--- In [email protected], Lozovanu Dorin <[EMAIL PROTECTED]> wrote: > mai uitati-va din cind in cind prin biblioteci si carti vechi > tiparite la Iasi pina la unirea Moldovei cu Tara Romaneasca.
Ca de exemplu, poti sa ne dai si cateva titluri aici?;) Pana atunci, rogu-te intelege ca ti-au spus mai multe persoane ca sintagma "limba moldoveneasca" e o inventie sovietica de prost-gust demna de mintea "gheneralului" Voronin de militie comunista URSS si de sistemul de politruci nostalgici sovietici pro-Moscova...plus unii mancurti care fac ca pe teritoriul fostei Basarabii sa continue singurul regim comunist din Europa, rusinea lumii civilizate...regim comunist care se preface acum ca vrea in EU... Ca tot veni vorba de citit, te rog frumos, ia domnnia ta si citeste ce scrie Paul Goma, un nume de care sper ca ai auzit deja, e adevarat ca nu e asa mare Basarabean si Roman ca altii care scriu numai cu majuscule;)...: "...Fiindcă limba română - pe care o vorbeau băstinasii din timpurile în care Slavii abia ieseau din mlastinile lor din Mazuria si începeau a se revărsa înspre sud - le era interzisă de rusi: Rusii inventaseră pentru Românii prefăcuti prin ukaz în "cetăteni sovietici", nu doar o identitate moldovenească, ci chiar o "limbă moldovenească" (când, se stie: limba vorbită de Românii din Basarabia nu este nici măcar un dialect, ci doar un grai al românei! Această "limbă moldovenească" devenise, oficial, cum altfel?, "de origine slavă, avea o structură slavă" ! De ce? Simplu ca un ukaz: fiindcă se scria cu caractere chirilice (de la data ukazului în chestiune) Încă un amănunt despre tratamentul pe care Rusii l-au aplicat Românilor din teritoriile răpite: Stalin, în 1940, a umblat cu creionul pe hartă, confectionînd o "Moldovă Sovietică", iar o parte din nordul, si o parte din sudul Basarabiei au fost trecute la Ucraina ; tot la Ucraina a intrat si Bucovina. Ciudat, însă: dacă între Ucraina si Bielorusia ori Federatia rusă cetăteanul sovietic putea călători fără a tine seama de "granite", între diferitele părti ale teritoriilor foste românesti hăcuite nu era posibil : fuseseră tăiate pe la mijloc nu doar unităti administrative, ca judetele, plasele, ci chiar localităti. Astfel: Românii din Republica Moldovenească erau inscrisi ca "moldovan" - însă fratii, verii, unchii din satul vecin (sau: cealaltă jumătate a satului), căzut la Ucraina, erau cu totul altceva: "rumân". În principiu, în Ucraina, românii aveau limba maternă: româna - pe când cei din Moldova "limba moldovenească" - fiind strict interzisă si pedepsită cu închisoare doar pro-nuntarea sintagmei : "limba română"! ..." "Eram in Basarabia, rusii ne-au ocupat, ne-au schimbat identitatea. Deci, un exil pe loc. Noi am ramas acolo. Ne-au schimbat alfabetul, ne-au spus ca noi facem parte din alta tara, ca limba noastra este limba moldoveneasca, care se scrie cu litere chirilice ... Aveam patru ani si jumatate, cinci ani... Asta a fost primul exil... " http://time.moldtelecom.md/~refugium/refugium/2000/24_12.htm Paul Goma: "... NOI AM FUGIT, NE-AM TOT REFUGIAT SPRE APUS, ADICA IN SENSUL MERSULUI SOARELUI..." Nascut la 2 octombrie 1935 in satul Mana, judetul Orhei, sat ce va fi amintit mereu in opera lui artistica, caci tot ce va vedea, va atinge sau descoperi pe parcursul zbuciumatei sale vieti va fi comparat cu Mana, "totul e mai altfel decat pe la noi la Mana". Autorul mentioneaza ca "Basarabia este spatiul copilariei si copilaria pentru toti vietuitorii este un spatiu prin lege, este raiul, este paradisul pierdut, cel care nu se mai intoarce nici odata. si mai ales cand ajunsi la o anumita varsta si se pomeste coborarea, te uiti, incepi sa privesti inapoi si te duci la copilarie. La mine n-a fost asa ceva pentru ca eu nu incepusem sa cobor din punct de vedere fiziologic cu varsta ca sa ma uit inapoi. Nu. Eu nu ma uitam doar la copilarie. Eu ma uitam la tara pe care o pierdusem. Noi, in 1940 am suferit primul exil pe loc, ii zic eu. Eram in Basarabia, rusii ne-au ocupat, ne-au schimbat identitatea. Deci, un exil pe loc. Noi am ramas acolo. Ne-au schimbat alfabetul, ne-au spus ca noi facem parte din alta tara, ca limba noastra este limba moldoveneasca, care se scrie cu litere chirilice ..." Aveam patru ani si jumatate, cinci ani... Asta a fost primul exil... " in 1940 vin rusii si-1 duc pe invatator, tatal, apoi se retrag rusii si vin romanii. Capitolele din povestirea "Din Colidor" cu subtitlul "O copilarie basarabeana" (urmata de povestirile autobiografice "Arta Refugii" si "Biblioteca") care infatiseaza repetatele exoduri sunt substantiale. Fuga taranilor, neincrederea lor ancestrala, momentele de