Am fi putut sã le spunem ziariºti, nu cãpºunari. Primii care au plecat, cu tot satul, la muncã sunt oamenii din Certeze, care au vândut ziare la gurile metroului parizian. Nici pe ºantieriºtii din þara Sfântã nu i-a remarcat nimeni pânã n-au murit în atentate. Renumele cãpºunarilor e, probabil, justificat de impactul pe care l-a avut, în conºtiinþa publicã, chemarea lor în Spania. Oricine se aºteaptã sã plece specialiºtii IT în Silicon Valley, dar nu ne aºteptam sã aducã bani o treabã pe care, în satele noastre, o fac nevoiaºii,
tocmiþi cu o dublã de porumb ºi-o ciorbã. Astãzi, jumãtate din lucrãtorii plecaþi în strãinãtate provin din mediul rural.
În total, cei douã milioane de români trimit acasã 5,4 procente din PIB. Unii economiºti se tem de amploarea pe care a luat-o fenomenul. Banii s-ar duce direct în consum, spun ei. Cum producþia internã nu e competitivã, cresc importurile ºi inflaþia. Astfel, douã-trei milioane de familii ar trãi mai bine, dar restul ar suferi din cauza dobânzilor mari, a preþurilor la apartamente ºi a erodãrii puterii de cumpãrare. De þipat mai þipã ºi lohnarii, patronii care trãiesc din lohn. Valuta adusã de cãpºunari întãreºte leul ºi, deci, slãbeºte exportul bazat pe forþa de muncã ieftinã.
Totuºi, chiar dacã temerile unora ºi plângerile altora ar fi justificate, nu cãpºunarii sunt problema. Dimpotrivã, lor ar trebui sã le mulþumim fiindcã, în loc sã cearã ajutor de la stat, au rãzbit singuri. În deceniul trecut, România nu a fost în stare sã ofere soluþii pentru o întreagã generaþie scoasã în ºomaj. În loc sã finanþeze recalificarea, a subvenþionat fabricile neperformante, ceea ce a sleit economia, fãrã sã producã nimic. Privatizarea ºi investiþiile strãine au fost blocate de cãpuºe, iar muncitorii s-au învãþat sã primeascã, nu sã câºtige. Cãpºunarii aduc acasã mai mult decât bani: ei învaþã sã lucreze în stil capitalist ºi au acces la civilizaþia Occidentului. Românii lui Ceauºescu veneau din Libia cu "Rãpirea din serai". Cãpºunarii au alte modele: case renovate, canalizare, drumuri fãrã noroi ºi servicii publice fãrã ºpagã. Simplul fapt cã le oferã copiilor o ciocolatã ºi ceva vitamine în plus, ºi tot este o investiþie, în capitalul uman, care înseamnã sãnãtate, educaþie ºi civilizaþie. În plus, chiar dacã nu se recunoaºte, 35 la sutã din veniturile cãpºunarilor sunt investite totuºi în bãnci sau alte plasamente.
Dacã, prin absurd, cei 2 milioane s-ar întoarce mâine în þarã, ºomajul ar urca spre 40 la sutã ºi nu existã niciun scenariu pentru aºa o crizã. Asta e adevãrata problemã: cei care au fãcut bani grei în România i-au investit în maºini de lux sau în vile uriaºe, lãsând retehnologizarea deoparte, cã tot erau românii mai ieftini ca roboþii. Acum, lohnarii strigã dupã ajutor. Ba, pardon: învãþaþi de la cãpºunari ºi ajutaþi-vã singuri, eventual lucraþi o vreme în Occident, pe la firme mai mari! Cãpºunarii sunt cei care au înfruntat riscurile ºi au ieºit cu bine din tranziþie. Nu ei trebuie sã creeze un mediu economic favorabil investiþiilor strãine. Nu e treaba lor sã lupte cu inflaþia. Poate doar sã voteze, din când în când, aºa cum au vãzut ei cã se face pe afarã.
În total, cei douã milioane de români trimit acasã 5,4 procente din PIB. Unii economiºti se tem de amploarea pe care a luat-o fenomenul. Banii s-ar duce direct în consum, spun ei. Cum producþia internã nu e competitivã, cresc importurile ºi inflaþia. Astfel, douã-trei milioane de familii ar trãi mai bine, dar restul ar suferi din cauza dobânzilor mari, a preþurilor la apartamente ºi a erodãrii puterii de cumpãrare. De þipat mai þipã ºi lohnarii, patronii care trãiesc din lohn. Valuta adusã de cãpºunari întãreºte leul ºi, deci, slãbeºte exportul bazat pe forþa de muncã ieftinã.
Totuºi, chiar dacã temerile unora ºi plângerile altora ar fi justificate, nu cãpºunarii sunt problema. Dimpotrivã, lor ar trebui sã le mulþumim fiindcã, în loc sã cearã ajutor de la stat, au rãzbit singuri. În deceniul trecut, România nu a fost în stare sã ofere soluþii pentru o întreagã generaþie scoasã în ºomaj. În loc sã finanþeze recalificarea, a subvenþionat fabricile neperformante, ceea ce a sleit economia, fãrã sã producã nimic. Privatizarea ºi investiþiile strãine au fost blocate de cãpuºe, iar muncitorii s-au învãþat sã primeascã, nu sã câºtige. Cãpºunarii aduc acasã mai mult decât bani: ei învaþã sã lucreze în stil capitalist ºi au acces la civilizaþia Occidentului. Românii lui Ceauºescu veneau din Libia cu "Rãpirea din serai". Cãpºunarii au alte modele: case renovate, canalizare, drumuri fãrã noroi ºi servicii publice fãrã ºpagã. Simplul fapt cã le oferã copiilor o ciocolatã ºi ceva vitamine în plus, ºi tot este o investiþie, în capitalul uman, care înseamnã sãnãtate, educaþie ºi civilizaþie. În plus, chiar dacã nu se recunoaºte, 35 la sutã din veniturile cãpºunarilor sunt investite totuºi în bãnci sau alte plasamente.
Dacã, prin absurd, cei 2 milioane s-ar întoarce mâine în þarã, ºomajul ar urca spre 40 la sutã ºi nu existã niciun scenariu pentru aºa o crizã. Asta e adevãrata problemã: cei care au fãcut bani grei în România i-au investit în maºini de lux sau în vile uriaºe, lãsând retehnologizarea deoparte, cã tot erau românii mai ieftini ca roboþii. Acum, lohnarii strigã dupã ajutor. Ba, pardon: învãþaþi de la cãpºunari ºi ajutaþi-vã singuri, eventual lucraþi o vreme în Occident, pe la firme mai mari! Cãpºunarii sunt cei care au înfruntat riscurile ºi au ieºit cu bine din tranziþie. Nu ei trebuie sã creeze un mediu economic favorabil investiþiilor strãine. Nu e treaba lor sã lupte cu inflaþia. Poate doar sã voteze, din când în când, aºa cum au vãzut ei cã se face pe afarã.
*** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro ***
SPONSORED LINKS
| American politics | Dvd region free | Region free dvd player |
YAHOO! GROUPS LINKS
- Visit your group "romania_eu_list" on the web.
- To unsubscribe from this group, send an email to:
[EMAIL PROTECTED]
- Your use of Yahoo! Groups is subject to the Yahoo! Terms of Service.
