ocupatie sovietică, cei mai numerosi comunisti,
sovietisti, cei mai zelosi rusisti, cei mai feroci trimisi ai
Kremlinului în "Republica Moldovenească" - si dublu, triplu în
judetele din Bucovina de Nord, din nordul si din sudul Basarabiei
înghitite de "Republica Ucraineană". Acolo Ucrainenii au impus cu
ciomagul strămosesc si cu pusca (rusească) legea bolsevică
asupra
altor etnii, persecutîndu-i sălbatic pe români - ca români, nu ca
antisovietici. După 1952 ("procesul bluzelor albe", când multi
dintre evrei fuseseră eliminati din aparatul politico-administrativo-
represiv), Sovieticii de origine ucraineană au ocupat în
cvasitotalitate posturile de conducere din "Moldova" si, dedulcindu-
se la trai bun pe spinarea băstinasilor, s-au mutat cu tot neamul
lor si cu toate neamurile neamurilor lor de "bieti ucraineni
persecutati de rusi" peste românii din Basarabia si din Bucovina -
nu doar la orase, ca până atunci, câtă vreme a durat regimul
cartelelor alimentare - ci la sate, în sate, alungîndu-i pe săteni
din casele cele mai arătoase - în care nu putea locui decât un
ucrainean! Superior! Ca natie dominantă!
Comportamentul ucrainenilor dovedeste o dată mai mult: un rob
devenit supraveghetor de robi este mult mai crud decât stăpânul de
robi; un detinut devenit brigadier e mai sălbatic decât un gardian.
După modelul ţarist, locuitorii băstinasi (aborigenii) nu aveau
voie
să se stabilească în orase - deci nu aveau acces la cultură:
desigur, numai în limba rusă. Fiindcă limba română - pe care o
vorbeau băstinasii din timpurile în care Slavii abia ieseau din
mlastinile lor din Mazuria si începeau a se revărsa înspre sud - le
era interzisă de rusi: Rusii inventaseră pentru Românii
prefăcuti
prin ukaz în "cetăteni sovietici", nu doar o identitate
moldovenească, ci chiar o "limbă moldovenească" (când, se stie:
limba vorbită de Românii din Basarabia nu este nici măcar un
dialect, ci doar un grai al românei! Această "limbă
moldovenească"
devenise, oficial, cum altfel?, "de origine slavă, avea o structură
slavă" ! De ce? Simplu ca un ukaz: fiindcă se scria cu caractere
chirilice (de la data ukazului în chestiune)
Încă un amănunt despre tratamentul pe care Rusii l-au aplicat
Românilor din teritoriile răpite:
Stalin, în 1940, a umblat cu creionul pe hartă, confectionînd
o "Moldovă Sovietică", iar o parte din nordul, si o parte din sudul
Basarabiei au fost trecute la Ucraina ; tot la Ucraina a intrat si
Bucovina. Ciudat, însă: dacă între Ucraina si Bielorusia ori
Federatia rusă cetăteanul sovietic putea călători
fără a tine seama
de "granite", între diferitele părti ale teritoriilor foste
românesti hăcuite nu era posibil : fuseseră tăiate pe la mijloc
nu
doar unităti administrative, ca judetele, plasele, ci chiar
localităti. Astfel: Românii din Republica Moldovenească erau
inscrisi ca "moldovan" - însă fratii, verii, unchii din satul vecin
(sau: cealaltă jumătate a satului), căzut la Ucraina, erau cu
totul
altceva: "rumân". În principiu, în Ucraina, românii aveau limba
maternă: româna - pe când cei din Moldova
"limba moldovenească" -
fiind strict interzisă si pedepsită cu închisoare doar pro-nuntarea
sintagmei : "limba română"!
În 1989 Republica Socialistă Sovietică Moldova si-a declarat
independenta faţă de URSS. Normal ar fi fost ca imediat să se
unească cu România.
Numai că România atunci era condusă de comunisti moscoviti ca
Iliescu, ca Petre Roman (fiu al generalului de NKVD Valter), ca
Mihai Caraman, cel care a produs atâtea pagube în OTAN (la Paris) -
în folosul URSS. Mai grav: opozitia democratică era condusă de
Corneliu Coposu: si ardelean si tărănist si fost detinut politic
reeducat. Care s-a opus (si nu doar nu a sustinut unirea cu patria
mumă
) La urma urmei, mai mare este vina "democratilor" decât a
neocomunistilor si a securistilor.
De aceea "Republica Moldova" a recăzut în descurajare si în mizerie
materială.
Poate mileniul III să aducă adevărata solutie si pentru acei
oameni
martirizati de vrăjmasi, respinsi de frati.
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la
http://www.doilasuta.ro ***
Yahoo! Groups Links
<*> To visit your group on the web, go to:
http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/
<*> To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
<*> Your use of Yahoo! Groups is subject to:
http://docs.yahoo.com/info/terms/