panica si de speranta, toate sunt notate intr-o proza inedita pentru literatura romana. In subtextul ei este mereu sugerat un tragism colectiv. taranii acestia indaratnici, neincrezatori au fost mereu loviti de soarta si peste ei navaleste acum o istorie irationala. Invatatorul Goma este deportat intai in Siberia, e trimis apoi, pe front, cade prizonier la nemti, si, in cele din urma, este inchis de romani la Slobozia de Ialomita. Sotia nu stie nimic de el si, intr-un rand, afla ca a fost ucis. I se face inmormantare si i se ridica o cruce in cimitir, insa cu "un carlig": i se trece o data falsa, cat mai indepartata a mortii sale. Carligul ar fi ca mortul ar putea sa reapara intr-o zi... Nu trebuie, deci, fortat destinul. Superstitia se dovedeste a fi pozitiva: invatatorul apare dupa cativa ani si crucea este arsa simbolic in curtea casei." Traind laolalta cu atatia altii drama "destaratilor", familia invatatorului Goma ajunge in Transilvania, intai la Sibiu intr-un Centru de Refugiu, apoi in satul Gusu, Judetul Sibiu, apoi "ca sa-si piarda urma"- in comuna Buia, Judetul Tarnava Mare, iar in octombrie, noiembrie si decembrie familia Goma se ascunde prin paduri. In iama aceluiasi an sunt prinsi si arestati in repetate randuri. Paul Goma intra, prin concurs, ca elev bursier la scoala Normala din Sibiu. "Sa zicem, ca eu sunt mai aparte: fiu de cadre didactice, in plus refugiat - insa si ceilalti, nerefugiatii, chiar si repetentii, chiar si prostii-clasei, cu totii intelegeam, fulgerator si insusim!" In 1948 Paul Goma intra la Sibiu ca elev in clasa a VII-a, la "Ciclul Doi" din seica Mare, judetul Tarnava Mare. In primavara anului 1952 este "convocat" la securitatea din Sibiu si retinut opt zile, pentru ca ar fi vorbit in clasa despre partizani si pentru ca tine un jumal intim codificat... Este exmatriculat din toate scolile din tara. In octombrie este primit la liceul din Fagaras. In 1954 da examene de admitere, simultan, la Universitatea din Bucuresti, facultatea de filologie romana si la Institutul de literatura si critica literara "Mihai Eminescu". In noiembrie 1956 este arestat, pentru ca citise in public un capitol dintr-un "roman" suspect. In 1958 este trimis in Baragan - cu domiciliu obligatoriu - de unde se elibereaza in 1962. si de aici incolo biografia autorului este lovita tot mai dur si pe neasteptate de istorie "...noi am fugit, ne- am tot refugiat spre Apus, adica in sensul mersului Soarelui..." In 1965 isi poate relua studiile la facultate. Debuteaza in 1966 cu proza in revista "Luceafarul" din Bucuresti... In 1968 ii apare volumul de proza scurta "Camera de alaturi", in vara aceluiasi an se casatoreste (la Amzei) cu Ana-Maria Navodaru. In 1971 apare in Occident romanul "Ostinato", tradus in franceza si germana. Continua sa publice in Occident. In Romania nu mai are voie sa publice. In aprilie `77 este arestat si acuzat de inalta tradare. Este eliberat la insistenta opiniilor internationale. In noiembrie 1977 se refugiaza in Franta, unde locuieste si in prezent: "in sudul Parisului, intr-un apartament de la etajul sapte de pe strada Jean Moulin, locuieste scriitorul care prin toata viata sa a fost nevoit sa-i dovedeasca cronicarului molovan ca omul nu este "sub vremuri", atunci cand se numeste Paul Goma"* Din cartile publicate ale scriitorului mai amintim "Camera de alaturi", "Ostinato", "Usa noastra cea de toate zilele", "Gherla", "in cerc", "Garda inversa", "Culoarea curcubeului", "Patimile dupa Pitesti", "Bonifacia", "Astra", "Sabina", "Cinci dialoguri", "Caldura mare", "Altina" s.a. Paris, martie 1999 "B A S A R A B I A" întâia deturnare lingvistică si diversiune politică rusească Când eram invitat la conferinte, comunicări, simpozioane, reuniuni, întâlniri, pentru drepturile omului, luam cu mine si un bloc de desen. Pentru a desena hărti. Ale Europei, ale sud-estului european, în fine, harta României istorice. Explicam : «România are o formă aproape-rotundă ; la sud (jos) o sustine Dunărea, cedînd, curbîndu-se sub greutatea ei ; Carpatii românesti o străbat, de la nord la sud - apoi spre sud-vest ca un fel de cifră 4 la oglindă, pentru a coborî, în coltul jos-stânga, dincolo de Dunăre, prefăcîndu-se în Muntii Balcani. În scobitura lantului muntos, în sfertul nord-vestic : Transilvania ; în jumătate sudică : Oltenia (la stânga), Muntenia în centru, în dreapta, la Marea Neagră, Dobrogea ; în fine, sfertul de nord-est, provinciile României moderne : Bucovina, la nord, Moldova între Carpatii orientali si râul Prut, iar dincolo de Prut până la fluviul Nistru : Basarabia» Învătasem de la tata, învătător de tară cu Scoala Siberiei : Istoria