http://www.romanialibera.ro/editie/index.php? url=articol&tabel=z22032006&idx=64
Militia si USLA au torturat manifestantii Sute de manifestanti retinuti in perioada 16-22 decembrie 1989 au fost torturati bestial, inainte de a fi incarcerati, de cadre si militari in termen de la Militie si Unitatea Speciala de Lupta Antiterorista. Langa zonele unde se desfasurau manifestatiile din Timisoara si Bucuresti, fortele de ordine organizasera "puncte de colectare pentru turbulenti". La anumite intervale de timp, cadre in civil de la Militie si Securitate retineau manifestanti pe care ii duceau spre "punctele de colectare", li se aplica o "corectie", erau urcati in dube si dusi la sectii de militie, Securitate sau inchisoare. In Bucuresti, dupa ora 16, astfel de puncte de triere si colectare au existat in fata Hotelului Negoiu, iar altul in spatiul aflat in fata fostului Minister al Comertului Exterior (statia de troleibuze Piata Universitatii). Majoritatea retinutilor din Piata Universitatii au fost dusi, la final, la Inchisoarea Jilava, de unde au fost eliberati la data de 22 decembrie 1989, in intervalul orar 13-16. Desi prezenta trupelor USLA (UM 0620) a fost justificata de autoritati ca o masura de prevenire a unor eventuale incidente la ambasadele din zona, majoritatea celor care au fost arestati in Bucuresti sustin ca militarii in termen si cadrele acestei unitati au actionat extrem de violent, au produs nenumarate victime si au sechestrat persoane. USLA facea parte din structura Departamentului Securitatii Statului. Majoritatea celor retinuti ilegal la revolutie au si calitatea de raniti, multi dintre acestia ramanand cu infirmitati ca urmare a tratamentelor la care au fost supusi. Retinuti ilegal In timp ce asociatiile de revolutionari sustin ca numarul celor retinuti ilegal la revolutie este de 1.500-2.000, evidentele Secretariatului de Stat pentru Problemele Revolutionarilor mentioneaza un numar de 760 de persoane. Majoritatea, din cauza tratamentelor pe care le-au primit inainte si pe durata arestarii, au o dubla calitate: ranit si retinut. Diferenta dintre cifra avansata de organizatiile de profil si statistica SSPR este explicabila prin faptul ca foarte multe persoane nu au depus actele pentru a fi luate in evidenta conform fostei Legi 42/90, actuala Lege a Recunostintei. La reluarea anchetei privind dosarele revolutiei, dupa octombrie 2004, procurorii militari au descoperit si alte persoane care au manifestat in perioada 16-22 decembrie 1989, in Timisoara si Bucuresti, dar care au ezitat, din diverse motive, sa fie luate in evidenta: unii din dezinteres, altii au fost plecati din tara, din teama etc. Daca in perioada 16-22 decembrie 1989 au fost retinuti cei care au manifestat impotriva comunismului si a regimului dictatorial ceausist, in perioada 22 decembrie '89-ianuarie '90 au fost inregistrate alte sute de retineri atat de civili, cat si de cadre apartinand Militiei, Securitatii si Armatei sub diverse justificari, dar in special pentru banuiala de activitate terorista. Pana in prezent nu au fost gasiti vinovatii pentru arestarile ilegale si tortura aplicata manifestantilor in decembrie 1989 si nici nu au fost clarificate imprejurarile retinerii altor persoane dupa aceasta perioada. Adeverintele eliberate de Parchetul Militar pentru demonstrantii arestati in decembrie 1989 fac mentiunea ca a fost vorba de "retinere ilegala". Certificatele medico-legale detinute de majoritatea celor arestati atesta modul in care au fost tratati: au necesitat numeroase zile de ingrijiri medicale si multi au ramas cu sechele. Din lipsa de catuse, le-au legat mainile cu franghie "Dupa ce ne-au scos de la metrou, afara era o duba. Am crezut ca am scapat de bataie. A urmat un traseu pe jos, pana la Militia Capitalei, primind continuu pumni si picioare. La un moment dat, nu mai stiam de mine. M-am trezit in gang la Militia Capitalei. De o