[romania_eu_list] Fw: Cum se fura in Romania si dupa 89

[george]

Ştefan S. Gorovei Profesor de istorie Univesitatea A.I.Cuza Iaşi       Expropriere în România anului 2005   Această scrisoare este un protest faţă de exproprierea la care am fost supus de autorităţile judeţului Suceava şi ale municipiului Fălticeni, în baza unei Decizii judecătoreşti obţinută printr-o fraudă pe care justiţia nu a vrut să o recunoască iar cercetarea penală s-a abţinut de a merge până la capăt.   În baza Ordinului nr.260/05.07.2004, al Prefectului Judeţului Suceava, s-a emis Titlul de proprietate nr.2324/2005 prin care soţilor Bârcă Ioan şi Bârcă Angela din Constanţa li s-a constituit un drept de proprietate de 600 m.p. în municipiul Fălticeni, str. Republicii nr.15. La adresa respectivă, se află casa construită în 1843 de Matei Gane, tatăl scriitorului Nicu Gane (1838–1916). În 1906, s-a mutat aici un nepot al lui Nicu Gane, scriitorul şi folcloristul Artur Gorovei (1864–1951), care trei ani mai târziu a cumpărat casa şi terenul înconjurător (2048 m.p.). Semnatarul acestui Protest reprezintă, prin urmare, a treia generaţie a unei familii care locuieşte de 100 de ani în acea casă. În urma vânzării unei părţi de casă, în 1978, a trecut în proprietatea Statului – conform legislaţiei de atunci (Legea 58/1974) – suprafaţa de 600 m.p.; din această suprafaţă, 500 m.p. au fost folosiţi pentru construirea unui local de şcoală, în 1980. Restul terenului, clădit şi neclădit, în întindere (scriptică) de 1448 m.p., a rămas în proprietatea familiei mele, nefiind înstrăinată prin nici unul din mijloacele cunoscute (vânzare, donaţie, expropriere). Pe baza Legii 18/1991, cumpărătorul din 1978 a dobândit, în 1994, un Titlu de proprietate pentru suprafaţa de 100 m.p. teren aflat sub construcţie (corespunzător prevederilor Legilor 58/1974 şi 18/1991). Succesorii săi, însă, nu s-au mulţumit cu această suprafaţă şi în 1998 au pornit acţiuni în justiţie, pe de o parte pentru a mă împiedica să restabilesc drepturile mele asupra suprafeţei de 1448 m.p. şi, pe de altă parte, pentru a dobândi o extindere a dreptului lor de proprietate în limite care au variat, de la 1200 m.p. până la 600 m.p. În anii 1998–2005, acest litigiu a condus la constituirea a şapte dosare principale (unele dintre ele au avut şi dosare colaterale sau derivate, generate de trimiterea pentru rejudecare la instanţa de fond sau de cereri de strămutare la Curtea Supremă), cu peste 100 (o sută !) de termene, în care s-au pronunţat aproape 30 (treizeci !) de sentinţe şi decizii, la Judecătoria Fălticeni, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava şi Curtea Supremă de Justiţie. Profitând de unele neclarităţi din documentele privind evoluţia proprietăţii asupra terenului din jurul casei, adversarii mei au folosit toate căile şi toate mijloace – falsuri, mărturii mincinoase, întabulare frauduloasă etc. – pentru a acapara suprafaţa dorită, mult mai mult decât s-a cuvenit, în mod legal, autorului lor. Justiţia a limpezit, treptat, toate neclarităţile şi, simultan, a infirmat pretenţiile adversarilor mei. Ca urmare, marea majoritate a acestor sentinţe şi decizii au fost pronunţate în favoarea mea. Traseul corect (deşi nu lipsit de ... hopuri) al acestui „proces multiplu” a fost, însă, brutal deturnat în ianuarie 2003, când, printr-o hoţie, adversarii mei au obţinut un recurs peste termenul îngăduit de lege: au smuls din dosar dovezile de comunicare a unei Decizii a Tribunalului Suceava, decizie care îmi era favorabilă şi care, prin nerecurare, devenise deja definitivă şi irevocabilă. În absenţa dovezilor de comunicare, s-a putut pretinde c㠄justiţiabilii” nu au făcut recursul în timp util întrucât nu au cunoscut respectiva decizie ... La această hoţie, s-au adăugat apoi unele nereguli de procedură şi unele complicităţi în justiţia suceveană, care au condus, în final, la o decizie favorabilă adversarilor mei, contrazicând flagrant toate sentinţele şi deciziile – definitive şi irevocabile – din celelalte dosare. Din acel moment, toate demersurile mele s-au lovit de un zid de tăcere. Am reclamat Parchetului dispariţia respectivelor documente. Organele de cercetare penală au confirmat nu numai frauda – sustragerea actelor – dar şi faptul că decizia favorabilă mie fusese adusă la cunoştinţa adversarilor mei în formele prevăzute de lege. Însă, chip foarte ciudat, Curtea de Apel Suceava nu a vrut să ţină seama de aceste probe şi, la rândul său, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Suceava a abandonat cercetarea: de doi ani nu mai am nici o veste despre respectivul dosar penal. M-am adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a