este fiica Geografiei : nu poti explica ce s-a întâmplat, în timp, dacă nu arăti unde, în spatiu, s-a întâmplat. În acest spatiu (ceva mai mare decât jumătatea Frantei de azi) locuiau, în urmă cu 2000 ani Dacii. La 107 (d. C.), împăratul Traian l-a înfrânt pe regele Decebal, a colonizat noul teritoriu, l-a botezat "Dacia Felix", a construit noi asezări, drumuri, castre, temple, memoriale, necropole, valuri de apărare contra barbarilor din est si din nord (cel mai cunoscut : Valul lui Traian) - evenimente relatate în marmura albă a benzii-desenate numită "Columna lui Traian" aflată în Forul Traian din Roma.. Sub presiunea barbarilor, Roma a abandonat provincia imperială în 271 d.C., retrăgîndu-se în sudul Dunării. Cu câtă mostenire latină rămăseseră Dacii după 166 ani de romanitate, s-a aflat abia în sec. XVIII-lea Cert este că la frontiera Europei cu Asia s-a semnalat o comunitate vorbind o limbă romanică : nu există în română mai putine cuvinte dace decît cuvinte galice în franceză, iar termenii din fondul principal se află mult mai aproape de latina (populară) decât în toate celelalte - cu exceptia italienei. După retragerea romanilor, peste băstinasi au trecut, oprindu-se mai putină ori mai multă vreme, dar totdeauna năvălind dinspre Răsărit: Huni, Goti, Ostrogoti, Vizigoti, Gepizi, Avari ; din secolul VI: Slavi ; din sec. VII : Bulgari; din sec. IX : Unguri, din X-XI : Cumani, Pecenegi, din sec XIII : Tătari După distrugerea Kievului si supunerea rusilor, în 1241 Tătarii (Mongolii) au intreprins o campanie de devastări, ajungînd până la Triest, traumatizîndu-i pe unguri, polonezi, germani, sudslavi - dar mai întâi pe valahi (walach, walat, voloh, olah, vlah, valaque - ceea ce însemna, în limbile ne-valahilor : "latin"); după această dată, chiar dacă au perceput bir (tribut) de la populatia "controlată", forta lor de distrugere a diminuat, astfel că locuitorii dintre Carpatii Orientali si Nistru, ca si cei dintre Carpatii Meridionali si Dunăre au iesit din păduri, au coborît din munti, unde se adăpostiseră cam un mileniu Comunitatea dacilor romanizati poate fi considerată printre primele care au îmbrătisat crestinismul de bună voie, nu prin decret (cu atât mai lesne, cu cât Dacii erau monoteisti). Si în română păgân = payen (paganus), înseamna, la origine : sătean, rural - deci realitatea era anterioară anului 241 (când a fost retrasă administratia imperială). Prin pozitia-i excentrică, mereu amenintată de barbari, Dacia romanizată nu a cunoscut persecutiile anticrestine, iar după abandonare, cultul s-a dezvoltat nestingherit : barbarii nu erau interesati de sufletul ocupatilor, ci de produsul material al lor Limba română păstrează structura latină, iar în vocabular este observabilă "marca" provenientei legionarilor colonizatori (Sicilia, Sardinia, Corsica). Oricum, termenii esentiali sunt din latină : om, bărbat=homme, barbu (homo, barbatus), femeie, muiere=femme (femina, mulier), fiu=fils, (filium) părinte=père (parentem), frate, soră=frère, soeur (frater, suror) ; cer, soare, lună, stele, nori, vânt, ploaie, nea; corpul omenesc : cap (caput), ochi (oculus), gură (gula), nas (nasus) ; câine (canis), vacă (vacca), bou (bovem), cal (caballus), iapă (equa), oaie (ovem), berbec (vervecem), miel (agnellum), capră (capra), ied (haedus) ; albină, miere, ceară ; găină, cocos; câmp, munte, colină, muncel, culme, vale, lac, râu, mare ; grâu, orz, secară, mei, etc. etc. Termenii esentiali religiosi sunt latini : Dumnezeu, Fecioara Maria, Fiul Omului, cruce, biserică, botez, cimitir, cuminecare, credintă, crestin, altar, păcat, înviere, nastere (terminologie îmbogătită în epoca bizantină cu grecisme, apoi cu slavisme - sinonimia fiind una din resursele extraordinarei expresivităti ale limbii române). În Dacia pre-romană (spre deosebire de Galia) exista cultura vitei de vie. Prin sec III a. C. Preotul-Mag Deceneu a poruncit zmulgerea viilor - Dacul era prea adesea beat=ivre (bibitus) Sunt presupuse a fi din limba dacă : strugure (raisin), curpen (sarment) butuc (pied de vigne), termenii (vie, vin, must, beat-betie, butie, butoi) fiind latini O ciudătenie : în zona cea mai îndepărtată de Roma (si expusă influentelor cele mai antilatine : în Basarabia) se găsesc termeni ca brăcinar (centură), brâncă (brat), brăcace (vas de lut, pentru vin, cu gura foarte evazată), în fine poeticul si productivul termen figa (ce nu se întâlneste în nici o altă provincie românească). Adevărat, acesta, din greacă (fica), a trecut la latini, cu dublu sens (fruct : figue, si organ genital feminin), azi păstrîndu-se în Proventa, în Italia si în Basarabia. Pe teritoriul dintre râul