parte si de alta era format un coridor de militieni, umar la umar. Din nou bataie. Nu mai stiu bine ce s-a intamplat, am fost aruncat la gramada, in arest. Am fost imbrancit peste alte persoane care se aflau acolo. Eram intins pe podea, pe ciment. Se auzeau gemete. Pe la ora 2,30 au venit si ne-au legat mainile. Se terminasera catusele si ne-au prins de maini cu franghie, doi cate doi. In drum spre camion, iarasi bataie. Eu nu mai aveam loc in camion, dar un militian a gasit solutia: ne-a indesat cu patul armei ca sa poata sa inchida usa dubei. Am ajuns la Jilava. Cineva ne-a strigat: "Mainile sus, fata la perete". Se simula o executie ca sa ne inspaimante. Am fost bagati in celule, foarte multi dintre cei arestati erau intr-o stare jalnica, unii cu rani foarte grave. Am fost eliberati a doua zi, dupa-amiaza. Am fost dusi cu un camion pana la Soseaua Giurgiului, unde ne astepta o multime entuziasmata. Eu am inceput sa fac semne la masini, la autoturismele care treceau, ca sa ma ia si pe mine. Nu intelegeam de ce nimeni nu vroia sa opreasca: incetineau, se uitau la mine, dupa care accelerau brusc si aveau fata speriata. Dupa aceea am realizat: aveam urme de sange pe fata, nasul spart, ochii tumefiati. Nimeni nu a vrut sa ma ia in masina. Figura mea ii inspaimanta", a declarat Traian Vasu, ranit-retinut in revolutie. Nici un vinovat Cu toate demersurile intreprinse de organizatiile retinutilor din revolutie, atat la Parchetul Militar, cat si la alte institutii ale statului, nici pana in prezent nu au fost depistati vinovatii de masacrul din decembrie 1989. Rand pe rand, cei care au fost retinuti ilegal la sectiile se politie si apoi la inchisoare au depus plangeri penale la Parchet in dorinta de a afla adevarul, pentru a li se face dreptate. Unii au apucat sa-si vada dosarul, altii nu, dar pentru toti raspunsul a fost acelasi: nu au fost inca depistate persoanele vinovate. Stefan Alexandrescu, 41 de ani, retinut si ranit, afirma ca in prezent s-a ajuns intr-o situatie hilara: "Pentru a putea fi luati in evidenta, conform Legii Recunostintei, trebuie refacut dosarul care certifica calitatea de retinut. Toate acestea in ciuda faptului ca, la cei care au fost retinuti in decembrie, lucrurile sunt destul de clare: exista fise de camere, certificate medico-legale si alte documente de la Militie si inchisoare in care sunt trecuti cu numele in seara arestarii. In prezent, ni se solicita si alte probe. De exemplu, trebuie sa mai gasim trei martori, ceea ce este absurd. In teroarea de atunci, nu ne gandeam nicidecum la nume sau alte date de idetificare ale celorlalti arestati". Reprezentantii organizatiilor de arestati la revolutie fac in prezent demersuri pentru a da statul in judecata. "Ne-am constituit parte civila si nu vom renunta pana cand nu vor fi identificati cei vinovati. Acestia trebuie sa raspunda pentru cele intamplate, iar statul roman trebuie sa ne despagubeasca pentru traumele indurate. Are macar datoria asta fata de noi", a declarat Nicolae Balutoiu, retinut-ranit. Un articol de Romulus Cristea http://www.romanialibera.ro/editie/index.php? url=articol&tabel=z22032006&idx=65 Nu mai vedeam nimic din cauza batailor" Nicolae Balutoiu, 40 de ani, ranit si retinut: "In ziua de 21 decembrie 1989, am fost arestat in zona de la Universitate, unde participasem la manifestatie. Pe la ora 22,45, dupa ce incepuse sa se traga in plin, ne-am culcat pe burta, dupa care am incercat sa plecam spre metrou. Dar am fost intampinati de tovarasii militieni. Acestia "ne-au sfatuit" sa avem incredere si sa trecem prin cordonul format de ei ca nu ni se va intampla nimic. A urmat o rafala de pumni, picioare si nu mai vedeam nimic din cauza batailor. In spatele cordonului de militieni eram asteptati de cei de la USLA. A urmat o noua runda de bataie. Acestia m-au prins de umeri si m-au tarat aproape 100 de metri, pana la o duba aflata undeva in