constata nelegalitatea deciziei Curţii de Apel Suceava care, pentru a-i împroprietări pe adversarii mei, dispune, de fapt, exproprierea mea. Deşi cazul era foarte clar – respectiva Decizie încalcă puterea lucrului judecat – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins (noiembrie 2005) cererea mea de anulare a numitei Decizii. Faptul că se produce o expropriere rezultă cu toată claritatea dintr-o adresă a Primăriei Fălticeni (nr.8669/26.04.2005). La întrebarea mea dacă Primăria Fălticeni dispune de teren pentru a aplica Ordinul 260/2004 al Prefectului Suceava, răspunsul a fost următorul: „Cu privire la suprafaţa de teren de pe strada Republicii nr.15, în prezent Primăria nu o deţine şi nici nu o administrează”. Iar într-o discuţie personală la întrebarea mea „pe ce teren se va constitui dreptul prevăzut de ordinul Prefectului”, secretara Primăriei Fălticeni a răspuns direct, deşi evident încurcată: Pe terenul Dumneavoastră.   Protestez cu toată puterea faţă de acest act abuziv şi incredibil. Nimeni nu şi-ar putea imagina că în ajunul intrării României în Uniunea Europeană, în timp ce Guvernul ţării face eforturi disperate pentru a convinge lumea că justiţia funcţionează corect, că nu mai există corupţie şi, mai ales, că proprietatea este strict respectată, cineva este expropriat pentru a se putea pune în aplicare o decizie judecătorească obţinută prin fraudă şi corupţie. Frauda, corupţia şi mai ales complicitatea sunt prezente în cazul descris aici sub multe înfăţişări. Ele nu lipsesc din mediul local, din Fălticeni şi Suceava, la nivelul instituţiilor statului (primărie, prefectură, poliţie, tribunal etc.), dar nici din mediul central: o anumită filieră conduce la Ministerul Culturii şi Cultelor, prin serviciile care privesc monumentele istorice. În anii 2002–2003, adversarii mei au avut, în această instituţie, un sprijin neaşteptat. Pentru toate afirmaţiile de mai sus, posed documente doveditoare. Instituţiilor şi persoanelor care mă pot ajuta le stau la dispoziţie pentru a pune în lumină ceea ce justiţia americană ar numi, probabil, conspiraţie.   Mai trebuie să explic o sintagmă: cine sunt adversarii mei. În linia întâia, sunt, întotdeauna, Ion Bârcă din Constanţa şi soţia sa. D-l Bârc㠖 succesor al cumpărătorului din 1978 a unei părţi din casa Gane–Gorovei – a fost dovedit, acum câţiva ani, ca fiind cel care a falimentat o foarte importantă instituţie a portului Constanţa, prin ceea ce se numeşte „firmă căpuşă”. Deşi are un domiciliu declarat în acel oraş, nu se ştie dacă, efectiv, mai locuieşte acolo. În linia a doua, eminenţă cenuşie acţionând direct, este Neculai Nederiţă, acum cetăţean al Fălticenilor, locuind în casa Gane–Gorovei (în partea care este proprietatea rudei sale, d-l Bârcă). Fost cetăţean al U.R.S.S., fost anchetator al Miliţiei din Chişinău, d-l Nederiţă este un personaj de o moralitate îndoielnică, deloc dispus să respecte legile statului român (pe care cu dispreţ le numeşte „legile voastre”). Casa Gane–Gorovei este monument istoric, atât prin vechime (cea mai veche construcţie civilă din oraş), cât şi prin legătura cu doi scriitori, membri ai Academiei Române. Aşezarea acestei case în centrul oraşului dă terenului din jurul ei o valoare deosebită, ceea ce explică dorinţa celor mai sus numiţi de a intra în stăpânirea menţionatei suprafeţe. Cunoscând personajele implicate, îmi dau seama că în viitorul imediat se va ridica o construcţie pe acest teren. Deşi oprită de legile în vigoare, această construcţie nu va putea fi împiedicată de autorităţile locale, lipsite şi de voinţă, şi de interes. Aceasta va însemna distrugerea vechii case.   Vă cer ajutorul pentru a împiedica triumful nedreptăţii. Vă cer ajutorul pentru a împiedica o EXPROPRIERE în România anului 2006. Vă rog să uzaţi de toate mijloacele care Vă stau la îndemână pentru ca această scrisoare să ajungă la cunoştinţa tuturor acelora despre care credeţi că pot să ajute – instituţii, persoane, mijloace de informare. Stau la dispoziţia oricui cu toată documentaţia necesară. Am ales această cale, întrucât apelurile la instituţiile abilitate – ale Ministerului Justiţiei, Ministerului de Interne şi Ministerului Culturii – nu au avut nici un rezultat.   Ştefan S. Gorovei Profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”   Iaşi, 16 februarie 2006       *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** SPONSORED LINKS Dvd region free American politics Region free dvd player YAHOO! GROUPS LINKS  Visit your group "romania_eu_list" on the web.    To unsubscribe from this group, send an email to:  [EMAIL PROTECTED]    Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.