Prut si fluviul Nistru (în nici un caz greu-pronuntabilul slav : Dnestr - unde am ajunge : la Dniagara ? la Dniger? la Dnamur ?) au zăbovit un timp, Ungurii - sositi în sec IX. Se pare că sudul teritoriului ce va deveni : Basarabia este legendara patrie de adoptie (intermediară) : Etelköz (Etelküz). În orice caz, au lăsat în toponimie urme ce nu se explică altfel : Orhei (nume de cetate, de oras, al judetului meu natal) vine, cert, din maghiarul : Varhély (fortăreată, cetate), localităti cu acelasi nume existînd numeroase în Transilvania, în Ungaria propriu-zisă ; circulă o teorie potrivit căreia chiar actuala capitală Chisinău ar putea fi formată din : Kis (petit, devenu, aussi, nom) et Jenö Sub presiunea Pecenegilor, a Cumanilor (veniti din aceeasi direcţie : Est), Ungurii au fugit întâi spre nord, până în actuala Galitie, apoi spre vest, în fine au coborît în Panonia, unde s-au fixat. De acolo au atacat în sens invers : spre est, cucerind fosta Dacia Superior, numind-o Erdely (iar cronicarii lor latini: Trans Sylvania). Li s-au opus mai întâi voevozii (princes) unor formatii statale purtînd numele sefilor : Gelu, Menumorut - pe care i-au înfrânt ; şi-au luat revanşa împotriva Pecenegilor, a Cumanilor (care-i alungaseră din Etelküz). Pentru că acestia din urmă controlau teritoriul dintre Carpati si Nistru, acea parte a fost numită de istoricii maghiari : Cumania - desi era locuit de olah (termenul maghiar pentru Walach, voloh, vlah, valaque). În secolul XIII au apărut Tătarii. La Orhei si-au ridicat cetate - unde au bătut monedă - au abandonat-o după 50 ani. Profitînd de spaima Ungurilor de tătari, alti printi valahi din sudul Carpatilor meridionali : Litovoi, Seneslau, Ioan, Bărbat s-au unit, declarîndu- si independenta fată de Coroana Maghiară. La scurt timp conglomeratul de principate devine tară (pays): Tara Românească (1310) - în documentele latine : Terra Blaccorum (Valachorum) si "Transalpina", iar în cele slavone : Vlascaia Zemlia si Basarabscaia Zemlia, după numele lui Basarab I, unificatorul (teritoriu aflat în sudul actualei Românii, acoperind Oltenia si Muntenia). Între timp, unul dintre voevozii români din Maramures (nordul Transilvaniei), numit Bogdan, contestă dominatia ungurească, trece Carpatii spre răsărit, îl alungă pe "guvernatorul" Balc, se proclamă voievod si domn (1359), declarînd independenta fostei Cumania, sub denumirea : Moldova. Asadar, la mijlocul sec. XIV existau două formatiuni statale românesti. O a treia (Transilvania) era provincie maghiară, iar a patra, Dobrogea, avea să fie cucerită de Mircea (Basarab), al cărui frate : Dan I, i-a alungat pe tătari din "Basarabia", adică teritoriul aflat în nordul Deltei Dunării, apoi al Mării Negre până la Limanul (laguna) Nistrului, la antica cetate Tyras (devenită Asprocastron, Moncastron, Turcii i vor zice : Akkerman, Rusii cu nesfârsita lor fantezie : Belgorod, traducînd românescul Cetatea Albă). Această din urmă fâsie, de cca 200/50 km a purtat pentru scurtă vreme numele Casei cuceritorului Basarab : Basarabia. Însă după 1400 nu s-a mai vorbit de ea - până în 1812, când Rusii au reacti-vat-o, francizînd-o (diplomatii, topografii rusi fiind francezi : Bessarabie , dîndu-i si o semnificatie în ruseste : Bez Arabia : (teritoriul) Fără Arabi ! Francezii ce serveau Rusia nu cunosteau măcar rudimente de rusă îsi imaginaseră că stăpânii lor îi numesc pe turci : arabi Iar rusilor le-a convenit această confuzie-diversionistă (ca mai târziu termenii perestroika si glasnost' în "traducerea" americanilor si a germanilor). Statul de la răsărit, Moldova, o vreme independent, apoi suzeran al marilor vecini : Ungaria, Polonia, Turcia si care era împărtit în subunităti ce aveau granitele (mai degrabă teoretice) pe linia est- vest, cunoscîndu-se o Ţară de Sus - la nord, o Ţară de Mijloc si o Ţară de Jos, aceasta învecinîndu-se, la sud, cu Ţara Românească, cu Delta Dunării, cu Marea Neagră. A dăinuit, cu mici "ajustări teritoriale", o jumătate de mileniu. Începînd de la 1400, Tătarilor le-a slăbit forta de distrugere, însă au continuat să reprezinte o teribilă amenintare - (îsi stabiliseră "baza" în nordul Crimeii). Domnii moldoveni, începînd cu Alexandru cel Bun, au construit o linie permanentă de apărare a tării, ridicînd si armînd o serie de cetăti - toate pe malul drept (vestic; interior) al Nistrului : Hotin (Khotin), Soroca, Orhei, Tighina - totodată au reconstruit antica Tyras numită acum : Cetatea Albă. Pentru paza acestei importante frontiere între Europa si Asia, măsurînd cca 500 km., au fost recrutati oameni liberi, cunoscînd meseria armelor, călări. Li s-au dăruit mari proprietăti - arabil, păduri, lacuri, păsuni. În timp de pace cresteau animale, lucrau câmpul, vânau - însă de cum se arăta "pericolul de la răsărit", deveneau ostasi. Astfel s-a constituit în Moldova de Răsărit o nobilime războinică cunoscută sub numele : "Călăretii de la Nistru". Dintre acestia s-au recrutat, nu doar importante căpetenii militare (moldovenesti, ucrainene, poloneze), dar si pretendenti la tronul Moldovei - cei mai multi fiind impostori Altii, sătui de legalitate, alimentau celebrele si temutele formatii de mercenari cunoscuti sub numele cazaci (cosaques) - acestia nu constituiau o etnie (cei mai numerosi erau rusii, apoi polonezii, apoi moldovenii), ci o meserie, ca'zak însemnînd călăret în tătăreste. În permanent contact cu tătarii, Călăretii de la Nistru ajunseseră, nu doar să-i combată de la egal la egal. Pentru năvălitorii galbeni, orice alb pedestru era o fiintă inferioară ; nici nu era om ; oricare cavaler înzăuat : polonez, ungur, german - un adversar pe jumătate mort (din lipsa mobilitătii). Ceea ce nu era cazul Moldovenilor : usor înarmati, manevrînd fulgerător, răspundeau atacului cu atac, incursiunii - cu incursiune, replicau la jaf cu jaf, la răpiri cu răpiri Si astfel se explică prezenta tătară în toponimia si în onomastica din Basarabia. Cel mai celebru "tătar" a fost printul Cantemir - Dimitrie, domn al Moldovei, scriitor, istoric, membru al Academiei din Berlin, recunoscut otomanolog, inventatorul sistemului de notare muzicală orientală, înfrânt de turci, refugiat în Rusia lui Petru I ; fiul său Antioh Cantemir, fost ambasador al Rusiei la Londra, la Paris - unde a si murit - este considerat părintele poeziei clasice ruse. Ei bine, numele : Cantemir este, în fapt : Khan Temir, după cum frecventul : Temircan este Temir Khan. Alte nume tătărăsti : Batal, Buiuc, Bulat, Burlac, Celac, Ciachir, Iakir, Murafa, Seitan, Timus, etc), au devenit băstinase Un scriitor din sec. XIX, George Madan povesteste istoria satului său natal, Truseni : la un moment dat, femeile din regiune muriseră de o "molimă" (probabil febră puerperală), bărbatii nu mai aveau neveste, copiii rămăseseră fără mame - ce era de făcut ? Au sărit pe cai si au dat iama-n tătărime (în nordul Mării Negre) ; i-au bătut pe tătari (bărbati), i-au masacrat, au luat, după exemplul tătărăsc, vitele, caii, sculele de pret, "precum si câteva tătarce, să aibă cine le spăla izmenele" În 1775, Turcii "cedează" (desi nu aveau vreun drept) un colt din nordul Moldovei, Austriecilor. Acestia îl colonizează masiv cu ucraineni si îl botează : Bukowina (Tara Fagilor - în slavă). În 1812 aceiasi Turci "cedează" jumătatea orientală din statul Moldova rusilor, noua frontieră devenind râul interior Prut, contrar tuturor ratiunilor istorice, topografice, economice (astfel fiind tăiate, nu doar tinuturi, ci localităti (ca Berlinul, un secol si jumătate mai târziu). Rusii, prin specialistii francezi, au botezat teritoriul dintre Nistru-Prut-Dunăre-Marea Neagră, măsurînd 45.000 km.p. (pentru comparatie : Belgia : 30.500, Olanda : 36.700, Elvetia : 41.200 km.p.) : Bessarabia, si l-au prefăcut în gubernie taristă. Fireste, Turcii nu avea nici un drept să cedeze teritorii ale unei tări ce nu le apartinea - însă în acel moment functiona "dreptul ocupantului" : Rusia, prin Kutuzov, se instalase în cele două tări române si , în timpul liber se mai si bătea cu Turcii - însă viata în Moldova era dulce, drept care Rusul avea de gând să rămână cât mai mult timp. Cunoscîndu-i prea bine pe "fratii crestini", o mare parte a populatiei, oameni liberi, pentru a nu fi prefăcută în "suflete"rusesti, s-au refugiat pe malul drept al Prutului, în ce mai rămăsese din Moldova. Însă majoritatea nobilimii moldovene a rămas pe loc si s-a pus în slujba Rusiei si a rusificării oamenilor pământului. Nume ca : Sturdza, Catargiu, Bals, Ghica, Crupenschi, Leon, Moruzi - Muruzis (Mourousi ) au devenit sinonime cu "Iuda". După o scurtă si mincinoasă autonomie, "Bessarabia" a cunoscut adevăratul sarm slav : guvernatorul autohton a fost înlocuit cu un general rus, Harting (diplomatia rusească era făcută de francezi, armata de germani). Rusii au "purificat" aparatul administrativ, au interzis limba română în scoli, în presă în biserică ; pe de altă parte, pentru a distruge, lichida identitatea ocupatilor, au încurajat : a) imigratia interioară : Evreii, persecutati în restul imperiului, interzisi de a locui în orasele din Galitia, Podolia, Ucraina, au fost dirijati spre noua gubernie, unde au primit nu doar infinit mai multe drepturi decât băstinasii, dar si proprietăti, ba chiar zone întregi - pe care le-au colonizat : astfel, de