spatele Universitatii. Acolo erau peste 60 de persoane. Ne-au aruncat in dube ca pe sacii de cartofi. Erau raniti, oameni cu maxilarele zdrobite, nasuri rupte, maini si picioare fracturate, ochi scosi. Am fost dusi direct la Jilava, dupa o plimbare de o ora, o ora si jumatate prin oras. La inchisoare, am predat ce aveam asupra noastra: inel, buletin de identitate, alte obiecte. In jur vedeam numerosi oameni lesinati si la un moment dat am inceput sa fac galagie ca sa vina cineva sa-i ia si sa-i duca la infirmerie. Puteam comunica intre noi, usile de la celule erau deschise. In zona penitenciarului unde ma aflam erau circa 400 de arestati, multi cu rani foarte grave, care erau lasati de izbeliste. Toata noaptea, de afara s-au auzit impuscaturi. Mie nu mi s-a luat interogatoriu. A doua zi, pe la ora 16, ne-au eliberat. Ne-au suit intr-un camion si ne-au dus in oras. Eu am plecat spre Televiziune, unde am ramas timp de cinci zile. In perioada 1990-1991, unii dintre noi care au fost retinuti in decembrie 1989 au fost chemati la Parchet pentru declaratii. Era o spaima sa te duci in acea perioada la Parchet, circulau fel de fel de zvonuri. Nu am reusit sa aflam nici pana in prezent cine sunt vinovatii pentru ceea ce ni s-a intamplat. Ne-am constituit parte civila si speram sa ni se faca dreptate. Pana in prezent a fost un dezinteres total fata de ceea ce ni s-a intamplat si Iliescu nu este strain de tergiversarea dosarelor privind revolutia. Acest personaj poarta raspunderea pentru tot ceea ce s-a intamplat". http://www.romanialibera.ro/editie/index.php? url=articol&tabel=z22032006&idx=63 Claie peste gramada, in celulele de la Jilava Fortele de represiune nu au facut nici o diferenta intre demonstranti. Au aplicat "tratamente" egale si pentru copii, si pentru femei sau batrani. Olivia Temereanca, 34 de ani, isi aminteste despre cele petrecute in acele zile: "Am participat impreuna cu mai multi colegi si prieteni la constituirea baricadei de la Universitate, la data de 21 decembrie 1989. Seara am fost avertizati de fortele de ordine sa plecam, incepuse sa se traga. Ne- am deplasat spre gura de metrou, am intrat in pasajul de la Universitate. Acolo am gasit o persoana ranita la picior. Am mers la toaleta, i-am spalat rana, l-am legat la rana. A mai intrat o persoana, un barbat. Toaleta avea o usa de fier cu zavor si ne-am inchis inauntru. Cei de la USLA au incercat sa sparga usa, dar nu au reusit. Nu imi dau seama cum au reusit sa intre pana la urma. Se pare ca cineva a deschis o usa si uslasii au intrat in toaleta printr-o nisa de la o usa alaturata. Ne-au luat la bataie si ne-au injurat. Un civil coordona toata aceasta "activitate" a celor de la USLA. Tot intr-o bataie continua ne-au scos afara, ne-au suit intr-o duba care a ajuns la Inchisoarea Jilava. Am fost terorizati, am crezut tot timpul ca o sa ne impuste. Dupa ce a predat fiecare obiectele personale, am fost dusi in celule, unde eram claie peste gramada, cate trei in pat. Femeile de acolo erau intr-un hal fara de hal, cu rani, parul smuls. Nu se poate nici descrie, era o imagine de cosmar. Am auzit toata noaptea tipete de femeie pe coridor, cred ca se faceau anchete, se luau declaratii. Ne-au eliberat a doua zi, ne-au dus cu duba pana la Gara Progresul si ne-au "depozitat" acolo. Dupa '90 am fost chemata la Parchet, dar in dosarul care a fost deschis nu s-a facut nimic, nu mi s-a comunicat nimic, nu exista nici o persoana identificata pentru ceea ce mi s-a intamplat. In prezent, m-am constituit parte civila in dosar". *** sustineti [romania_eu_list] prin 2% din impozitul pe 2005 - detalii la http://www.doilasuta.ro *** Yahoo! Groups Links <*> To visit your group on the web, go to: http://groups.yahoo.com/group/romania_eu_list/ <*> To unsubscribe from this group, send an email to: [EMAIL PROTECTED] <*> Your use of Yahoo! Groups is subject to: http://docs.yahoo.com/info/terms/