la circa 5.000 de persoane în 1817 au ajuns la 80.000 în 1856, la 270.000 în 1918 - 9,8% din totalul de 2.725.000 locuitori) ; b) imigratia exterioară : Rusii au organizat colonizarea Sudului provinciei cu germani, elvetieni, francezi (25.000 în 1856) si cu bulgari atrasi de sub turci (45.000 în 1856) : acestia, pe de o parte, au ocupat pământurile românilor (câte 66 ha de familie), alungîndu-i fără milă ; pe de alta au beneficiat de scutiri de impozite, fiindcă primiseră statut de cetăteni privilegiati ai Imperiului ; c) emigratia moldovenilor în Caucaz : băstinasii deposedati în detrimentul germanilor, francezilor, elvetienilor, bulgarilor, au fost ademeniti să devină la rându-le "colonisti" în Caucaz. Rezultatul : un fiasco economic, o tragedie umană. În 1812, când Rusii au răpit partea răsăriteană a Moldovei, botezînd- o "Bessarabia", după ce vreo 200.000 suflete se refugiaseră la vest de Prut, au rămas pe loc cca 500.000 locuitori, din care peste 80% erau români ; în 1856, din 1.000.000 locuitori, românii regresaseră la 74% ; în 1918, din totalul de 2.725.000, românii reprezentau doar 66% - rusii crescuseră la 12% (330.000), evreii, cu 270.000, la 9,8%. Stiutori de carte : 20%, - însă autohtonii doar 3 (trei) % În aproape o mie de ani de dominatie (crudă, feroce) maghiară asupra Transilvaniei, Românii îsi păstraseră sufletul - fiindcă aveau scoli, presă, în limba maternă, asociatii, burse în universitătile occidentale - mai cu seamă la Viena si la Roma ; în 134 ani de ocupatie austriacă (metodică, rigidă, fără nuante) a "Bucowinei", Românii de acolo îsi păstraseră sufletul - fiindcă au avut scoli, biblioteci, presă, societăti - iar faptul de a călători în Principatele române nu era considerat "crimă politică". Ei bine, nefericitii moldoveni de la Nistru, ajunsi la pieptul "surorii" mai mari, dacă nu de-a dreptul "maica Rusie" - si crestină si ortodoxă - doar în 106 ani (1812-1918) au fost des- nationalizati, des-moldovenizati, des-umanizati. "Norocul" lor : băstinasilor interzicîndu-li-se accesul la cultură (altfel decât în rusă), interzicîndu-li-se accesul în orase, au rămas în sate si s-au retras în oralitate (de pe urma analfabetizării programatice). Astfel si-au salvat o părticică din sufletul lor amărât. Si totusi, de pe urma prăbusirii Rusiei, a Austriei, a Germaniei - după Primul război Mondial - prima provincie românească înstrăinată care s-a proclamat independentă si s-a unit cu România a fost "Basarabia" - la 27 martie 1918 ; a urmat "Bucovina" la 14 octombrie, în fine Transilvania la 15 noiembrie - acelasi an. Si s-a făcut România Mare. A doua deturnare de sens, de nume : "Republica Autonomă (Socialistă Sovietică) Moldovenească" Rusia, chiar de-si schimbase firma, prezentîndu-se drept : "republică", "socialistă", a rămas si după putchul din oct. 1917 aceeasi putere asiaticaă, imperialistă, colonialistă, devenind o mult mai ucigasă închisoare a popoarelor. URSS a refuzat să recunoască unirea si legală si dreaptă a "Basarabiei" la Patria mamă, România. În 12 octombrie 1924, în urma unei hotărîri a C.C. al Ucrainei (!?) a apărut - pe teritoriul Ucrainei - pocnind din degete, "Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească". Asadar, dincolo de Nistru, pe teritoriu ucrainean, a fost inventată o chestie măsurînd 7.500 km.p. si ceva, numărînd în jur de 500.000 locuitori - din care abia 30% erau "moldoveni". Evident, scopul rusilor (ce importanţă că acum îsi ziceau sovie- tici) era : "liberarea Moldovei de sub jugul românilor si realipirea ei la adevărată patrie a truditorilor moldoveni". Asadar : Moldova istorică, Tara Moldovei, avînd aproape 7 secole de existentă ca stat (din care ultimul secol ca parte integrantă a statului român) măsurînd peste 100.000 km. p., numărînd cca 8 milioane de locuitori - trebuia să se "realipească" la un raion (hai : două) ale Uniunii Sovietice ! Propaganda neîncetată, permanentele acte de terorism (imaginate si dirijate de aproape de "prietenul Românilor", Bulgarul Christian Rakovski (devenit, din socialist luminat, bolsevic tenebros) nu au reusit să realizeze visul "truditorilor moldoveni" (conducătorii lor nici nu cunosteau "limba moldovenească" pe care tot ei o inventaseră - drept care, prin 1938 Stalin i-a împuscat pe toti, pentru trădare). Între 1932-33, în foametea organizată de Stalin, din cele cca 6 milioane de victime, majoritar ucrainene s-au aflat si zeci de mii de "moldoveni" - care, sub soarele socialismului biruitor au cunoscut canibalismul. Supravietuitorii gloantelor de mitralieră ale grănicerilor sovietici de pe malul stâng al Nistruului, care au reusit să treacă fluviul în România (însă după re-cedarea definitivă, cea din 1944, au rămas în Basarabia) începînd din 1945 până spre 1948 s-au reîntâlnit cu foametea si canibalismul "cele mai înaintate din lume" : foametea si canibalismul sovietice. Însă iată : de capitularea Frantei si deruta Angliei, în mai 1940, a profitat Stalin : prin ultimatumul din 26 iunie 1940 URSS a re- răpit, "Bessarabia" si, din aceeasi miscare, "Bucowina"- care nicicând nu cunoscuse ocupatie rusească. Evacuarea administratiei si armatei române ar fi urmat să înceapă în ziua de 28 iunie (1940). Însă încă din seara zilei de 27 au trecut frontiera unităti militare sovietice, atât în uniforme, cât si în civil - aceste formatii (cuprinzind peste 50% evrei), prezentîndu-se ca "localnici indignati". Dacă sovieticii în uniforme nu se atingeau de coloanele refugiatilor, "civilii" (dealtfel înarmati) au instaurat "teroarea de sase zile" pe întreg teritoriul cedat : ostasii în retragere (primiseră ordinul să nu se apere, să nu riposteze !) erau opriti, dispersati, bătuti, jefuiti de bunurile personale, de arme, de uniforme, multi dintre ei au fost zmulsi din coloane si prefăcuti în "prizonieri de război" (abia peste un an România avea să se afle în război cu URSS). Însă dacă soldatii simpli aveau sansa să scape de atacatori, subofiterii si ofiterii nu : acestia erau, cu totii, selectati, li se rupeau epoletii, erau scuipati, bătuti - si multi împuscati pe loc. Pierderile provocate de batalioanele de "civili sovietici" ("cei mai civili din lume") armatei române în retragere (până la 3 iulie 40) : 356 ofiteri superiori si 42.876 soldati si subofiteri - ucisi si dispăruti. Si iată cum se leagă lucrurile : ostasii si civilii ajunsi, în fine, îndărătul noii granite (blestematul râu Prut), prezentau cu totii simptome de dementă colectivă. Fiind martori si victime ale agresiunilor de o nemaipomenită sălbăticie a "civililor" - care, vădit, erau în majoritate evrei - s-au jurat (au fost jurăminte publice) că se vor răzbuna pe Evreii care-i atacaseră, îi maltrataseră, îi umiliseră (tăierea nasturilor de la pantaloni era o "inventie" recentă) si îi asasinaseră pe camarazii lor. Asta se petrecea începînd din 3 iulie (1940), la încheierea retragerii, când militarii aveau în minte doar ce li se întâmplase lor si unitătilor lor, nu-si imaginau ce se petrecea imediat în urma coloanelor românesti în retragere Si, vai, ce li se întâmpla nemilitarilor; din acel moment locui- torii provinciilor cedate, Basarabia si Bucovina de Nord, tinutul Herta intrau în cosmar si în noapte siberiană: Din chiar ziua de 28 iunie, în localitătile cele mai estice, au început a actiona "civilii" - în cvasitotalitate, evrei: îi arestau, nu doar pe jandarmii si politistii rămasi pe loc, pentru a asigura tranzitia administrativă (ce iluzie!), dar si civili, magistrati, profesori, învătători, negocianti, proprietari, preoti. Multi - prea multi - evrei localnici, dealtfel intelectuali ei însisi: avocati, medici, farmacisti, literati - s-au prefăcut, cu prilejul cedării Basarabiei si Bucovinei din iunie 1940 în niste fiinte sangvinare, care se "răzbunau", nu pentru ceea ce, eventual, înduraseră ei, pe sol românesc, ci pentru persecutiile de oriunde - în 2000 ani! La Cernăuti, la Hotin, la Soroca, la Orhei, la Chisinău, la Tighina, la Cetatea Albă, la Ismail, la Reni - peste tot, sub conducerea "iluminat-revolutionară" a unor intelectuali evrei (chiar si muzicieni - desi se zice că muzica îmblânzeste fiarele - atentie: ne aflăm la sfârsitul lui iunie 1940) s-au îmbătat de plăcere, linsînd, batjocorind, împuscînd, în stradă, functionari ai prefecturilor, directori de licee, proprietari, dedîndu-se unor acte de pură barbarie: s-au numărat cu zecile preotii torturati, umiliti în plină stradă (aici interveneau femeile : urinînd, teatral, pe corpul victimei aflată la pământ, apoi scuipînd pe opiumul popoarelor, ca într-un balet proletar); popilor li se tăiau, de regulă, urechile si limba - iar finalul era imuabil: corpul (sau corpurile) erau duse la cea mai apropiată biserică - si incendiat totul. Dintre evrei au fost recrutate si "cadrele medii" - cele "superioare" (partid, NKVD) fuseseră aduse de peste Nistru. Când s-au întors Românii, în iunie 1941, s-au răzbunat. "Pe evrei" Nu am ştire ca Românii să fi pus mâna pe măcar unul din cei cu adevărat vinovati (acestia fugiseră primii, cu aparatul politico- politienesc sovietic, stiind bine ce fel de "justitie" aplicaseră ei, "liberatorii" în teritoriile ocupate). Din nefericire asa se întâmplă: pentru faptele rele, nu cei răi plătesc - ci nevinovati În cvasitotalitate aparatul administrativo-politienesc instalat în "Republica Socialistă Sovietică Moldova" era alcătuit din (în ordine descrescătoare): ucraineni, evrei, rusi. Nu trebuie uitat cu niciun chip: bestiile de "prim-secretari" ai URSS: Hrusciov, Brejnev, Cernenko, Andropov îsi făcuseră "clasele" ca prim-secretari ai "R.S.S. Moldova" iar coincidenta (care nu este una): primii trei erau si ucraineni. Această precizare, pentru a preciza: Ucrainenii care s-au plâns totdeauna că Rusii i-au subjugat, că i-au prefăcut în cetăteni de categorie inferioară, că i- au reprimat sălbatic ("ca ucraineni")- au fost, în teritoriile românesti căzute sub ocupatie sovietică, cei mai numerosi comunisti, sovietisti, cei mai zelosi rusisti, cei mai feroci trimisi ai Kremlinului în "Republica Moldovenească" - si dublu, triplu în judetele din Bucovina de Nord, din nordul si din sudul Basarabiei înghitite de "Republica Ucraineană". Acolo Ucrainenii au impus cu ciomagul strămosesc si cu pusca (rusească) legea bolsevică asupra altor etnii, persecutîndu-i sălbatic pe români - ca români, nu ca antisovietici. După 1952 ("procesul bluzelor albe", când multi dintre evrei fuseseră eliminati din aparatul politico-administrativo- represiv), Sovieticii de origine ucraineană au ocupat în cvasitotalitate posturile de conducere din "Moldova" si, dedulcindu- se la trai bun pe spinarea băstinasilor, s-au mutat cu tot neamul lor si cu toate neamurile neamurilor lor de "bieti ucraineni persecutati de rusi" peste românii din Basarabia si din Bucovina - nu doar la orase, ca până atunci, câtă vreme a durat regimul cartelelor alimentare - ci la sate, în sate, alungîndu-i pe săteni din casele cele mai arătoase - în care nu putea locui decât un ucrainean! Superior! Ca natie dominantă! Comportamentul ucrainenilor dovedeste o dată mai mult: un rob devenit supraveghetor de robi este mult mai crud decât stăpânul de robi; un detinut devenit brigadier e mai sălbatic decât un gardian. După modelul ţarist, locuitorii băstinasi (aborigenii) nu aveau voie să se stabilească în orase - deci nu aveau acces la cultură: desigur, numai în limba rusă. Fiindcă limba română - pe care o vorbeau băstinasii din timpurile în care Slavii abia ieseau din mlastinile lor din Mazuria si începeau a se revărsa înspre sud - le era interzisă de rusi: Rusii inventaseră pentru Românii prefăcuti prin ukaz în "cetăteni sovietici", nu doar o identitate moldovenească, ci chiar o "limbă moldovenească" (când, se stie: limba vorbită de Românii din Basarabia nu este nici măcar un dialect, ci doar un grai al românei! Această "limbă moldovenească" devenise, oficial, cum altfel?, "de origine slavă, avea o structură slavă" ! De ce? Simplu ca un ukaz: fiindcă se scria cu caractere chirilice (de la data ukazului în chestiune) Încă un amănunt despre tratamentul pe care Rusii l-au aplicat Românilor din teritoriile răpite: Stalin, în 1940, a umblat cu creionul pe hartă, confectionînd o "Moldovă Sovietică", iar o parte din nordul, si o parte din sudul Basarabiei au fost trecute la Ucraina ; tot la Ucraina a intrat si Bucovina. Ciudat, însă: dacă între Ucraina si Bielorusia ori Federatia rusă cetăteanul sovietic putea călători fără a tine seama de "granite", între diferitele părti ale teritoriilor foste românesti hăcuite nu era posibil : fuseseră tăiate pe la mijloc nu doar unităti administrative, ca judetele, plasele, ci chiar localităti. Astfel: Românii din Republica Moldovenească erau inscrisi ca "moldovan" - însă fratii, verii, unchii din satul vecin (sau: cealaltă jumătate a satului), căzut la Ucraina, erau cu totul altceva: "rumân". În principiu, în Ucraina, românii aveau limba maternă: româna - pe când cei din Moldova "limba moldovenească" - fiind strict interzisă si pedepsită cu închisoare doar pro-nuntarea sintagmei : "limba română"! În 1989 Republica Socialistă Sovietică Moldova si-a declarat independenta faţă de URSS. Normal ar fi fost ca imediat să se unească cu România. Numai că România atunci era condusă de comunisti moscoviti ca Iliescu, ca Petre Roman (fiu al generalului de NKVD Valter), ca Mihai Caraman, cel care a produs atâtea pagube în OTAN (la Paris) - în folosul URSS. Mai grav: opozitia democratică era condusă de Corneliu Coposu: si ardelean si tărănist si fost detinut politic reeducat. Care s-a opus (si nu doar nu a sustinut unirea cu patria mumă ) La urma urmei, mai mare este vina "democratilor" decât a neocomunistilor si a securistilor. De aceea "Republica Moldova" a recăzut în descurajare si în mizerie materială. Poate mileniul III să aducă adevărata solutie si pentru acei oameni martirizati de vrăjmasi, respinsi de frati. *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
